Evaluarea contingentă a patrimoniului construit într-un oraș mic: Oravița

Autori articol: Florentina-Cristina MERCIU*, Cornel PĂUNESCU*, Martin OLARU**, George MERCIU*
* Universitatea din București
**Universitatea din Oradea

Acest articol a fost publicat anterior și într-o revistă indexată ISI (publicație inclusă în baza de date Institute for Scientific Information (ISI), care este acum administrată de Clarivate Analytics prin Web of Science), confirmând relevanța și impactul său în domeniul academic.

 

1. Introducere

Orașele mici sunt un anumit tip de centre urbane care au o legătură între orașele mari și zonele rurale,  dinamică naturală cu tendință descendentă, rate ridicate ale șomajului (Cercleux et al., 2018; Jamieson, 1993, Kwiatek-Sołtys, Bajgier-Kowalska). În acest context socio-economic dificil, există tendința de dezvoltare a turismului ca o oportunitate de diversificare a economiei locale (Dincer, Dincer, Matei, Caraba), mai ales în cazul orașelor mici situate la oarecare distanță de orașele mari (Jamieson, 1993). Dezvoltarea turismului este corelată și cu necesitatea asigurării conservării și valorificării elementelor patrimoniului cultural. Unele orașe mici se confruntă cu problema deteriorării proprietăților de patrimoniu (Dincer, Dincer, Rudan) și a lipsei fondurilor de conservare și restaurare (Merciu et al., 2022).
Orașele mici sunt individualizate din punct de vedere turistic prin valori istorice legate de o evoluție îndelungată, având uneori o structură etnică relativ variată (Kwiatek-Sołtys, Bajgier-Kowalska), la care se adaugă elementele de patrimoniu cultural, gastronomia locală (Jamieson), (Kwiatek-Sołtys, Bajgier-Kowalska). Unii autori mai cred că orașele mici asigură confortul turiștilor care vor să evadeze din orașele aglomerate (Zawadzka).
Rolul moștenirii culturale în dezvoltarea orașelor mici este adesea trecut cu vederea în literatură, mai ales atunci când valorificarea patrimoniului cultural nu aduce un câștig financiar direct (Kwiatek-Sołtys, Bajgier-Kowalska).
Orașele mici au fost mai bine promovate în rândul publicului larg în ultimii ani, ca urmare a includerii lor în programul Capitală Europeană a Culturii. Întrucât dimensiunea unui oraș nu este un criteriu de selecție relevant, acest program își propune să promoveze noi orașe de cultură, mai puțin cunoscute (Therkelsen, 2017), care pot câștiga atenția internațională chiar dacă sunt centre urbane mici (Šebová et al., 2014), datorită originalității și unicității lor necunoscute anterior (Urbančíková, 2018).
Scopul acestui studiu este de a evalua valoarea neutilizării clădirilor din patrimoniul cultural din Oravița. Evaluarea a fost realizată folosind metoda contingentă, care a permis identificarea percepției comunității locale asupra patrimoniului cultural și a preocupării privind conservarea acestuia.

 

2. Descrierea studiului de caz

Oravița este un orășel (12.372 locuitori în 2021) situat în partea de sud-vest a României, în provincia istorică Banat. Oravița a înregistrat o evoluție urbană de la o simplă localitate rurală la un important centru urban cu funcție administrativă pe fondul transformărilor în plan politico-administrativ și economic. Orașul a fost un important centru administrativ și economic al Banatului de Munte, între a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și prima parte a secolului al XX-lea. În 1926, Oravița a devenit reședința județului Caraș până după cel de-al Doilea Război Mondial (Merciu et al., 2022). Din punct de vedere al importanței economice, Oravița a fost centrul administrativ al activității miniere al Banatului de Munte în timpul ocupației austriece. În perioada comunistă, orașul și-a pierdut funcția administrativă.
Importanța economică și administrativă a orașului a contribuit la crearea unor instituții culturale, administrative sau economice, unele dintre ele fiind impunătoare: teatrul, clădirea fostei prefecturi (actuala primărie), sediul Băncii Naționale. Instituțiile culturale și administrative au modelat o viață socio-culturală intensă care a facilitat o conviețuire armonioasă a comunității locale cu grupurile etnice care au fost colonizate în Oravița din diferite zone ale Imperiului Habsburgic, ceea ce a dus la formarea unui conglomerat etnic și religios (Merciu et al. al., 2022). Astfel, Oravița are o serie de obiective culturale și economice unice la nivel național: cel mai vechi teatru și cea mai veche gară din România.

