Adriana Săftoiu în dialog cu Dan Niță, primarul comunei Miroslava
Miroslava, una dintre cele mai mari comune din România, este „lipită” de Municipiul Iași. Formată din 13 sate, are o populație, conform datelor oficiale, de aproximativ 33.000 de locuitori. Neoficial, însă, ajunge la 50.000. Din 2008, este gospodărită de primarul Dan Niță. Ambiția lui este să schimbe statutul Miroslavei din comună în oraș.
Începem dialogul remarcând această cumulare de sate, rar întâlnită, cu atât mai mult cu cât se tot vorbește, acum ceva mai apăsat, de reorganizare administrativă. „Probabil că prin Munții Apuseni există așa ceva, o singură comună sau o singură unitate administrativă”. „Sunteți premergător al reorganizării?” Susține fără rezerve acest proiect care până acum s-a dovedit Fata Morgana a guvernelor din ultimii 20 de ani. Punctul de vedere e categoric: „Sunt foarte multe comune care au populație foarte mică. Din taxe și impozite nu pot să-și achite salariile pentru personalul angajat. O mare parte din primarii acestor unități administrative, cu o populație de până în 3000 de locuitori, practic nu au obiectul muncii. Mă întreb cum se descurcă, cum de pot să supraviețuiască, dar răspunsul vine imediat. Statul intervine și menține asemenea unități administrative ceea ce nu e deloc sănătos. Dacă o unitate administrativă nu poate să trăiască din taxele și impozitele pe care ar trebui să le colecteze, căci și aici e o problemă, gradul de colectare e undeva pe la 40%, cum își plătește angajații? Și aici avem răspuns. De la unitățile administrative care au o putere economică mai ridicată. Adică, statul ia de la cei care se dezvoltă, care au inițiativă”. Deși tema principală a dialogului vizează parcul industrial 1 și 2, mai zăbovim pe acest subiect despre care se spune că nu e pus în practică pentru că se opun edilii. Și uite că nu toți. Îmi mărturisesc mefiența că acest proiect de țară va fi realizat curând. Nici primarul Niță nu pare foarte convins că se va trece de la vorbe la fapte. Mai are câteva argumente în favoarea regionalizării. „Poate să fie făcută nu doar din perspectiva unității administrative, ci inclusiv a modului de accesare a proiectelor, a surselor de finanțare. De ce să mă duc eu la București pentru a semna un contract când sunt în Regiunea Nord-Est? De ce nu aici, mai aproape, la Piatra Neamț, direct la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est”.
Foto: Parcul Industrial din Miroslava, primul și cel mai mare parc industrial din zona Moldovei
120 de proiecte pentru 4 ani
Îl întreb ce mai are de făcut după 20 de ani de mandat. „Am proiecte numai pentru anul acesta de 40 de milioane de euro, un portofoliu pentru 4 ani de zile, însumând 120 de proiecte. Comuna se dezvoltă permanent, atât economic, cât și demografic. Mare parte din tinerii care termină facultatea sau universitățile din Iași, vin aici, își cumpără case sau terenuri în comună”. Dezvoltarea presupune obligatoriu introducerea de utilități, asfalt, canalizare etc, dar vine și cu alte probleme. Spune că tinerii care vin în satele comunei le transformă cumva în „sate dormitor”, iar după ce se stabilesc, își aduc și părinții, unii dintre ei cu un anumit grad de dizabilitate. „Sunt obligat să suport niște costuri pe care trebuie să le dau, conform legislației românești, indemnizații pe care nu le-am prevăzut la începutul anului și mă trezesc la mijlocul anului sau la sfârșitul anului cu deficite”. Impozitele și taxele locale reprezintă doar câteva procente din bugetul local, mai precis aproximativ 4,5 milioane de lei, adică total insuficient pentru o unitate administrativă care are în jur de 500 de km de drumuri, dintre care doar un pic peste jumătate sunt asfaltate. Fondurile europene sunt sursa de finanțare pentru alimentarea cu energie electrică, canalizarea, apă.
Faptul că populația e în creștere e semn de bunăstare. Nimeni nu se stabilește în zone care bat pasul pe loc. Partea mai puțin neplăcută e că nu toți care au case pe raza comunei își fac și mutația. De aici și diferența dintre cifrele oficiale - 33.000 - și realitatea, 50.000. „Pentru că ei își duc copiii la școală în municipiul Iași și nu sunt primiți dacă nu sunt arondați în Iași. Își fac mutația, unul din ei sau amândoi, într-o construcție din municipiu. Locuiesc aici, dar de fapt mutația lor este în Iași”. De aici decurg alte neajunsuri. „În momentul în care sunt repartizate cotele defalcate cei de la conducere împart la numărul de oameni din statistici și primesc o anumită sumă. Dacă eu am o populație de două ori față de statistica pe care o au ei, vă dați seama că pierd jumătate din suma respectivă. Asta s-a întâmplat din anul 2012 și până acum. Deși ei iau bani de la noi, îi repartizează la alte unități administrative”.
