Consiliul Judetean Mehedinti

Cuvântul primarului

Susțin și promovez dialogul dintre instituții și cetățenii ei, acesta fiind un pas important spre întărirea unei relații normale și respectuoase pentru ambele părți. În cadrul Consiliului Județean activează o echipă căreia îi sunt recunoascător pentru eforturile depuse în serviciul mehedințenilor, pentru consolidarea unui viitor mai bun. Vreau să împărtășesc cu voi soluțiile propuse sau adoptate în cadrul Consiliului, proiectele derulate și rezultatele lor, toate acestea fiind transformarea așteptărilor dumneavoastră în realitate. 

Vă propun să fiți alături de mine în îndeplinirea dezideratului implementării principiilor unei administrații publice moderne, mai aproape de cetățean, care presupune o grijă mai mare pentru oameni și implicit pentru generațiile viitoare. Informarea corectă, în timp real a mehedințenilor și transparentizarea managementului acestei instituții sunt unele dintre prioritățile mele ca Președinte al Consiliului Județean Mehedinți, iar acest instrument online reprezintă concretizarea acestora. Totodată mizez pe un dialog onest, absolut necesar pentru a depăși împreună toate provocările, uniți și solidari. De asemenea, transmit o invitație călduroasă tuturor celor care poposesc în județul Mehedinți, să descoperiți frumusețile locale, să vizitați cel mai frumos oraș de la Dunăre, Drobeta Turnu Severin, să păstrați în suflet amintiri plăcute și să reveniți cu drag. 

Cu cele mai bune gânduri, 

Aladin Georgescu

Președintele Consiliului Județean Mehedinți

Așezarea geografică

Activitati economice si specifice zonei

Ceramica de Șișești- olăritul pe aceste meleaguri iși are obârșia încă din perioada dacică

CE FACE CERAMICA DE ŞIŞEŞTI SĂ FIE UNICĂ ?

Simplitatea, eleganţa şi ornamentele realizate cu o pensulă special numită boielnic.Decoraţiunile sunt motive geometrice sau cele tipice ale folclorului de pe Valea Coşuştei-brăduţul, spirala, şerpişorii şi soarele.

Să nu uităm culorile naturile, preparate din hume de culoare roşie sau galbenă!

CUM FUNCŢIONEAZĂ PROCESUL?

Noi l-am descoperit în materialele scrise despre Şişeşti şi apoi direct de la localnici. Pământul provine din coasta dealului Bora. Locul de extragere e cunoscut de săteni sub numele de Mîrzaci.

După ce se alege caolinul de impurităţi, acesta este dus la groapa de dospit. Este mărunţit şi transformat într-o pastă albă. I se adaugă nisip adus de la humăria din capul satului iar amestecul rezultat ajunge direct pe roata olarului.

AICI SE ÎNTÂMPLĂ MINUNEA!

Materialul prinde viaţă, sub diverse forme, prin priceperea meşterului. Vasele proaspete sunt lăsate la uscat şi apoi intră în cuptor, uşor înclinate. Arderea durează cam 10 ore.

CUM ŞTIE OLARUL CÂND E GATA TREABA?

Simplu, când apare bungineala, fumul negru care iese pe coşul cuptorului. După descoperirea cuptorului vasele fierbinţi sunt lăsate la răcit câteva zile. Taa-taam, o nouă creaţie din pământ ars va merge în comerţ sau expoziţii.

VECHEA TRADIŢIE DIN ŞIŞEŞTI A FOST LA UN PAS DE A SE PIERDE.

În 1883 existau aici aproape 200 de olari, 52 de cuptoare în care se ardea lutul şi o fabrică de ceramică.

Anul 1939 a însemnat ridicarea unui nou şi modern local de şcoală în Şişeşti. Ctitorul a fost nimeni altul decât Gheorghe Ionescu Şişeşti , savant în ştiinţe agronomic şi un mare iubitor al tradiţiilor din satul natal. El a dotat şcoala cu un atelier de ceramică .

