Consiliul Judetean Buzau

Numele localităților aflate în administrație

Din punct de vedere al organizării administrative, judeţul Buzău are 87 localităţi, din care:

•   2 municipii – Buzău (oraşul de reşedinţă al judeţului) şi Râmnicu Sărat;
•   3 oraşe – Nehoiu, Pogoanele şi Pătârlagele;
•   82 comune cu 476 de sate;
•  12 localități componente ale municipiilor și orașelor.

Așezarea geografică

Scurt istoric

Teritoriul judeţului Buzău, leagănul culturii şi civilizaţiei române, conservă vestigii care atestă existenţa omului în regiune din timpuri imemoriale. Unelte şi arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină în câteva locuri pe teritoriul judeţului, cât şi obiecte ceramice din Neolitic şi Epoca Bronzului aparţinând Culturilor Boian, Gumeşti şi Monteoru. Vestigiile din Epoca Bronzului au fost descoperite în regiunea de dealuri, care împreună cu ruinele campului roman de la Pietroasele şi ale altor câteva aşezări dacice stau mărturie a continuităţii vieţii şi civilizaţiei pe acest teritoriu. Numele Mousaios (Buzău) a fost pentru prima dată menţionat în scris într-o scrisoare a guvernatorului roman din Dobrogea trimisă lui Vasile cel Mare, episcopul de Capadichia, în anul 376 d.Hr. Scrisoarea  menţionează existenţa, pe malurile râului Mousaios, a unei aşezări urbane (polis) numită tot Mousaios (Buzău). Documentul se găseşte în Biblioteca Vaticanului.

Localizare geografică

Judeţul Buzău este situat în sud-estul României, între 44 44′ şi 45 49′ latitudine nordică şi între 26 04′ şi 27 26′ longitudine estică.

Se învecinează cu judeţele Braşov şi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomiţa la sud şi Prahova la vest.

Judeţul Buzău face parte din Regiunea de Dezvoltare 2 Sud-Est, cu sediul la Brăila.

Legăturile judeţului cu celelalte zone din ţară:

Drumul European E 85 (sau DN 2) dinspre Bucureşti sau dinspre Suceava, Bacău, Focşani;

DN 1B spre Ploieşti;

DN 10 spre Braşov (itinerar pe Valea Buzăului);

DN 2B spre Brăila;

Magistrala feroviară – linia 500 – de importanţă europeană (Bucureşti-Ploieşti-Buzău-Focşani-Bacău-Suceava).

Suprafaţa judeţului

Suprafaţa judeţului este de 6.102,6 km2 (2,6 % din suprafaţa ţării). Judeţul Buzău se întinde pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău care izvorăşte din curbura Carpaţilor. Dispunerea armonioasă a celor trei forme de relief caracterizează judeţul Buzău: la nord se găsesc Munţii Buzău, parte din Carpaţilor de Curbură; la sud se găseşte câmpia, aparţinând Câmpiei Române, iar la mijloc, o regiune de dealuri acoperite cu livezi. Unele dealuri coboară spre sud, ceea ce le conferă un climat sud-mediteranean favorabil viticulturii, regiunea Pietroasele fiind renumită pentru vinurile sale.

Clima

Clima este temperat continentală la fel ca în toată ţara, diferenţiată în funcţie de relief (predominând crivăţul, în tot cursul anului, din nord-est şi sud-vest, dar şi austrul, de la sud-vest, aducând uscăciune şi căldură vara, temperaturi ridicate iarna, vânturi ce influenţează clima judeţului). Temperaturile medii variază între 12 grade Celsius si 14 grade Celsius. Temperaturile maxime se înregistrează în iulie, până la 37 grade Celsius, în timp ce temperaturile minime se înregistrează în februarie – 26 grade Celsius. Media anuală a precipitaţiilor este între 400 mm şi 500 mm.

Relieful

Relieful este variat şi dispus în trei trepte, care coboară de la nord-vest spre sud-est. Astfel, în nord domină înalţimile Munţilor Vrancei şi Buzăului (cu vârful Penteleu de 1.772 m, şi vârful Lăcăuţi, de 1.777 m), apoi în centru dealurile subcarpatice de curbură (Burduşoaia, Ciolanu-Măgura, Istriţa cu 754 m), şi în sud zona de şes a Câmpiei Române, cu caracter piemontan şi Câmpia Buzăului (cu 80 m, cu înclinare vestică, pe direcţia nord-vest şi estica, pe direcţia vest-sud), Gherghiţei, Râmnicului.

Activitati economice si specifice zonei

Activităti economice și specifice zonei

Judeţul Buzău se remarcă prin diversitatea ramurilor economice specifice economiei naţionale, predominantă fiind industria, urmată de agricultură, comerţ, servicii și turism. Din punct de vedere istoric, activitatea economică din judeţ are la bază comerţul deoarece Buzăul a apărut şi s-a dezvoltat ca târg la întretăierea căilor comerciale care fac legătura între Dobrogea, Muntenia, Moldova şi Transilvania. Exceptând intrarea în municipiul Buzău prin bariera Brăilei, unde au fost amplasate în special obiective industriale, toate celelalte intrări s-au dezvoltat în principal pe segmentul comercial.

Industria

Buzăul se remarcă prin producerea de aparate de cale ferată, tirfoane de cale ferată, traverse metalice, pulberi metalice pentru compoziția electrozilor de sudură, cât și pentru sintetizarea unor piese mecanice sau pentru recondiționarea de piese uzate, plase sudate pentru construcţii, sârme zincate, sârme trase, sârme profilate, împletituri, oţel beton, cuie, caiele etc, electrozi de sudură, geamuri pentru aparatură electrocasnică, parbrize auto, filtre auto, echipamente protecţie, suporţi trafic rutier din PVC, produse din polietilenă, polipropilenă, polistiren, etc.

