Castelul Bánffy din Bonţida

Castelul Bánffy din Bonţida este unul din monumentele de arhitectură reprezentative pentru barocul transilvan, bogăţia de elemente specifice acestui stil arhitectonic aducându-i şi numele de „Versaille-ul Transilvaniei”. Conform documentelor istorice, castelul a luat locul unui fost conac, reședință nobiliară ce a existat în jurul secolului al XIV-lea.

Regele Sigismund de Luxemburg donează familiei Bánffy, în anul 1387, domeniul pe care se află în prezent Castelul Bánffy. Dionisie Banffy începe construcția castelului în comuna Bonţida, localitate situată la aproximativ 30 km nord-est de Cluj-Napoca. Construcția a fost concepută să aibă forma literei ”L”, în primă fază fiind construită o cetate înconjurată de un sistem de fortificaţii, cu pereți puternici din piatră și uși sculptate în stil renascentist.

Turnul amplasat la intrarea în castel, avea un important rol de apărare. Alei simetrice, terase lungi, atmosfera aerisită, sunt lucrurile care completau parcul castelului, făcându-l să pară unic.

Principalele clădiri ale palatului sunt dominate de elementele arhitectonice specifice stilului renascentist,  în secolul al XVIII-lea realizându-se extinderi  în stil baroc.

Reconstrucţia castelului, în stil baroc austriac, este iniţiată de Dionisie Bánffy al II-lea, începând cu anul 1745, dupa planurile arhitectului vienez Joseph Emanuel Fischer von Erlachc. Acesta dă o nouă formă palatului, asemenea literei U, prin crearea unor noi cladiri: manejul, grajdul, remiza și locuințele servitorilor. Parcul de agrement păstrează acelaşi stil baroc, fiind prevăzut cu alei simetrice, lacul din partea dreaptă a castelului de unde se poate admira latura romantică a castelului, statui, obeliscuri şi fântâni arteziene.

Următorul descendendent al familiei, József Bánffy, modifică aspectul domeniului prin demolarea turnului de la poartă și redefinirea formelor sobre baroce din parc, cu altele mai libere, romantice, specific englezești. Tot în timpul domniei lui József  se ridicată o nouă aripă a clădirii, iar din materialul rezultat din demolarea turnului se construiește o moară de apă, pusă la dispoziția sătenilor.

În anul 1944 castelul este folosit ca spital militar, urmând ca la sfărșitul celui de-al doilea război mondial să fie în mare măsură avariat prin vandalizare şi incendiere de către trupele germane aflate în retragere. După anul 1950, una din aripile castelului devine sediul Cooperativei Agricole de Producţie Bonţida.

Domeniul familiei Bánffy nu se limita doar la Castelul din Bonțida, ci se întindea și pe raza localității Răscruci, localitate sitată în aceeași comună. Castelul Bánffy din Răscruci a fost construit în secolul al XVIII-lea, în stil neoclasic eclectic, reședința fiind înconjurată de unul dintre cele mai frumoase parcuri ale domeniilor familiei Bánffy. Palatul aparținea domeniului de la Bonţida și era folosit ca reşedinţă de vară de către familia Bánffy, cele două reședințe fiind legate printr-o alee de plopi.

În prezent Castelul Bánffy din Bonțida se află în administrarea Fundaţiei Transylvania Trust care are ca scop restaurarea şi valorificarea potenţialului domeniului de la Bonţida. Aici sunt organizate în prezent numeroase activităţi cultural-artistice, activități care atrag numeroși vizitatori. 

Castelul a devenit celebru datorită faptului că anual acesta găzduiește celebrul festival de muzică Electric Castle. Festivalul a debutat pe domeniul castelului în anul 2013, desfășurându-se pe parcursul a 3 zile, în care iubitorii diferitelor genuri muzicale au trăit o experiență unică în România. De la an la an, festivalul devine tot mai iubit, înregistrând creșteri în rândul participanților, scenelor folosite, inovație și creativitate. Ediția din 2019,  a marcat existența primului festival din România care a tradus pentru cei cu deficiențe de auz, cele mai importante concerte, folosind limbajul semnelor.