Postul de maestru ceramist a fost ocupat de către Dumitru C. Popescu, proaspăt absolvent al unei instituţii superioare de specialitate din Bucureşti.

Acesta a relansat meşteşugul olăritului la atelier formând o generaţie de mari meşteri ceramişti precum : Titu Marin, Ionică Popescu, Georgică Brănduşescu, Andronache Marin şi alţii.

Prin 1980 în Şişeşti lucrau 15 olari( vezi mai multe detalii în cartea lui Titu Dinuţ-Monografia Şişeşti: repere monografice).

În 1990 mai erau doar meşterii Titu Marin şi Ioniţă Traşcă.

DUPĂ FURTUNĂ APARE ŞI CURCUBEUL

Punctul critic a fost depăşit în 2001 când Primăria Şişeşti a accesat fonduri europene şi a reînviat tradiţia olăritului. Bătrânul Titu Marin a instruit o echipă de ucenici, iar un an mai târziu din noile cuptoare ieşeau primele vase.

Tradiţia olăritului merge mai departe în Şişeşti! Ceramica utilitară sau decorativă produsă de cei 15 angajaţi de la Secţia de Ceramică a ajuns să fie premiată la multe târguri de turism din ţară şi străinătate.

PRODUSELE CE POT FI REALIZATE DE CĂTRE CERAMIȘTII DIN ȘIȘEȘTI 

• produse din lut ars destinate uzului casnic

• produse din lut ars pentru amenajari exterioare 

• produse culturale din lut ars, replici ale unor piese arheologicespeciice unor culturi din epoca neolitică și epoca bronzului

• mici obiecte pictate manual: scrumiere, magneti decorativi etc.

• sobe teracota

Oltenia Profundă în aromele Cramei Oprișor

Suntem obișnuiți ca termenul de prezent să îl percepem ca pe o clipă. La Oprișor în fiecare clipă încercăm să le oferim oamenilor o parte din sufletul locului. Așa cum am fost binecuvântați cu bogăția pământului, așa și harul oamenilor locului s-a întors prin a face din rodul viilor vinuri cu personalitate. Calitatea strugurilor ce îi cultivăm pe colinele Oprișorului, împreună cu măiestria celor ce îngrijesc mustul și vinul au o contribuție esențială la identitatea cramei noastre.Crama Oprisor

În fiecare clipă este esențial pentru noi să cizelăm și să înobilăm cele două mari direcții pe care ne-am dezvoltat: Oltenia Profundă și Artă și Vin. Pentru că fiecare dintre ele reprezintă de fapt un prezent continuu.

Tradițiile, obiceiurile, credințele Olteniei Profunde nu sunt altceva decât respirații de zi cu zi, proaspete, ale unori valori ce surprind de fiecare dată prin originalitatea și puterea lor.Oltenia Profunda-Crama Oprisor

Valorile pe care încercăm să le aducem la lumină pot trăi doar într-un prezent pe care oamenii la care ajunge vinul nostru îl degustă, recunosc și apreciază.

Prețiozitatea conceptului de Artă și Vin reprezintă descoperirea continuă a diferitelor forme de creativitate și punerea lor în valoare prin ediții limitate, de colecție, ce depășesc granițele timpurilor.

Suntem necontenit preocupați de promovarea performanței culturale și de aceea construim permanent parteneriate cu instituțiile marcante ale culturii naționale asemeni Muzeului Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Arte din București, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu etc.

Vinul este mereu un izvor de inspirație, stârnește emoție, leagă prietenii, însoțește viața pe tot parcursul ei, cu părțile ei bune și rele. Astfel noi ne trăim fiecare clipă cu intensitate și încercăm să o împărtășim cu lumea.

Istoria se repetă, cum și-a recăpătat crama Corcova strălucirea?

"VINUL E VIAȚĂ" SPUNEA SCRIITORUL ROMAN PETRONIUS.