Agricultura

Relieful variat şi condiţiile pedoclimatice favorabile au condus la practicarea pe scară largă a agriculturii în judeţul Buzău. 

Judeţul Buzăul deţine o suprafaţă agricolă de 402.346 hectare, ceea ce reprezintă 2,7% din suprafaţa totală agricolă a ţării.

Principalele culturi care formează producţia agricolă vegetală sunt: cereale boabe (grâu, secară, orz, porumb), cartofi, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, struguri şi fructe. 

În zona colinară predomină plantaţiile de vii, cunoscute mai ales prin podgoriile Dealu Mare, cu renumitul centru viticol Pietroasele şi Dealul Câlnăului, specializat în producerea vinurilor roşii. 

Pe văile Buzăului, Slănicului şi Râmnicului se întâlnesc numeroase plantaţii de meri, pruni, vişini, caişi, etc. 

Condiţiile favorabile existente au creat posibilitatea dezvoltării zootehniei, remarcată prin creşterea bovinelor, porcinelor, ovinelor şi păsărilor. 

Un rol important în agricultură îl deține Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, organism recent înființat cu misiunea de a conserva  tezaurul verde al României din domeniul plantelor legumicole, floricole,  medicinale  și aromatice  în care regăsim soiurile de plante romanești  tradiționale, formate din populații locale, soiuri  cât și plante  endemice existente în  cultură și în flora spontană.

Turismul

Judeţul Buzău este deţinătorul a două distincţii EDEN (Destinaţie Europeană de Excelenţă în Turism) pentru Turism Rural  -  Ţinutul Buzăului şi pentru Turism Acvatic – runners-up -  staţiunea Sărata Monteoru şi, totodată, are unul din cele două geoparcuri UNESCO din România – Geoparcul „Ţinutul Buzăului”.

Județul Buzău dispune de forme de turism diverse, precum:

-Turism activ - Sporturi extreme   - Sărata Monteoru şi Bisoca sunt două dintre zonele atractive din judeţ pentru cei interesaţi să practice off-road-ul. De altfel, Campionatul Naţional, GTC Trophy organizat de Clubul GTC Motorsport, include anual staţiunea Sărata Monteoru şi împrejurimile acesteia.  De asemenea, în apropierea satului Izvoranu din comuna Tisău există de zeci de ani un Circuit de motocros special amenajat şi unde, anual se organizează diverse etape ale Campionatului Naţional de Motocros. Dealul Istriţa, zona Breaza, oferă posibilitatea zborului cu parapanta. Existenţa râului Buzău, cu apele sale învolburate, face ca raftingul să fie din ce în ce mai des practicat. Deja pensiunile turistice din zonă au inclus în pachetele turistice şi practicarea raftingului (oferind inclusiv instructor), traseele de coborâre propuse variind de la 10 la 30 km, Green Adventure fiind organizatorul de ture de Rafting pe Buzău aproape în fiecare weekend, în timpul sezonului de rafting.

-Turismul de drumeţie - Pentru pasionații de aventură, Munții Buzăului cu masivele Siriu şi Penteleu, precum şi Geoparcul „Ţinutul Buzăului” vă întâmpină cu trasee turistice marcate și peisaje pitorești.

-Turismul gastronomic – dintre specialitățile locale vă recomandăm: cârnații de Pleșcoi, babicul, cârnații de Buzău, țuica de prună, pâinea țărănească și vârzobul (păstrăv afumat), preparate pe care le găsiți în pensiunile din județul Buzău. În fiecare an, în prima duminică a  lunii octombrie are loc „Festivalul cârnaților de Pleșcoi”, organizat în comuna Berca.

-Turismul oenologic - una  dintre cele mai cunoscute regiuni viticole ale României este Dealu Mare care se întinde pe o distanţă de aproximativ 90 km, între Valea Calugărească (în apropiere de Ploiești) şi Merei/Verneşti (în apropiere de Buzău). La 20 de kilometri de Buzău,  în inima podgoriei Dealul Mare, se află localitatea Pietroasele, renumită pentru soiurile de vin cele mai importante fiind Tămâioasa de Pietroasele, Grasa de Pietroasele și Feteasca, medaliate cu aur la concursurile internaționale. Aici aveți posibilitatea de a degusta vinurile buzoiene și de a vă iniţia în tainele aprecierii unui vin de calitate. Pentru a face degustări, vă recomandăm să vizitați și următoarele repere oenologice ale Buzăului: crama LaCerta (Fințești-Năeni), Domeniile Săhăteni sau Domeniile Franco-Române (Săhăteni).

Obiective turistice

Obiectivele turistice din județul Buzău

Geoparcul Ţinutul Buzăului – Geoparc UNESCO  

Geoparcul „Ținutul Buzăului” este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural, și care deţine titlul de Geoparc UNESCO.

Geoparcul „Ţinutul Buzăului” reprezintă un areal geografic din judeţul Buzău, conceput ca un proiect cu structură de administrare proprie care, din 2022, deţine titlul de Geoparc UNESCO. În Geoparc există 6 colecții muzeale: Muzeul Chihlimbarului, unic în România, din comuna Colţi, Muzeul „Timpul Omului” în comuna Mânzălești, care prezintă în mod simbolic legătura dintre Pământ și Om, din perspectiva Timpului, pe fundamentul pietrei, lutului și sării, elementele naturale care stau la baza vieții culturale a mânzăleștenilor, Muzeul „7 locuri de poveste” din comuna Lopătari, unde veți cunoaște 7 locuri din Ținutul Buzăului care au inspirat de-a lungul timpului povești cu balauri, uriași, căpcăuni, spirite protectoare, pietre magice și leacuri nemaiîntâlnite, Muzeul Formelor din comuna Bozioru care vorbeşte despre trovanţii buzoieni sau pietrele vii cum mai sunt cunoscute şi despre vestigiile rupestre, „Geogate” – Poarta către Ţinutul Buzăului de la Berca şi Muzeul „Casa Timpului” din comuna Valea Salciei, dedicat tradiţei locale de pe Valea Râmnicului şi nu numai.

