Primăria Lunca De Jos

Lunca de Jos, cunoscută și sub denumirea maghiară Gyimesközéplok, este o comună pitorească situată în județul Harghita, în inima regiunii etno-culturale Ținutul Secuiesc. Comuna este compusă din nouă sate: Barațcoș, Lunca de Jos, Puntea Lupului, Poiana Fagului, Valea Boroș, Valea Capelei, Valea Întunecoasă, Valea lui Antaloc și Valea Rece.

Așezată la poalele Munților Ciuc, la o altitudine de 930 m, Lunca de Jos se află de-a lungul râurilor Dămuc și Valea Rece, în partea estică a județului, la granița cu județele Bacău și Neamț. Drumul național DN12A traversează comuna, oferind acces facil spre Miercurea Ciuc și Onești, iar linia de cale ferată CFR 501 deservește zona prin stația Lunca de Mijloc.

Prima mențiune a așezării datează din anul 1721, iar comuna a devenit independentă de Gyimesbükk în 1795. De-a lungul istoriei, Lunca de Jos a trecut prin diverse administrații, aparținând atât Regatului Ungariei, cât și României, reflectând bogata moștenire istorică a regiunii.

La recensământul din 2021, comuna avea o populație de 5.093 de locuitori, dintre care peste 92% sunt maghiari. Economia locală este bazată în principal pe creșterea vitelor și cultivarea cartofului, iar odinioară comuna era cunoscută pentru activitățile industriale din domeniul prelucrării lemnului.

Peisajele spectaculoase, diversitatea etnică și valorile tradiționale locale fac din Lunca de Jos o destinație reprezentativă pentru regiunea Harghita.