 

3. Metodologie

Din punct de vedere metodologic, evaluarea patrimoniului cultural este un proces dificil din cauza faptului că are multiple valori socio-culturale (istorice, sociale, simbolice, estetice) care se suprapun cu valoarea economică (Riganti, 2021; Merciu et al., 2021). În același timp, proprietățile de patrimoniu cultural pot genera diverse utilizări sociale directe și indirecte, precum și beneficii economice care pot fi evaluate din perspectivă economică (Merciu et al., 2021; Gražulevičiutė-Vileniškė). Valoarea de neutilizare asociată monumentelor istorice, spațiilor publice sau chiar unui cartier istoric este greu de evaluat deoarece nu are valoare monetară. Totuși, evaluarea valorii neutilizării clădirilor de patrimoniu permite aprecierea populației locale în ceea ce privește bunurile culturale publice (de exemplu, instituțiile culturale), precum și proprietățile culturale private care pot fi utilizate de către populația locală (muzee deținute de proprietari privați). Astfel, pe baza metodei contingente, se poate evalua disponibilitatea populației locale de a plăti (pentru protecția monumentelor istorice), ca urmare a conștientizării valorilor sale de patrimoniu (rezidenții ar dori să permită (re)utilizarea clădirii pentru o perioadă mai lungă de timp prin conservare) (Merciu et al., 2020).
Pentru a măsura valoarea neutilizării clădirilor din patrimoniul cultural din zona de studiu, autorii au folosit metoda contingentului. Această metodă, care se bazează pe un chestionar, permite estimarea dorinței populației rezidente de a plăti pentru conservarea clădirilor istorice. Chestionarul a fost aplicat unui număr de 131 de răspunsuri în perioada 05 – 25 iulie 2021 în diferite puncte din cadrul orașului Oravița: piața gării, Parcul Ferdinand din fața primăriei, centrul civic.

 

4. Rezultate

Respondenții au fost rugați să menționeze cel puțin trei clădiri de patrimoniu pentru care ar dori să aibă o contribuție financiară minimă pentru conservarea lor. Răspunsurile lor au fost marcate pe harta orașului cu cercuri a căror dimensiune a fost stabilită în funcție de numărul de opțiuni exprimate de respondenți.
Clădirea care a fost menționată de majoritatea respondenților (120 de persoane) este teatrul din Oravița (fig. 1, 2). Clădirea teatrului se remarcă prin valoarea sa arhitecturală deosebită. A fost construită pe modelul vechiului teatru de operă (Burgtheater) din Viena în stil baroc vienez, fiind inaugurat în octombrie 1817 (Bota, 2018).
Teatrul reprezintă o clădire simbol istoric pentru populația locală de care se leagă intensitatea vieții culturale. Teatrul din Oravița a găzduit, de la inaugurare și până în prezent, cele mai importante evenimente cultural-artistice din oraș, la care au participat numeroase trupe sau interpreți din diferite țări (Bota, 2018), ceea ce reflectă importanța sa pentru cultura europeană.

Figura 1. Teatrul Oravița - cel mai vechi la nivel național (Sursa: Merciu G.)