Geoparcul cuprinde următoarele 18 comune: Beceni, Berca, Bozioru, Bisoca, Brăeşti, Chiliile, Cănesti, Colţi, Cozieni, Lopătari, Mânzălesti, Odăile, Pârscov, Pănătău, Scorţoasa, Săruleşti, Valea Salciei, Vintilă Vodă, totalizând o suprafaţă de 109 826 ha și o populație de 52.500 locuitori.  Site-ul www.tinutulbuzaului.org oferă numeroase informații despre Geoparcul Ținutul Buzăului, teritoriu de dezvoltare sustenabilă: de la descrierea obiectivelor turistice, a legendelor acestui ținut, a tradițiilor și a meșteșugurilor populare, la fotografii și materiale video, la idei de drumeție precum și la hărțile și cărțile publicate despre geoparc în format electronic. 

Geoparcul „Ținutul Buzăului” este cunoscut pentru atracțiile sale naturale: Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari (comuna Berca) și Pâclele Mici (comuna Scorțoasa), Valea Slănicului cu Platoul Meledic, Grunjul de la Mânzălești, Focul viu de la Lopătari, Trovanții de la Ulmet, Pădurea Lacurile Bisoca, cât și pentru cele antropice:  Așezările rupestre de la Aluniș-Colți-Bozioru, mănăstirile Poiana Mărului (comuna Bisoca) și Găvanu, Muzeul Chihlimbarului de la Colți, Casa Memorială Vasile Voiculescu de la Pârscov.

Atracţii ale naturii din Geoparc şi din alte zone ale judeţului  

 Vulcanii Noroioşi - În partea centrală a Subcarpaţilor de Curbură, pe teritoriul comunelor Berca și Scorțoasa, natura a înzestrat dealurile buzoiene cu un fenomen aparte, cunoscut sub numele de Vulcanii Noroioși. Frumusețea acestui peisaj natural este fascinantă, prezența pământurilor fără viață („badland-uri”) și a conurilor vulcanice care aduc la suprafață „lava” rece și neagră este de multe ori asemuită unor locuri de pe alte planete sau corpuri cerești. Emanațiile de gaze din adâncul pământului împing apele subterane la suprafață, iar acestea înmagazinează argilă din rocile pe care le întâlnesc în cale. Astfel se creează noroi care generează erupții permanente și care, în final, formează conuri și cratere de mici dimensiuni. Vulcanii Noroioși sunt grupați în patru areale: „La Fierbători”, Pâclele Mari, Pâclele Mici și Beciu. Fierbătorile sunt situate în nordul localității Berca și reprezintă craterele cu o formă aproape circulară, care conțin noroi lichid. Gazele care ies la suprafață agită noroiul fiind dată impresia că acesta fierbe. Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari se află în partea centrală a depresiunii Berca pe un platou arid, de formă circulară, unde există numeroase aparate active de 2-3 m și fosile de 6-8 m, dezvoltate pe o suprafață de 22 ha. Aici predomină vulcanii care degajă noroi vâscos, care prezintă urme de petrol. Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici sunt ceva mai reduși ca înălțime și număr, excepție făcând partea centrală a platoului, unde se află un con proeminent, înalt, care are în partea superioară două cratere active de mari dimensiuni. 

La Beciu, vulcanii sunt situați pe o suprafață restrânsă, în apropierea drumului Beciu-Arbanași, activitatea acestora constând mai mult în fierbători.

Focul Viu - Pe malul râului Slănic, în localitatea Lopătari, aproape de satul Terca a luat naștere un fenomen deosebit, denumit de localnici „focul viu”. Focul Viu de la Lopătari este o rezervație geologică, aflată la aproximativ un kilometru de confluența râului Slănic cu pârâul Smoleanu și se întinde pe o suprafață de 0,03 ha. În acest loc, coloane de foc țâșnesc din adâncurile pământului și despre ele se crede că ard fără a se stinge vreodată. Explicația formării acestui fenomen o constituie depozitele de gaze naturale aflate în subteran care, în drumul lor către suprafață, se aprind cu ajutorul cristalelor de cuarț. Focul care a luat naștere în acest mod nu se stinge deoarece este alimentat de gazele prezente în adâncuri. Uneori, flăcările pot să atingă un metru înălțime. Acest spectacol al naturii este mult mai impresionant dacă este admirat pe timpul nopții pentru că atunci se poate observa culoarea albăstruie a flăcărilor. Totuși, „focul viu” se stinge dacă presiunea gazelor scade sau din pricina vântului sau a ploii.

Trovanţii - Pe Valea Bălănesei, la aproximativ un kilometru de satul Ulmet (comuna Bozioru), se găsește spectaculosul microrelief de trovanți. Aceste stânci cu forme bizare mai sunt cunoscute și sub numele de „pietre vii” pentru că se crede că acestea ar crește din nisip. Însă, din punct de vedere științific, trovanții sunt depozite de nisip și straficații de gresii cimentate și modelate în timp de agenții naturali (vânt, ploaie, etc).  Cei mai reprezentativi, cunoscuți și accesibili trovanți din județul Buzău sunt „Babele” de la Ulmet. Aici, trovanții au forme dintre cele mai variate și spectaculoase (sfere, ovoide, alungite, îngemănate), care pot fi asociate cu forme zoomorfe (reptile, păsări, melci) sau antropomorfe (rachete, farfurii, topogane, coloane etc).