Printre cele mai importante premii obținute de festival se numără premiul de Best Camping Award, la European Festival Awards din anul 2017, premiul de Best Food & Drinks Award, la European Festival Awards în anul 2018 și premiul de Best Medium Sized Festival la European Festival Awards în anul 2019.

Accesul către castel se face din drumul național ce duce spre Bonțida, comună situată la circa 30 km de municipiul Cluj-Napoca.

Castelul Teleki din Luna de Jos, comuna Dăbâca

La doar 33 km de municipiul Cluj-Napoca, în localitatea Luna de Jos, comuna Dăbâca, putem admira un vechi turn care a aparținut cândva unui frumos castel construit în stil renascentist, Castelul Teleki. Construcția acestuia a fost începută de familia nobiliară transilvană Teleki, în ce de-a doua parte a secolului al XVII-lea, fiind terminată în anul 1700 de către Pál Teleki (1677-1731).  

Orientarea politică a familiei atrage represalile armatei imperiale care distruge clădirea, astăzi putând fi admirat doar vechiul turn de vânătoare cu o înălțime de aproximativ 35 m și o parte a parcului domeniului. Astfel, materialul rezultat din demolarea castelului a fost folosit la construirea unui zid lung de circa 700 m și gros de un metru, care era destinat protejării noului pavilion ridicat în stil neoclasic, dispus pe doua nivele: parter şi etaj.

Datorită exemplarelor vechi de peste 500 de ani ale  arborilor existenți(stejari, fagi, castani), parcul din jurul turnului reprezintă în continuare o atracție pentru turiști.

În prezent, în cadrul pavilionului funcționează un centru de îngrijire şi asistenţă destinat îngrijirii persoanelor vărstnice cu dizabilități, protejat de cei aproximativ 200 m păstrați din vechiul zid.

Cetatea Bologa

Cetatea Bologa, situată la poalele masivului Vlădeasa, a fost una dintre cele mai importante fortificaţii ale Transilvaniei medievale. Prima atestare documentară a cetăţii Bologa, din anul 1304 o menţionează sub denumirea de Sebuswar.

Cetatea de la Bologa a fost folosită, fără întrerupere, până în secolul al XVIII-lea, suferind numeroase transformări şi adăugiri. Aceasta se remarcă în special prin donjonul circular, unul dintre foarte puţinele păstrate în Transilvania.

În anul 1399 cetatea a fost donată de regele Sigismund de Luxemburg domnitorului muntean Mircea cel Bătrân, pentru aportul adus de acesta în războaiele antiotomane. Importanţa cetăţii a crescut în secolul al XVII-lea, după cucerirea Oradiei de către turci, atunci când garnizoana cetăţii Bologa opreşte pătrunderea armatei turceşti prin defileul Crişului Repede. La începutul secolului al XVIII-lea, în timpul războiului de eliberare condus de principele Transilvaniei, Francisc Rakoczi al II-lea împotriva dominaţiei habsburgice din Ungaria, cetatea a fost aruncată în aer de lobonţi, pentru a nu cădea în mâinile curuţilor, susţinătorii mişcării de eliberare. Legenda spune că, printre ruinele fortificației, s-ar afla ascunsă spada lui Mircea cel Bătrân.

Cetatea este în curs de reabilitare.

Cetatea Liteni

Cetatea Liteni (Cetatea Geczy, Cetatea Lita, Cetatea lui Gelu) este o cetate medievală construită la 3 km sud-vest de satul Liteni pe o stâncă deasupra Văii Iara. Este atestată documentar din anul 1324 sub numele de „CastrumLeta”. A fost o cetate regală, deţinând un rol militar important în zonă. Aceasta ,,capitală secretă” a Transilvaniei controla alături de Cetatea de la Colțești (comuna Rimetea, județul Alba), Castelul de la Gilău și Cetatea Bologa (jud. Cluj), una dintre dintre principalele artere ale Drumului Sării, sarea, reprezentând vreme de mii de ani, adevăratul aur al Transilvaniei.