Gara este a doua clădire din Oravița care se află în conștiința populației locale ca un important reper cultural. Gara din Oravița a fost menționată de 92 de persoane care ar fi dispuse să contribuie financiar la conservarea acesteia (fig. 3). Clădirea a fost inaugurată în 1847 și are legătură cu construirea primei linii de cale ferată din țară (Oravița-Baziaș) (Merciu et al., 2022).
A treia clădire menționată de respondenți (68 de persoane) este vechea primărie. Inițial, clădirea a fost sediul Administrației Monetare și Miniere a Banatului Montan (Bota, 2018).
În perioada 2017-2020, clădirea a fost inclusă într-un amplu proces de restaurare pentru a găzdui Muzeul de Istorie a Culturii Văii Carașului.
Actuala primărie, care a fost și sediul fostei Prefecturi, este individualizată printr-o arhitectură remarcabilă (stil neromânesc cu influențe italiene) (fig. 4). 52 de persoane au justificat alegerea primăriei ca și clădire simbolică a orașului de care se leagă importanța administrativă a Oraviței când era reședința județului Caraș.

Figura 2: Evaluarea valorii de neutilizare a clădirilor istorice din Oravița (Sursa: elaborat de autori)

O altă clădire istorică menținută de către populația locală este  Farmacia din Oravița, care a fost construită în 1763, fiind prima farmacie din România.
Astăzi, clădirea își păstrează valoarea arhitecturală și culturală, găzduind Muzeul de Istorie a Farmaciei.
18 persoane au ales Shooting Garden care este un vechi spațiu public folosit de populația locală pentru activități recreative, care acum este abandonat. Populația locală ar prefera ca spațiul public să fie reamenajat pentru activități culturale și recreative.

Figura 3. Gara din Oravița (Sursa: Merciu G.)  

 

Figura 4. Clădirea fostei prefecturi (2021) (Sursa: Merciu C.)

Un alt obiectiv cultural menționat de populația locală este Cinematograful, clădire care se află într-o stare proastă de conservare, ceea ce a dus la neutilizarea acestuia în ultimii ani.
Se poate aprecia că opțiunile exprimate de populația locală cu privire la selecția clădirilor pentru care ar fi dispus să plătească pentru conservarea lor sunt legate de cele mai importante clădiri de patrimoniu din Oravița. Clădirile selectate de populația locală conturează în mare măsură imaginea acestuia ca oraș cultural.
Se observă că populația locală a evidențiat și un spațiu public, Grădina Shooting, care reflectă faptul că este prezent în memoria colectivă, fiind un element care ilustrează relația emblematică a fondului construit cu peisajul urban și a cărui reamenajare ar putea contribui la îmbunătățirea imaginii orașului Oravița.

Un alt obiectiv cultural menționat de populația locală este Cinematograful, clădire care se află într-o stare proastă de conservare, ceea ce a dus la neutilizarea acestuia în ultimii ani.
Se poate aprecia că opțiunile exprimate de populația locală cu privire la selecția clădirilor pentru care ar fi dispus să plătească pentru conservarea lor sunt legate de cele mai importante clădiri de patrimoniu din Oravița. Clădirile selectate de populația locală conturează în mare măsură imaginea acestuia ca oraș cultural.
Se observă că populația locală a evidențiat și un spațiu public, Grădina Shooting, care reflectă faptul că este prezent în memoria colectivă, fiind un element care ilustrează relația emblematică a fondului construit cu peisajul urban și a cărui reamenajare ar putea contribui la îmbunătățirea imaginii orașului Oravița.

 

5. Concluzii

În această lucrare, autorii au analizat valoarea neutilizării asociată unor clădiri simbolice ale orașului Oravița evidențiate ca elemente de identitate teritorială de către populația locală. Totodată, aceste clădiri, la care se adaugă un spațiu public care a fost abandonat în ultimii ani, reprezintă obiectivele culturale care modelează atractivitatea turistică a Oraviței. Există o serie de acțiuni inițiate de administrația publică locală care vizează punerea în valoare a clădirilor culturale simbolice ale Oraviței. Această acțiune contribuie pe de o parte la creșterea accesului populației locale la activități culturale și sociale (ex. amenajarea fostei primării ca Muzeu de Istorie, consolidarea clădirii teatrului). Pe de altă parte, acțiunile de conservare și valorificare optimă a clădirilor culturale vor facilita și utilizarea acestora de către turiști. Astfel, se observă că, prin aplicarea metodei contingente, s-a evidențiat gradul de apreciere a clădirilor de patrimoniu de către populația locală, precum și posibilitatea utilizării acestora de către vizitatori. Se poate concluziona că la nivelul orașului Oravița se reflectă tendința, înregistrată în ultimii ani la nivelul orașelor mici, de a demara o politică de dezvoltare a turismului cultural prin includerea în circuitul turistic a patrimoniului valoric construit.