Chihlimbarul de la Colţi - pe Valea Sibiciului, în comuna Colți, dealurile aflate în apropiere ascund o adevărată comoară: depozite de chihlimbar, o „piatră magică” ale cărei nuanțe sunt de culoarea focului sau a sângelui. Chihlimbarul este o rășină fosilă care provine din unele specii de pin și are un colorit variat: galben, brun-roșcat sau verde-negru. Adesea, structura lui cuprinde fosile de plante sau insecte, acest fenomen se crede că a avut loc acum 60-40 milioane de ani.  Rezervația geologică de la Colți se întinde pe o suprafață de 2,52 hectare și este singurul loc din România unde exploatarea organizată a chihlimbarului a fost efectuată (primele extracții sistematice ale chihlimbarului au început în anul 1920). 

Vestigiile Rupestre - La Curbura Buzăului, între localitățile Aluniș (comuna Colți), Nucu (comuna Bozioru) și Ruginoasa (comuna Brăești) se află „un panteon natural și spiritual cu locuri mitice și mistice” (prof. Mihai Mîncu). În acest spațiu veți descoperi o multitudine de vestigii rupestre săpate în piatră, risipite și bine ascunse pe dealurile acoperite cu păduri. Se spune că aici se află cea mai mare concentrație de schituri și locuințe monahale din spațiul românesc, însă nimeni nu poate spune cu exactitate numărul lor sau perioada în care au fost create. Despre aceste așezări rupestre învăluite în mister se crede că au fost un loc sacru, unde geto-dacii își țineau ceremoniile. Mai târziu, în secolul IV, acest spațiu a fost preluat de creștini și transformat în sihăstrii ortodoxe. Dintre Vestigiile rupestre (înscrise pe Lista Monumentelor Istorice) cele mai cunoscute sunt: Complexul rupestru de la Aluniș și vestigiile rupestre de la Nucu:  Bisericuța lui Iosif, Chilia lui Dionisie Torcătorul și Agatonul Nou.

Platoul Meledic şi Grunjul de la Mânzăleşti - Urmând Valea Slănicului, pe raza administrativă  a comunelor Mânzălești și Lopătari, veți descoperi un tărâm cu adevărat fermecător, unde natura, în decursul a milioane de ani, a creat peisaje spectaculoase în sare. Pe aceste meleaguri, la aproximativ 500 – 600 m altitudine se află Platoul Meledic, situat pe depozite salifere iar, în apropiere, cenușa vulcanilor preistorici a dat naștere unui deosebit monument al naturii: „Grunjul” de la Mânzălești. „Grunjul” de la Mânzălești se află la confluența pârâului Jgheab cu râul Slănic și are o formă piramidală, ocupă o suprafață de apoximativ 0,0025 hectare, fiind format din tuf vulcanic și marne albe cineritice. Platoul Meledic este o rezervație naturală, speologică și zoologică care se întinde pe o suprafață de 67,5 hectare. Aici se întâlnește unul dintre cele mai mari zăcăminte salifere din țară. Prin dizolvarea sării rezultă forme de relief spectaculoase, cu dimensiuni și fizionomii variate. Un exemplu reprezentativ este ansamblul de peșteri săpate în sare de apele subterane. Atracțiile Platoului Meledic includ peștera 6S, care a fost descoperită în anul 1980, fiind a doua peșteră în sare ca lungime din lume (3190 m), Lacul Mare și Lacul Castelu. În poiana din jurul Lacului Mare puteți să admirați Tabăra de sculptură în lemn de la Mânzălești, expoziție care cuprinde 25 de sculpturi.

Lacul Mocearu - din zona Lopătari, la o altitudine de 775 metri, cu o suprafaţă de aproape 1 hectar si o adâncime de 8 metri. A apărut în urma unor procese de tasare în formaţiuni marno-gazoase ce acoperă un sâmbure de sare. Accesul se realizează printr-o derivaţie cu statut de drum comunal, din DJ 203K de pe porţiunea Lopătari - Plaiul Nucului. În zonă există şi o pensiune.

Munţii Buzăului 

Masivul Penteleu - Rege al Munţilor Buzăului, masivul Penteleu reprezintă  principala atracţie pentru turişti. Are şase vârfuri ce depăşesc 1500 m altitudine, cel mai înalt este Vârful Penteleu – 1772 m şi impresionează prin culmile sale prelungi, pajiştile întinse şi extraordinara frumuseţe a peisajelor ce pot fi admirate aici. Există amenajate 6 trasee turistice marcate.

Munţii Siriu  - Situaţi în partea de vest a grupei Munţilor Buzăului, cuprind culmea Mălâia (1662 m) şi vârful Bocârnea (1657 m). Pe Culmea Mălâia, într-o  microdepresiune, se află Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund (cum mai este cunoscut), aflat la 1420 m altitudine, care este de origine glaciară. Are o suprafaţă de 10.000 mp, adâncimea maximă de 3 m şi este alimentat din ploi şi de izvoarele de la baza culmii pline de grohotiş. În Munţii Siriului există amenajate 5 trasee turistice marcate.

Masivul Podu Calului  - Aşezat în centrul Carpaţilor buzoieni, masivul este încadrat de râurile Buzãu, Bâsca Mare şi de Bâsca Rosilei şi chiar dacă are înălţimi mai mici faţă de masivele din vecinătate (maxim 1439 m - vârful Podu Calului), culmile sale sunt prelungi şi au podul înalt şi neted, iar văile dau impresia unor ample amfiteatre naturale. Obiectivele turistice de aici sunt axate îndeosebi pe vãi şi în vecinãtatea aşezãrilor. 