Dezvoltarea parcurilor industriale a fost un motor puternic și eficient pentru a face zona atrăgătoare. Cei mai mulți care aleg comuna lucrează în aceste parcuri care se întind pe 71 de hectare. Contează și apropierea de Iași, cu toate serviciile la îndemână. Singurul inconvenient, dar acesta e la nivel național, e timpul pierdut pe traseu. Cam o oră și jumătate în trafic, dimineața sau după-amiaza, între Miroslava-Iași sau invers.
Foto: Phinia (fosta Delphi, fosta BorgWarner) este cea mai puternică firmă din Judeţul Iaşi și se află în Parcul Industrial Miroslava
Parcul industrial, motorul dezvoltării comunei
Prima activitate economică în Miroslava a început cu fabrica Delphi (actuala Phinia), unul din marii producători din lume de componente auto, în particular de pompe de injecție. Considerată cea mai mare investiție din toată Moldova, din ultimii ani, în fabrică lucrează aproximativ 3000 de oameni. Nu era însă suficient pentru nevoile comunei. Era nevoie de și mai mulți bani. Taxele și impozitele nu acopereau nici supraviețuirea. Cu atât mai mult să faci și investiții. Parcurile existente la Oradea și Cluj au fost inspirație. „M-am dus cam în toate orașele unde aveau parcuri industriale, decis să vedem, din punct de vedere legal, dacă putem și noi. Am avut un pic de curaj. Am fost susținut de către colaboratorii mei și am făcut proiectul pentru primul parc industrial”. Într-un an și jumătate, început în 2015, „s-a umplut”. A început construcția pentru al doilea parc care încă se dezvoltă. Ca să atragă investitori, e nevoie să le pună la dispoziție toate utilitățile. Competiția e mare. Trebuie să le ofere condiții mult mai atrăgătoare ca să aleagă Miroslava. Schema de ajutor de minimis le-a fost de ajutor. „Am fost un om deschis cu fiecare și ușile primăriei au fost deschise pentru orice problemă. Și am făcut tot ce ne-a stat în putință”. Primarul Niță are totuși un regret. Concentrat să dezvolte aceste parcuri, investind bani mulți în ele, a „neglijat oamenii din sate”. „Am investit bani în parcurile industriale pentru a le da în funcțiune, pentru a putea să aduc în Miroslava alți bani. Și cu banii respectivi să pot să mă ocup de asfaltare, de celelalte utilități din comună. Unii dintre ei m-au înțeles, parte nu m-au înțeles, dar asta e situația”. Se pare că cei mai mulți l-au înțeles cât timp a câștigat cinci mandate consecutiv.
Condiții pentru un parc industrial de succes
Sunt orașe care au construit parcuri industriale și nu s-au dovedit un succes. Care e diferența? întreb. „Cred că n-au studiat condițiile înainte de a se apuca de lucru. În primul rând, terenul pe care construiești trebuie să îndeplinească niște condiții, să nu fie în pantă, să nu fie degradat, să aibă rețele de comunicații - rutier, feroviar -, să aibă utilitățile la îndemână, redevența pe care o plătește fiecare la terenul respectiv să fie cât de cât acceptabilă, astfel încât investitorul care vine în zonă să poată câștiga și el. Că nimeni nu-ți vine dacă nu câștigă”.
„O mare parte din investitorii care au fost în municipiul Iași au renunțat la fabricile vechi, au plecat în alte părți, dar o parte din ei au venit în Miroslava. Unde a fost zona industrială în Iași acum sunt multe blocuri”. Pentru primul parc a fost nevoie de aproape 20 de milioane de euro. Lucrările la al doilea parc sunt puțin în urmă din cauza lipsei fondurilor „Toate cheltuielile care s-au făcut pentru cele două parcuri industriale sunt cheltuielile noastre, ale unității administrative. Exceptând anul 2020, n-am primit de la statul român un leu, ne-am descurcat singuri. Și aici este o problemă”. Revine asupra modului în care statul ia și împarte. „Cea mai importantă sursă de venit pentru o primărie este impozitul pe venit. De exemplu, la 1.000 de muncitori 62,5% din impozitul pe venit îl ia unitatea administrativă, 6% merge la județ și restul merge la stat. Adică, adunat cu banii de la județ și cu cel de la stat, peste 30%. Deci, statul îți ia de la primărie, fără să îți dea absolut nimic, aproape jumătate din câștigul tău. Și este un lucru total incorect”. M-aș adăuga, în calitate de contribuabil, cu câteva observații personale, care le-ar susține pe cele ale primarului Niță, dar îmi spun că nu aici e momentul.