BIBLIOGRAFIE

[1] Cercleux A.L., Merciu F.C., Bogan E., Florea-Saghin I., Paraschiv M. Industrial restructuring in small and medium sized towns in Romania – evolution background and positive perspectives with challenges. Annals of the University of Oradea, Geography Series. 2018; 28(2):197-209.
[2] Jamieson W. Planning for small town cultural tourism. In: 10th ICOMOS General Assembly and International Scientific Symposium: Cultural Tourism. Sri Lanka: ICOMOS; 1993. 90-96.
[3] Dincer Y., Dincer I. Historical heritage-conservation-restoration in small towns and question of rural gentrification in Turkey. In: 15th ICOMOS General Assembly and International Scientific Symposium: Monuments and Sites in their Setting: Conserving Cultural Heritage in Changing Townscapes and Landscapes. Xi'an, China: ICOMOS; 2005. 3-18.
[4] Rudan E. The development of cultural tourism in small historical towns. In: 20th Biennal international Conference Proceedings Tourism & Hospitality Industry. 2010. Croatia. 577-586.
[5] Matei E., Caraba C.C. Tourism a panacea for the Romanian small towns development? GeoJournal of Tourism and Geosites. 2010; 5(1): 82-88.
[6] Merciu F.C, Olaru M., Merciu G.L. Place attachment assessment through the lens of territorial identity: the town of Oravița as a case study (Romania). J Settl. Spat. Plan. In press; 2022.
[7] Kwiatek-Sołtys A., Bajgier-Kowalska M. The role of cultural heritage sites in the creation of tourism potential of small towns in Poland. European Spatial Research and Policy. 2019; 26(2):237-255.
[8] Zawadzka A.K. Making small towns visible in Europe: the case of cittaslow network-the strategy based on sustainable development. Transylv. Rev. Adm. Sci. Sp. iss. 2017; 90-106.
[9] Therkelsen C.N. How is a European dimension and identity constructed in the European Capitals of Culture? Publisher rethinkIMPACTS 2017, Aarhus University.
[10] Šebová M., Džupka P., Hudec O., Urbančíková N. Promoting and financing cultural tourism in Europe through European Capitals of Culture: a case study of Košice, European Capital of Culture 2013. Amfiteatru Economic. 2014; 16(36): 655-670.
[11] Urbančíková N. European Capitals of Culture: what are their individualities? Theor.  Empir. Res. Urban Manag. 2018; 13(4):43-55.
[12] Merciu F.-C., Ianos I., Cercleux A.-L., Merciu G.-L. Evaluation of the economic values of urban heritage in the central area of Ploieşti municipality. In: International Conference KNOWLEDGE-BASED ORGANIZATION. 2020; 26(2): 58-62.
[13] Merciu F.-C., Petrişor A.I., Merciu G.-L. Economic valuation of cultural heritage using the travel cost method: the historical centre of the municipality of Bucharest as a case study. Heritage. 2021; 4:2356-2376.
[14] Riganti P. Embedding effects in contingent valuation applications to cultural capital: does the nature of the goods matter? Sustainability. 2021; 14: 1-17.
[15] Gražulevičiutė-Vileniškė I., Janilionis V., Guščinskiene J., Ažukaitė L. Contingent valuation of built heritage properties in a transition country: a case of Lithuania. Int. J. Strateg. Prop. Manag. 2011; 15(4):393-415.
[16] Bota E.  (2008) Monografia orașului Oravița, Editura TIM, Reşiţa, ISBN 978-973-696-086-4.