Aici se află o cascadă foarte frumoasă - Cascada Pruncea  sau Cascada Caşoca, la o distanţă de numai 5 km de localitatea Siriu, pe râul Caşoca.

Culmea Ivăneţu - Situată la sud de Valea Bâsca Rozilei, Culmea Ivăneţu reprezintă partea de tranziţie către dealurile subcarpatice, înălţimea acesteia depăşind cu foarte puţin altitudinea de 1000 m. Orientată spre NE-SV, culmea poate fi străbătută de turişti prin aşa-zise pasuri unde se află majoritatea potecilor şi drumurilor forestiere prin care se asigură o legătură directă între masivele amintite şi ariile de interes turistic din nordul Subcarpaţilor – Lopătari – Aluniş (Geoparcul Ţinutul Buzăului).

Stațiunea balneoclimaterică de interes local Sărata Monteoru este situată pe Valea pârâului Sărata de pe dealul Istriţa, la aproximativ 19 km distanță de orașul Buzău. Stațiunea are o bogată istorie în ceea ce privește tratamentul balneoclimateric, inaugurarea oficială a staţiunii balneare având loc în data de 1 iulie 1895 când aici existau hoteluri, aşezăminte de tratament, cazino si ştrand. Principalul factor terapeutic al staţiunii Sărata Monteoru este reprezentat de apele sărate şi nămolurile terapeutice care au proprietăţi de excepţie. Importanța acestor resurse și interesul pe care îl manifestă cunoscătorii pentru acestea au determinat apariția în zonă a numeroase facilități turistice dintre care amintim centrele de tratament moderne si spa. Tot aici există şi două Parcul de Aventură cu tiroliene, platforme, poduri și scări dispuse într-o zonă de pădure, cu trasee care au grade diferite de dificultate.

Potenţial turistic antropic 

Lacul de acumulare SIRIU sau Barajul Siriu - este un lac artificial, ce are o suprafaţă de 420 ha,  volum de 155 milioane mc de apă, o înălţime de 122 m şi o lungime de 11,5 km. Barajul şi lacul de acumulare Siriu se află lângă localitatea Lunca Jariştei. Există câteva pensiuni agroturistice în apropiere. Pe barajul de la Siriu se organizează partide de pescuit la  caras, crap, clean, păstrav şi scobar.

Atracţii arheologice:

Situl arheologic de la Cârlomăneşti – Cetăţuia - Cetatea dacică (comuna Verneşti) se află pe o terasă, la est de sat şi în latura de vest a cătunului Pietriş, la confluenţa râurilor Buzău şi Nişcov şi adăpostește bogate vestigii ale culturii Monteoru din epoca bronzului și ale civilizației fierului din prima epocă, Hallstatt.

Situl arheologic de la Pietroasele (comuna Pietroasele), compus din necropolă, castru, therme şi aşezare civilă, toate încadrate în Lista Monumentelor de patrimoniu clasa A, din care vizibile sunt doar două (castrul şi thermele romane denumite de specialişti „Edificiul cu hypocaust"). Situl de la Pietroasele este unic în România. Ca valoare ruinele sistemului de băi publice din Pietroasa sunt asemănătoare celor de la Roma.

Situl arheologic de la Târcov - Cetatea dacică (comuna Pârscov) - se află plasată pe o culme greu accesibilă având trei laturi abrupte şi o înălţime de 735 de metri. La piatra cu lilieci, la nord de satul Târcov, pe dealurile Dâlmei, este datat:  Latène, Epoca bronzului / sec. I a. Chr. Datele oferite de descoperirile arheologice au indicat faptul că această cetate a funcţionat în perioada domniei regelui Decebal.

Obiective turistice religioase

 Judeţul Buzău deţine unul din cele mai importante centre eparhiale ale Bisericii Ortodoxe Române: Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei care are sediul în municipiul Buzău. În cadrul ansamblului arhiepiscopal pot fi văzute:  Catedrala Voievodală „Adormirea Maicii Domnului” care a fost ctitorită de către domnitorul Matei Basarab (1632-1654), în anul 1649, pe locul cele ctitorite anterior de domnitorul Radu cel Mare şi de urmaşii săi;  Palatul Episcopal care a fost construit de Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi refăcut ulterior; Seminarul Teologic (1836) înfiinţat de Episcopul Chesarie. În timp ce se extrăgea piatră de la Pietroasele pentru construcţia Seminarului, a fost descoperit Tezaurul Cloşca cu puii de aur (1837); Colecţia Muzeală Arhiepiscopală - înfiinţată în 1955, care are o valoroasă colecţie de artă veche bisericească; Catedrala Arhiepiscopală, ctitorie din anul 2009.

Judeţul Buzău mai are în patrimoniul său un important număr de mănăstiri şi schituri:

Mănăstirea Ciolanu (având hramul ―Adormirea Maicii Domnului), situată la 33 km de municipiul Buzău. Mănăstirea este şi cel mai vestit loc de pelerinaj din judeţul Buzău de Sfintele Sărbători ale Paştelui, ori de Sfânta Maria, când reuneşte un număr impresionant  de credincioşi.  A luat fiinţă în secolul al XVI-lea, pe locul unei sihăstrii mai vechi, pe culmea Dealului Ciolanu. 