E un citat pe care aici, la Corcova, oamenii îl au la suflet. Pentru echipa Roy & Dâmboviceanu, vinul înseamnă continuarea unei tradiții cu aromă de noblețe și aventură, dar și muncă, investiție, risc; înseamnă o viață frumoasă, cu o istorie apreciată la justa valoare și cu un viitor ce se construiește în fiecare zi și aspiră să fie pe măsura trecutului.

Moștenirea marilor scriitori care au scris despre Corcova - Martha Bibescu, Marcel Proust, Anatole France sau Mihail Sebastian - se reflectă în preocupările legate de artă ale companiei: dans, coregrafie, scris, fotografie, muzică sunt câteva din domeniile pe care Corcova Roy & Dâmboviceanu a ales să le susțină.

RIGOARE, ATENȚIE, TALENT

Intervenția umană, foarte importantă, are tocmai rolul de a păstra nealterate aroma, gustul și parfumul strugurilor ce dau naștere vinurilor.

Parcelele de vie, atent îngrijite și supravegheate, produc struguri a căror identitate este pastrată în vinurile produse și învechite în cramă. Ulterior, prin grija oenologului, ele sunt cupajate pentru a-și îmbogăți și releva reciproc calitățile.

Rigoarea, atenția, talentul sunt trăsături comune ale echipei Roy & Dâmboviceanu și sunt esențiale în atingerea scopului comun: producerea unui excelent vin românesc.

TERROIR

Vinurile Roy & Dâmboviceanu Corcova sunt speciale și au acel "gout du terroir", pentru că aici se întrunesc toate elementele necesare: un climat temperat-continental cu influențe mediteraneene - veri calde și secetoase, ierni blânde, cu precipitații accentuate; solurile cu o structură litologică variată și o mineralitate bogată, specifice Piemontului Motrului, parte a celei mai mari unități piemontane din țară, Piemontul Getic; vița de vie nobilă cu soiurile potrivite și munca atentă și responsabilă a echipei Corcova Roy & Dâmboviceanu.

Sursa:  visitmehedinti.ro

Obiective turistice

Palatul neoclasic Pleşa – Obârşia de Câmp

„Castelul Gheorghe Pleşa din comuna mehedinţeană Obârşia de Câmp îşi spune de decenii bune povestea de pe culmea pe care a fost construit. Scrutează zările rămânând în picioare, deşi toate forţele naturale şi umane par să-i fi ştirbit de-a lungul timpului strălucirea. Povestea ridicării lui stă sub semnul legendelor, transmise din generaţie în generaţie.

Se spune că tatăl boierului Gheorghe Pleşa, cojocarul satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea găzduire reprezentantului turc care venea să strângă birurile din zonă. Într-o noapte, văzând sacii de galbeni strălucitori, i-a pus gând rău turcului. Când acesta a apucat drumul către Istanbul, cojocarul l-a urmărit, l-a omorât şi i-a furat sacii de galbeni. La scurtă vreme, a cumpărat pământ în satul mehedinţean Obârşia de Câmp şi în localitatea doljeană Cetate.

Nimeni nu a sesizat dispariţia turcului, iar în ceea ce priveşte averea lui Pleşa, toţi au pus-o pe seama acului, a aţei şi a îndemânării în croitul cojoacelor pentru boierimea din Craiova.”

Astfel, beneficiind de o avere impresionantă din partea tatălui, Gheorghe Pleşa, unul dintre fii boieului a hotărât să-şi facă studiile şi să trăiască în Franţa. Aici a fost licenţiat în Drept şi tot aici ar fi trăit singura poveste de dragoste.

Gheorghe Pleşa a promis unei bogate franţuzoaice, cu care urma să se căsătorească, un castel ,,măreţ şi aparte", acoperit cu monezi de aur. În 1882, Castelul Pleşa era gata să-i primească pe îndrăgostiţi. Toate piesele componente ale clădirii au fost construite în Italia şi transportate cu vasele până în Portul Gruia, de unde, ţăranii din zona le-au adus până la Obârşia de Câmp cu carele, în aşa-numită "corvoadă", aici constructorii doar îmbinându-le. Decoraţiile interioare au fost executate de o adevărată pleiadă de pictori specialişti din întreaga lume, ceva asemănător găsindu-se astăzi doar pe Valea Loirei, în Franţa. Coloanele din marmură, scările din lemn sculptat, şemineul şi oglinzile veneţiene dădeau castelului un adevărat aer franţuzesc. Picturile, bibelourile şi biblioteca impunătoare se spune că erau unice.