Construcția de formă eliptică a avut mai mulţi stăpâni, printre care mai importanţi au fost Sigismund de Luxemburg, Ladislau Kán şi Ioan de Hunedoara. În anul 1562, în timpul unui asediu, a fost grav avariată ca urmare a exploziei depozitului de pulbere din subsolul cetăţii. În 1569 ruinele şi pădurile aferente din vecinătate au fost dăruite lui Geczy Janos care a făcut cetatea din nou locuibilă, descendenţii lui locuind aici până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Cetatea a fost distrusă în timpul luptelor de eliberare ale Curuţilor, conduşi de principele Francisc Rákóczi al II-lea la începutul secolului al XVIII-lea.

În prezent cetatea este în stadiu de ruină, putând fi vizitată, nefiind îngrădită.

Cetăţuia din Cluj-Napoca

Cetăţuia este prima fortificaţie de tip vauban din Transilvania, având formă de stea. Lucrările de construcţie a cetăţii amplasate pe dealul de pe malul stâng al Someşului s-au făcut între anii 1715-1735. Planul cetăţii a fost făcut de arhitectul Giovanni Morando Visconti, realizator şi al fortificaţiei de la Alba-Iulia. În incinta cetăţii s-au aflau diferite clădiri administrative, o garnizoană şi un depozit de armament.

Fortificaţia a fost ridicată cu scopul principal de a asigura controlul asupra municipiului Cluj-Napoca, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori şi ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluţiei de la 1848. Aici a fost întemniţat şi executat cunoscutul pastor sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluţiei.

În prezent, pe locul cetăţii există un parc, din fortificaţie păstrându-se doar trei clădiri. Tot pe dealul Cetățuia în perioada 1994-1997 a fost construită o cruce, dedicată eroilor neamului.

Casa Matei Corvin

Casa Matei Corvin reprezintă un punct de atracție important al orașului deoarece aici s-a născut cel mai mare rege al Ungariei, Matei Corvin. Clădirea situată pe strada care-i poartă numele a fost construită înainte de 1443, an în care s-a născut Matei, fiul lui Iancu de Hunedoara, care era voievodul Transilvaniei în acele timpuri.

Este o clădire gotică, cea mai veche din oraș, care a fost construită prin contopirea a trei case, suferind mai multe modificări de-a lungul timpului. Poarta ogivală fiind elementul arhitectonic definitoriu ce o încadrează în acest stil.

În semn de recunoștință pentru faptul că această casă a asigurat adăpost mamei sale și pentru că a fost casa sa natală, Matei Corvin a emis un decret, respectat de toți regii Ungariei care i-au succedat, prin care această casă să fie scutită pentru totdeauna de plata impozitelor.

În secolul al XVIII-lea casa a intrat în patrimoniul orașului, devenind pe rând spital militar și închisoare.

Începând cu secolul al XX-lea intră în patrimoniul Societății Carpatine Ardelene care deschide aici un frumos muzeu, odata cu dezvelirea statuii lui Matei Corvin. Cu peste 8000 de obiecte și 5000 de cărți, dedicate turismului, balneologiei și etnografiei, muzeul era la vremea respectivă unul dintre cele mai mari din Transilvania.

După cel de-al doilea Război Mondial, clădirea a servit drept colegiu pentru studenți, iar mai târziu a devenit sediul Universității de Artă și Design.  

Casele Statusului Romano-Catolic (Clădirile în oglindă)

În Piața Unirii, la intersecția cu strada Iuliu Maniu, întâlnim două clădiri unicat în Transilvania, care impresionează prin faptul că sunt aproape simetrice. De aici și denumirea lor, datorită efectului de oglindă creat de acestea.

În jurul bisericii Sfântul Mihail au existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea, case cu prăvălii ce aparțineau bisericii catolice. Datorită inesteticii acestor clădiri, municipalitatea le-a demolat, despăgubind biserica. Pe locul lor, în anul 1898 au început să se construiască cele mai elegante palate din Clujul secolului al XIX-lea.