Mănăstirea   POIANA MĂRULUI, cu ramurile  „Sf. Cuvios Vasile de la Poiana Mărului” şi „Naşterea Maicii Domnului” – comuna Bisoca

Mănăstirea  RĂTEŞTI, cu hramurile „Sfânta Treime” şi  „Sf. Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir”, satul Răteşti , Comuna Berca

Mânăstirea BARBU, hramul Sfinţii Mihail şi Gavriil; Izvorul Tămăduirii (paraclisul) - Sat Leiculeşti, Comuna Tisău (ctitorie de la 1662-1669). 

Mănăstirea  GĂVANU, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, satul Jgheab, comuna Mânzăleşti

Mănăstirea  PODU BULGARULUI, cu hramul „Sfânta Treime”, Comuna Podgoria

Schitul  BERCA, Hram „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” - Comuna Berca

Cetatea – Complex de la BRADU din satul Haleş, pe malul stâng al pârâului Nişcov, cu hramul "Sfântul Dumitru" - comuna TISĂU – ctitorie de la sfârşitul secolului XVII - începutul secolului XVIII. 

Mănăstirea Cârnu, cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, comuna PĂNĂTĂU - cel mai vechi aşezãmânt monahal de pe Valea Buzăului, care datează din cea de-a doua jumătate a sec. al XVI-lea.

Schitul CETĂŢUIA, cu hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului”, Comuna Tisău

Schitul NIFON, hramul „Izvorul Tămăduirii”, Comuna Măgura

Schitul CIOBĂNOAIA, cu hramul  „Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon”, satul Ciobănoaia, Comuna Merei

Schitul “SF. ILIE” SĂSENI, cu hramul „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul”, satul Săseni, Comuna Verneşti

Muzee  

Muzeul Judeţean Buzău - principala instituţie muzeală din judeţul Buzău. Aceasta funcţionează actualmente în clădirea fostului Liceu Normal de fete construită în anul 1920 (inclusă sub denumirea de Muzeul Judeţean Buzău, pe Lista monumentelor istorice din judeţul Buzău cu codul de BZ-II-m-B-02317. În structura sa se regăsesc Secția Arheologie, Secția Istorie și Secția Artă-Etnografie şi 4 colecţii externe de etnografie, arheologie, istorie și artă.

Muzeul Municipal „Octavian Moşescu” Râmnicu-Sărat a fost înfiinţat în anul 1960, începând cu o colecţie de artă plastică românească. Ulterior, i s-au adăugat colecţii de etnografie şi artă populară (1962), de ştiinţe naturale (1968), colecţii memoriale de istorie a culturii din zona Râmnicului (1971) şi de istorie-arheologie (1990). În prezent, muzeul are cinci secţii şi peste 27.000 de bunuri culturale și funcţionează cu patru din cele cinci secţii în Complexul Brâcovenesc - monument istoric din centrul municipiului, fosta mănăstire cu hramul “Adormirea Maicii Domnului. 

Muzeul „Chihlimbarului de la Colţi”, singurul de acest fel din România, este secţie a Muzeului Judeţean Buzău. 

Muzeul de etnografie – Casa Vergu-Mănăilă este adăpostită într-o clădire res­ta­u­ra­­tă care a aparţinut boierului Vergu - Mănăilă, atestată do­cu­men­tar în 1794 şi se află în municipiul Buzău. 

Muzeul Bisericesc Eparhial adăpostit de clădirea „Chesarie Epis­copul” (dată în folosinţă în anul 1838) – monument istoric şi de arhitectură.   Aceas­tă clădire este realizată în stil neoclasic. 

Colecţia de artă brâncovenească, icoane, a Mânăstirii Răteşti - are o colecţie compusă din icoane, carte veche, broderii artistice şi obiecte de cult. Pictura bisericii este diferită faţă de cele obişnuite.

Colecţia Muzeală a Mânăstirii  Ortodoxe Ciolanu – adăpostită de una din clădirile ridicate în 1979. Expoziţia valorifică bunuri din domeniile: carte veche; icoane; picturi ale lui Gheorghe Tattarescu; unelte; obiecte de uz gospodăresc folosite de călugări în agricultură, stupărit, olărit. Interesantă este vechea brutărie, în care sunt expuse forme de pâine.

Muzeul „Timpul Omului” din Mânzăleşti, amplasat în apropierea Pietrei Albe de la Grunj. 

Muzeul  „7 locuri de poveste” din Lopătari din comuna Lopătari

Muzeul „Casa Timpului” din comuna Valea Salciei

Muzeul Formelor din comuna Bozioru

GeoGate din comuna Berca

Colecţia de artă tradiţională de la Brădeanu - Înfiinţată în anul 2010 în sediul fostului Cămin Cultural din centrul localităţii Brădeanu. Prezintă obiecte tradiţionale specifice zonei de câmpie a Buzăului, precum şi diverse fotografii.

Tabere de sculptură

Muzeul în aer liber „Tabăra de sculptură Măgura” – care are 256 de lucrări în piatră, donate judeţului de către creatori. Terenul de 21 ha. 

Tabăra de sculptură în piatră de la Năeni, de pe Dealul Tigoarea. Tot aici poate fi vizitată şi Biserica Dintr-o Piatră.

Tabăra de sculptură în lemn de la Meledic – zona lac Meledic (com. Mânzăleşti).

Casele memoriale

Casa Memorială “Vasile Voiculescu” de la Pârscov, comuna Pârscov. Casa este o reconstituire a locuinţei în care s-a născut marele poet. Documentele, facsimilele de scrisori, fotografiile, cărţile, icoanele pe lemn şi pe sticlă, mobilierul, reconstituie atmosfera şi etape ale vieţii şi creaţiei scriitorului Vasile Voiculescu (1884 - 1963). Clădirea muzeului este declarată monument istoric. 