Unică în România de atunci era şi centrala termică pe lemne ce asigura căldura în camere prin intermediul ţevilor şi caloriferelor masive ce se pot vedea şi astăzi. Din faţa castelului nu lipsea nici fântâna arteziană. Construcţia a fost prevăzută şi cu balcoane de marmură pe toate cele patru laturi. Numai că franţuzoaica a refuzat căsătoria cu boierul Pleşa, deoarece castelul nu avea WC-uri interioare, iar acoperişul nu era făcut cu monezi de aur.

„Boierul Gheorghe Pleşa s-a stins fără a-şi găsi alinarea sufletului, în Paris, necăsătorit, fără moştenitori. La palat s-au tras obloanele din lemn. Şemineele nu s-au mai aprins, candelabrele nu au mai luminat chipurile îngerilor din colţurile tavanelor, scara din lemn frumos sculptat nu a mai scârţâit sub paşii stăpânului.

În anul 1948, palatul Pleşa a trecut în folosinţa unui SMT, care asigura maşini agricole locuitorilor din regiunea de sud a judeţului. Neputând face faţă cheltuielilor de întreţinere a clădirii, SMT-ul a renunţat la ea în anul 1971, lăsând-o în grija primăriei. Încet, încet, strălucirea palatului s-a pierdut, iar obiectele de valoare au dispărut.[…] Concesionat la un moment dat, palatul a părut că începe să-şi recapete strălucirea de odinioară. Din păcate, nici acest capitol din istoria lui nu a avut un final fericit. […].”

“Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce contează? Mai poţi pierde, mai poţi visa, mai poţi învinge! Asta contează!” 

Palatul mai are azi o rază de speranţă, zilele acestea desfăşurându-se la Obârşia de Câmp o tabără de arhitectură al cărei subiect este ”Palatul Pleşa – neoclasic şi ţărani”, susţinută de Asociaţia Sinaptica.

Descoperă o minune a naturii- Podul lui Dumnezeu

Cu o lungime de 52 m, lățime de 15 m,  o înălțime a arcadei de 10 m, o deschidere a arcadei de 25 m la bază și o grosime de 13 m,  Podul lui Dumnezeu sau Podul Natural de la Ponoarele, este o minune a naturii, suspendat undeva între legendă și realitate.

Cel mai mare pod natural din Romania, al doilea din Europa, dar, unic prin prisma faptului că este circulat, DN67 ce leagă Baia de Aramă de Drobeta-Turnu Severin, trece exact peste Podul lui Dumnezeu.

Geologic vorbind, acesta s-a format prin prăbușirea tavanului peșterii din imediata apropiere, însă bătrânii locului atribuie această lucrare celor două entități, Dumnezeu și Diavolul.

„Făcându-i-se milă lui Dumnezeu de călători şi localnici care nu puteau trece Valea Pragului, l-a alungat pe Diavol al cărui adăpost era în peşteră. Diavolul a intrat în întunericul peşterii, în urma lui peştera s-a surpat din cauza zbuciumului, iar el a ieşit la Zătonul Mare. Supărat a zgâriat toate stâncile din Dealul Peşterii, formând cunoscutele lapiezuri, apoi s-a aşezat pe o stâncă numită Stânca Dracului de unde veghează creşterea şi retragerea apelor Zătonului, pe cine intră şi iese din peşteră. Podul a rămas în grija lui Dumnezeu care îi ocroteşte şi îi binecuvântează pe trecători, avându-i în grijă”, fragment din legenda povestită de Ion Vucea, decedat în anul 1980 la vârsta de 92 ani și culeasă de Cornel Boteanu și Dumitru Borloveanu, autori ai monografiei ”Ponoarele”.  Și, pentru că orice legendă are o fărâmă de adevăr, în lac s-au înecat foarte mulți oameni, în schimb, de pe pod a căzut o mașină și un biciclist în anul 1976, respectiv 1986, ambii conducători supraviețuind, cu răni minore.