Arhitectura clădirilor este inspirată de lucrările arhitectului Hausmann, cel care a restructurat orașul Paris în secolul al XIX-lea.

Clădirea fostului Hotel Continental

În secolul al XIX-lea pe strada Napoca, care se numea pe atunci ulița Fânului, la numărul 1, funcționa un han care se numea „Național”. Pe locul său s-a dat în folosință în anul 1895, hotelul „New-York”. Este o clădire monumentală, realizată în stil eclectic – stil neobaroc cu elemente clasiciste. În perioada interbelică, aici a funcționat revista „Gândirea”. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, pentru o perioadă, aici funcţiona sediul Gestapoului (Poliția secretă a Germaniei naziste). După cel de-al doilea război mondial a funcţionat ca sediu al diverselor instituţii, cămin de studenţi, pentru ca, în 1960, să revină la funcţionalitatea iniţială, cea de hotel, cu denumirea de „Continental”.

Cafeneaua de la parterul hotelului a fost, de-a lungul vremii, centrul vieții literar – artistice a Clujului.

Edeficii Religioase

Catredrala Mitropolitană Ortodoxă ,,Adormirea Maicii Domnului”

Anul 1918 marchează realizarea statului unitar român prin unirea politico-administrativă a teritoriilor româneşti aflate sub jurisdicţia Imperiului Austro-Ungar şi a Imperiului Ţarist cu Regatul România. Imediat după Marea Unire, la Cluj se reînfiinţează un scaun episcopal ortodox cu titulatura de Episcopia Vadului, Feleacului şi Clujului. 

Încă din următorul an, episcopul Nicolae Ivan propune construirea unei catedrale ortodoxe în parcul din fața Teatrului Naţional „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, în Piaţa Avram Iancu. Astfel că, între anii 1923-1933, la iniţiativa episcopului şi cu sprijinul Casei Regale a României este ridicată Catedrala Episcopală, unul din cele mai importante edificii monumentale în stil românesc realizate dupã Marea Unire din 1 decembrie 1918. Aceasta este realizată în stil bizantin cu elemente definitorii ale stilului brâncovenesc, după proiectul arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu. 

Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv în anul 1933, slujba fiind oficiată de către Patriarhul României(Miron Cristea), Mitropolitul Transilvaniei(Nicolae Bălan) și episcopul de Cluj(Nicolae Ivan). La festivitate au participat regele Carol al II-lea și prințul moștenitor Mihai, precum și membrii ai guvernului României.

Între anii 1997 și 2000, la iniţiativa arhiepiscopului Bartolomeu Anania, începe un amplu proces de renovare al catedralei, proces în cadrul căruia s-a reuşit şi adăugarea elementelor din proiectul iniţial care în anii `30 nu au putut fi realizate. Au fost adăugate cele 4 turle care încadrează turla centrală, a fost realizată  sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, au fost realizate celor opt medalioane sculptate în piatră şi  arcele de piatră de pe faţadele laterale. În anul 2001 Înalt Preasfinţitul Părinte Bartolomeu, împreună cu Consiliul Eparhial, decid înzestrarea catedralei cu o monumentală iconografie în tehnica mozaic.

 În catedrală se află o icoană a Fecioarei Maria cu Pruncul pictată în anul 1673 de preotul Luca de Iclod, icoană ce face parte, alături de icoana de la Mănăstirea Nicula și icoana din Biserica Piariștilor din Cluj , din categoria de icoane celebre ale Transilvaniei pictate de același preot. La subsolul catedralei există deschis un muzeu ce prezintă istoria eparhiilor ortodoxe din zona Cluj, arta iconografică începând cu secolul al XIV-lea şi cripta ierahilor.