Festivaluri şi evenimente culturale

BUZĂUFEST – Sărbătoarea judeţului Buzău - eveniment cultural-artistic desfăşurat în fiecare an la începutul lunii iunie.

Festivalul de rock ”Top T”, din Buzău, este considerat cel mai longeviv festival din România, numărând peste 30 de ediții, fiind cunoscut la nivel european.

Festivalul Național de Chitară Clasică, din Buzău,  organizat anual în luna aprilie. 

Festivalul Internaţional de blues și jazz "BLUZĂU" a depășit 20 de ediții și reunește, anual la Buzău artiști de gen din Europa. 

Festivalul Național de Muzică Ușoară pentru Copii și Tineret ”Mihaela Runceanu – Pentru voi, muguri noi” se organizează anual.

Bienala Internaţională de Artă „ION ANDREESCU” numără deja 10 ediții și se des­fă­șoa­ră anual la inițiativa Uniunii Artiștilor Plastici - filiala Buzău. Evenimentul, considerat ca fiind cel mai longeviv de acest gen din țară, are loc la Galeriile de Artă „Ion Andreescu” din municipiul Buzău și adună în concurs, anual, lucrări de pictură, sculptură, grafică și artă decorativa.

Festivalul Internațional de dansuri folclorice „Plaiurile Mioriței”  este organizat anual la Buzău de Centrul Județean pentru Cultură și Artă Buzău. El reprezintă un regal de muzică tradițională, port popular și dansuri tradiționale. 

Festivalului Naţional de Epigramă  “Cât e Buzăul de mare”,  numără peste 20 ediții și de desfășoară anual. Este organizat de Centrul cultural “Alexandru Marghiloman” al municipiului Buzău şi Cenaclul umoriştilor “Nicolae Grigore Mihăescu – Nigrim”, fiind un concurs de epigramă. 

Concursul Național de Creație Literară ”Vasile Voiculescu” se desfășoară anual la Buzău și în localitatea Pârscov, acolo unde este Casa Memorială a scriitorului Vasile Voiculescu”. Manifestarea numără 29 de ediții.

Festivalul naţional de muzică folk „Vali Sterian” - este organizat de Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat şi Centrul Cultural “Florica Cristoforeanu”.

Festivalul „Buzăul iubeşte teatrul” (fostul festival „VEDETEATRU – Gala Vedetelor”) - este organizat de Teatrul “George Ciprian” Buzău în colaborare cu UNITER (Uniunea Teatrală din România), Primăria municipiului Buzău și Consiliul Județean Buzău. Acesta reunește artiști renumiți („vedete”) și artiști tineri, emergenți. Festivalul a luat amploare în timp, consolidându-și reputația în plan național.

Festivalul „Săptămâna Teatrului Tânăr”, festival de succes organizat de Teatrul „George Ciprian” Buzău.

Zilele Buzăului - este o acţiune care se desfăşoară în municipiul Buzău, ocazie cu care au loc numeroase manifestări cultural-artistice.

Târguri populare, sărbători şi manifestările folclorice

Cele mai importante, în ordinea vechimii lor, sunt:

Târgul DRĂGAICA se desfășoară anual în perioada 12-24 iunie şi este cunoscut drept cel mai vechi târg din zona Munteniei (încă din vremea lui Dimitrie Cantemir). El se desfăşoară în zona de sud a municipiului Buzău. Este o sărbătoare închinată debutului strângerii recoltelor, un prilej de sărbătoare şi de bucurie pentru belşugul holdelor, fiind un târg, iarmaroc, mare bâlci atestat din secolul al XV-lea, cu rol foarte important în comerţul cu lână. 

Sărbătoarea Folclorică „Pe urme de baladă”, cunoscută în zonă şi sub denumirea de GHEORGHELAŞUL care are loc în comuna Gura Teghii şi care numără peste 40 de ediţii;

Sărbătoarea Folclorică „Târgul Cucului”, care se desfăşoară în luna aprilie a fiecărui an, în satul Valea Muscelului – Pătârlagele;

Festivalul Folcloric „Floare de Colţi” din comuna Colţi;

Festivalul Slănicului de la Meledic, desfăşurat în iulie pe platoul Meledic din comuna Mânzăleşti;

Sărbătoarea Folclorică „Pe plaiuri bisocene” – de „Sfânta Maria”, în luna august, la Bisoca;

Serbarea Folclorică Tradiţională „Pe Plaiul Nucului” desfăşurată în luna iulie, în localitatea cu acelaşi nume din comuna Lopătari;

Alte manifestări folclorice sunt – Festival câmpenesc „Pe plaiurile șoimului“ (sat Rătești); Sărbătoarea „Floare de tei” Pănătău; „Fes­ti­va­lul cârnaților de Pleșcoi“ de la Berca; “Festivalul Pepenilor” de la Pogoanele; “Festivalul Cri­zan­temelor” de la Brădeanu; ”Târgul Măriilor” - Chiojdu; “Legendele Cislăului”; ”Săr­bătoarea grâului” -  Florica.

Tezaure Umane Vii

Buzăul se mândreşte cu “Tezaure Umane Vii”, persoane  care sunt sunt apărătoare ale autenticității şi modele de viață pentru cei tineri, cărora le transmit moștenirea lumii rurale.  Este un titlu recunoscut de UNESCO pe care meşteri buzoieni de înaltă valoare l-au dobândit pe merit.

- Amelia Pappazissu – comuna Vintilă Vodă - cusături şi ţesături în păr de capră şi lână; 

- Mircea Micu – comuna Săruleşti –  rapsod şi meşter popular de cimpoaie, fluiere şi buciume.