Sistemul hidroenergetic Porţile de Fier

Grandiosul obiectiv de la Porţile de Fier I constituie realizarea cea mai de seamă a hidroenergeticii româneşti, contribuind nu numai la obţinerea unei producţii de peste 6 miliarde Kwh/an (partea românească), ci şi la rezolvarea problemei navigaţiei fluviale prin Defileul Dunarii.

În perioada 1961-1963 s-a elaborat “Acordul privind realizarea şi exploatarea Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier” fiind semnat în noiembrie 1963 la Belgrad.

Inaugurarea şantierului la Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier a avut loc la 7 septembrie 1964 şi s-a dat în funcţiune la 16 mai 1972.Portile de fier Mehedinti

Academiei Române i-a revenit misiunea de a face un studiu multilateral şi complex al zonei afectate de baraj şi de lacul de acumulare care urma să acopere o mare parte din teritoriul românesc al Defileului Dunării (circa 3.560 ha).

În primăvara anului 1964 o primă echipă s-a deplasat în teren pentru începerea cercetărilor arheologice, iar în septembrie al aceluiaşi an, o echipă de lucru condusă de C.S.Nicolăescu Plopşor, M. Davidescu şi V.Boroneanţ a avut ca prim obiectiv cercetarea zonei joase a defileului ce urma să fie inundată de apele lacului de acumulare.

În cadrul schemei de amenajare s-a început mai întâi cu Hidrocentrala Porţile de Fier I, propunându-se realizarea la cota de retenţie 63 metri, valoare ce a fost mărită ulterior pâna la 69,5metri.

Execuţia lucrărilor s-a făcut în cadrul a două şantiere naţionale cuprinzând fiecare lucrările de pe teren propriu şi s-a întocmit un proiect tehnic pentru devierea apelor şi asigurarea navigaţiei în timpul execuţiei.

Devierea apelor necesară pentru executarea lucrărilor de construcţie a obiectivului principal s-a realizat în doua faze principale:

- În faza I-a s-au executat două incinte principale pe fiecare mal care au cuprins:

pe malul stâng –centrala, ecluza şi avantportul aval;

pe malul drept-ecluza, centrala si trei câmpuri ale barajului deversor

- În faza aII-a de execuţie a fost cuprinsă execuţia batardoului de mijloc şi s-au realizat 11 câmpuri ale barajului deversor. Evacuarea apei s-a facut prin cele 3 câmpuri ale barajului deversor betonate parţial, prin deschiderea turbinelor 5 şi 6 de pe malul drept şi prin cele şase goliri de fund de sub blocurile de montaj de pe cele două maluri.Iron Gates-Mehedinti County

Lacul de acumulare cuprinde peste 2miliarde metri cubi apă, iar prin formarea lui s-au inundat terenuri şi localităti (10 pe malul românesc şi 7 pe malul sârbesc) căi ferate, şosele, poduri, podeţe dar şi monumente istorice.

Hidroagregatele părţii românesti au fost puse în funcţiune între 14.08.1970 şi 28.11.1971. Centralele sunt de tipul - centrală baraj, dispuse simetric în raport cu barajul deversor, echipate cu câte 6 hidroagregate de tip Kaplan vertical. Puterea instalată în centrala românească este de 1167 MW.

Caracteristicile turbinelor: 194,5 MW. putere de calcul, căderea medie 27,5 m, turaţia nominală 71,4 rot/min., număr pale rotorice 6 bucăţi, tensiune nominală 15,75kV.

Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I, această excepţională creaţie a hidroenergeticii moderne, simbol al energeticii româneşti, este astăzi o realitate – voinţa omului a învins.

Sursa:   visitmehedinti.ro