Foto: Drumuri modernizate in Parcul Industrial I
Statul găsește probleme la soluții
Dezvoltarea proiectelor a implicat șapte împrumuturi, pentru a putea asigura o parte dintre investiții și, mai ales, partea de cofinanțare. „Asfaltul, alimentarea cu apă…la 2 kilometri am cheltuit în jur de 3 milioane de euro până la ora asta. De ce am cheltuit banii ăștia? Pentru că trebuie să fac un pod peste Bahlui ca să pot să dubla capacitatea rutieră. Culmea, avem șosele cu 4 benzi, iar podul e cu o singură bandă sau cu 2 benzi”. Pentru finalizarea lui mai e nevoie de 1,5 milioane de euro. „Caut surse de finanțare, nu disper”.
Investitorii sunt din Europa și din țară. De exemplu, Mennekes, care intenționează să mute toată linia de producție în România, firma MAN, Misavan cu cele trei fabrici, șapte stații de betoane etc. Drumul nu e simplu, instituțiile statului complică demersurile, din ce remarcă edilul. Mai pe șleau, în loc să găsească soluții la probleme, găsesc probleme la soluții. „De exemplu, la o hală cu dimensiunea X trebuie să îndeplinești niște condiții prevăzute de normele ISU. După ce faci ce e de făcut, ți se spune că nu e suficient, că prea multe hale, că dacă iau foc simultan. Ce faci? Mai faci un bazin de apă de o mie sau două mii de tone de apă, permanent, după care, după ce ai făcut asta, îți spun că nu are suficientă presiune. Parcă ar căuta zilnic să te amendeze. În loc să găsim soluții, dăm amenzi”.
Genul acesta de atitudine, în care instituțiile statului pun bețe în roată altor instituții ale statului, îl dă ca exemplu negativ colaboratorilor din Primărie. „Asta le spun angajaților. Dacă voi le faceți tot la fel oamenilor, înseamnă că ne ducem de tot, ne ducem de râpă”. Un certificat de urbanism se eliberează într-o zi, o autorizație de construire se eliberează în maxim 5 zile în primăria pe care o conduce. „Eliberăm în jur de 1500 de autorizații pe an, iar eu am un aparat de specialitate de 55 de oameni care nu sunt permanenți, pentru că uneori pleacă în alte locuri, unde se câștigă mai bine”.
Foto: Mennekes este un furnizor de soluţii inteligente complete de încărcare eMobility şi unul dintre cei mai mari producători mondiali de ştechere industriale. Grupul deține o fabrică de producție în domeniul automotive în Parcul Industrial II Miroslava
Al treilea parc industrial, în planurile de viitor
În mare parte, comuna are toate utilitățile, mai critică e asfaltarea străzilor. Se confruntă cu situația „străzilor private”, dar e perseverent, le explică oamenilor care sunt riscurile dacă refuză să exproprieze. „Fac o stradă într-o parte, mai expropriez, dar am ajuns la niște costuri… un metru pătrat costă 100 de euro. E cam mult și eu trebuie să plătesc. Dar tot eu trebuie să le creez condiții cetățenilor din zonă”. Comuna are un mall și mai multe hypermarket-uri. „Aveam și școli noi, avem de toate. Dar nu mă laud”. Eu zic că lauda e bună dacă e susținută de realitate.
Parcurile industriale cu siguranță au ajutat bugetul local. Miroslava e printre cele mai bogate comune din România, deținând cinci ani locul I. Nu face caz de acest titlu fruntaș, considerând că această bogăție e relativă, fiind apreciată după banii din visterie care nu întotdeauna sunt un criteriu corect. Riscăm să ne întoarcem la tema cât produce comuna, cât îi ia statul și ce îi dă la schimb.
În prezent, lucrează la documentația pentru al treilea parc industrial. E vorba de o suprafață de aproximativ 50 de hectare, aflată în litigiu cu Municipiul Iași. Speră să rezolve anul acesta problema, iar până la sfârșitul anului să aibă toate documentele necesare ca să înceapă licitațiile pentru terenuri. „Dacă mă apuc, într-o jumătate de an nu se poate să nu rezolv problema". Un final de dialog optimist.
Foto: O nouă fabrică Misavan la Miroslava, în parteneriat cu Quimxel Spania
Articol publicat în Revista Ghidul Primăriilor, Ediția XIV, prima și singura revistă din România în format print și online destinată exclusiv autorităților locale.
Pentru a vizualiza online revista, click aici:
https://www.ghidulprimariilor.ro/_revista-14/
Pentru a comanda gratuit revista în format print, click aici:
https://ghidulprimariilor.ro/ro/orders/revista