Centre, puncte de Informare Turistică şi Centre de Vizitare – judeţul Buzău

1.CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ BUZĂU - situat în municipiul BUZĂU, cu sediul la Muzeul Judeţean, Bd. Nicoale Bălcescu nr. 50, Tel.:0238-710.561 Fax:0238-710.638, www.citbuzau.ro  și e-mail: home@muzeulbuzau.ro

Centrul de informare stă la dispoziţia turiştilor cu informaţii referitoare la obiectivele turistice ale judeţului Buzău, modalitatea de acces către acestea şi programul de vizitare, mijloacele de transport din judeţ, unităţi de cazare, de alimentaţie publică, agenţii de turism, staţii de alimentare cu combustibil, locuri de campare şi orice alte informaţii menite să vină în ajutorul celor care vor să cunoască judeţul Buzău.

2. CENTRUL NAŢIONAL DE INFORMARE şi PROMOVARE TURISTICĂ NEHOIU - Oraşul   Nehoiu, Str. Calea Mihai Viteazu, nr. 43b, Nehoiu, Tel./fax: 0238.555.066   www.cniptnehoiu.ro și e-mail: cniptnehoiu@yahoo.com

Proiectului „Centrul Național de Informare și Promovare Turistica in orașul Nehoiu”, cod SMIS 52825, finantat prin Programul Operational Regional 2007 – 2013.

3. CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ “Vulcanii Noroioşi” - Comuna Berca Str. Şoimului, Cod poştal - 127035, Tel. 0729.836.963. Este amplasat într-un punct strategic, pe drumul de acces spre Vulcanii Noroioşi. Pune la dispoziţie materiale şi informaţii legate de traseele şi obiectivele turistice din zonă.

4. CENTRU DE INFORMARE TURISTICĂ Sărata Monteoru - Comuna Merei, Sărata Monteoru, Tel./Fax: 0338.569.517, office@citsaratamonteoru.ro 

Amplasat la intrare în staţiune, pe drumul principal. Este realizat în cadrul proiectului “Construire centru local de informare și promovare turistică în localitatea Sărata Monteoru, comuna Merei, județul Buzău”, finanțat prin PNDR 2007-2013.

5. CENTRU DE INFORMARE TURISTICĂ Bozioru - Sat Bozioru, comuna Bozioru, Cod poştal 127075, Tel: 0238.700.137, http://www.bozioru.ro 

Înfiinţat în anul 2011 - Proiectul „Dezvoltarea potențialului turistic al Comunei Bozioru”, finantat prin Programul National de Dezvoltare Rurala, Măsura 313, „Încurajarea activităţilor turistice”.

6. CENTRU DE VIZITARE GURA TEGHII (ROSCI 0190  PENTELEU) - Situl NATURA 2000 Comuna  GURA TEGHII, e-mail: infopenteleu@yahoo.com 

Pune la dispoziţie materiale, filme documentare, trasee tematice şi informaţii despre situl natural ROSCI 0190 Penteleu.

7. CENTRU DE VIZITARE CHIOJDU (ROSCI 0229 SIRIU) - Situl NATURA 2000 Comuna CHIOJDU, Sat Bârsca Chiojdului Prezintă date despre situl Siriu, biorame, filme documentare despre sit şi trasee tematice ROSCI 0229 Siriu

Traseele tematice proiectate intersecteaza  cu diverse habitate si specii. Obiective: habitatele naturale, speciile de carnivore mari (urs, lup, râs), clopoţelul, cabana şi Lacul Vulturilor Vf. Mălâia, Culmea Mălâia, lacul Sec, şaua Poarta Vânturilor, Vf. Siriu.

8. CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ MĂGURA - comuna MĂGURA Primăria comunei Măgura, str. Principală,  Măgura, 127320, Tel/Fax:0238-504.606, e-mail: maguraprimarie@yahoo.com  și www.comunamagura.ro

https://www.centruturisticmagurabuzau.ro/

Finanțare APDRP Comune arondate Centrului: Pârscov, Măgura, Unguriu şi Vipereşti

9. PUNCT DE INFORMARE TURISTICĂ Năeni - Comuna NĂENI, Sat Năeni, Locaţia – Căminul Cultural

Înfiinţat în anul 2011 de Primăria Năeni. Oferă materiale şi informaţii legate de oportunităţile turistice ale zonei

Specificul local nu trebuie neglijat deoarece este bine reprezentat, iar satul buzoian, în special din zona colinară și de munte, își păstrează cu sfințenie tradițiile și trăsăturile sale specifice:

- Comuna Gura Teghii este inclusă în Ghidul celor mai frumoase sate din România, datorită caselor cu arhitectură tradițională și portul popular bogat ornamentat. Produsele tradiționale locale includ: brânza și bulzul de Varlaam, țuica de Gura Teghii, unt de casă și alte lactate. Pensiunile din Varlaam au lansat un program de refacere a organismului numit Terapia cu zer. Pentru iubitorii de etnografie și folclor, meșterii populari pot face demonstrații de încondeiere a ouălor, confecționarea opincilor și de cusături specifice portului tradițional românesc.

- Comuna Mânzălești, de asemenea inclusă în Ghidul celor mai frumoase sate din România, își întâmpină vizitatorii cu casele din lemn, cusăturile și țesăturile sau cu piesele de ceramică populară de culoare roșie. Pentru o experiență a satului românesc autentic, puteți face vizite acasă la meșterii populari: Ioana Matei (ouă încondeiate), Mitel Leuțu (olar), Rica Leu (țesătoare), Vasile Moisac (rotar), Amelia Papazissu (țesături din păr de capră).

- Alte localități care merită menționate sunt Bisoca și Chiojdu.