Biserica Romano-Catolică “Sfântul Mihail”

Biserica „Sfântul Mihail” este ridicată în urma actului eliberat de regele Carol Robert de Anjou în secolul al XIV-lea, care oferea o serie de privilegii Clujului, printre care și dreptul orașului de a-și alege liber preotul și parohul. Oraşul ajunsese la o dezvoltare ce impunea realizarea unui astfel de edificiu, iar locul ales a fost Piaţa Mare a oraşului în locul unei vechi capele dedicată Sf. Iacob.

Biserica „Sfântul Mihail” reprezintă un impresionant monument istoric și religios, situat în zona centrală a Clujului, în Piaţa Unirii. Aceasta este un important edificiu în stil gotic realizat în Transilvania, fiind a doua cea mai mare biserică gotică din România. Cea mai mare parte a bisericii este construită în stil gotic, însă de-a lungul timpului interiorul a suferit mai multe restaurări în stilul baroc. Unul dintre cele mai importante ornamente ale bisericii, tocul uşii sacristiei, datează din 1528 şi este realizat în stilul Renaşterii târzii. De asemenea, turnul bisericii este construit în stil neogotic, având o înălțime de 80 metri, fiind  biserica cu unul din  cele mai înalte turnuri din România. 

Istoricii susțin că la subsolul bisericii s-ar afla o criptă, realizată în perioada Evului Mediu, care adăpostește morminte ale personalităților din acea perioadă, având obiecte de patrimoniu importante. În această biserică s-au ţinut numeroase sesiuni ale Dietei Transilvaniei şi au fost investiţi în funcţie principii Sigismund Báthory, Sigismund Rákóczi, Gabriel Báthory şi Gabriel Bethlen.         

Biserica Romano-Catolică „Calvaria”

În cartierul Mănăştur, pe o colină ce în perioada medievală domina intrarea în oraş dinspre vest, întâlnim una din cele mai importante instituţii ale Transilvaniei medievale, abaţia benedictină de la Cluj – Mănăştur. Denumirea vechii așezări monastice era Biserica Abației Benedictine, în prezent fiind cunoscută sub denumirea de Biserica Calvaria.  Vechea biserică a abației, care avea hramul Sf. Maria, este considerată cea mai veche biserică din zona municipiului Cluj-Napoca. 

Cercetările arheologice făcute în această zonă demonstrează existenţa unei fortificaţii ce datează din secolul al IX-lea. Începând cu secolul al XI-lea dealul a fost fortificat, folosindu-se tehnica specifică acelei perioade, când zidurile erau construite din valuri de pământ şi numeroşi buşteni. În interiorul fortificaţiilor, în aceeaşi perioadă, a fost ridicată abaţia benedictină, ce nu intra în jurisdicţia Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, ci se subordona direct Arhiepiscopului de Esztergom. Din păcate, în urma marii invazii tătare din anul 1241, abaţia benedictină a fost distrusă, singurul element ce poate fi considerat  din acea epocă fiind leul de pe peretele sud-estic al bisericii de astăzi.

Biserica de astăzi a fost ridicată după anul 1896 şi conţine câteva elemente ale bisericilor din perioadele anterioare: vechea poartă a bisericii, un cadran solar pe care se poate identifica numele abatelui Anton, precum şi monumente funerare datând din secolele XVI-XIX. Din vechile construcții se mai păstrează corul bisericii, prevăzut cu o navă mai simplă, construită în secolul al XIX-lea pe vechile fundații. Biserica este înconjurată de un val înalt de pământ, urmă a fortificațiilor elipsoidale din evul mediu, când întregul areal dispunea de șanțuri de apărare spre sud, est și vest, spre nord existând o pantă naturală abruptă.

Biserica Piariştilor

Biserica Piariștilor este unul din cele mai impunătoare monumente de artă în stil baroc ridicate pe teritoriul Transilvaniei. Istoria ei începe în anii 1700, când Europa este marcată de epoca contrareformei catolice. Stilul baroc devine stilul dominant în Imperiul Habsburgic, primul edificiu în stil baroc realizat pe teritoriul Transilvaniei a fost biserica ordinului iezuit, care reușește ridicarea acesteia între anii 1718-1724.

Biserica are hramul Sf. Treimi, iar principalul artefact religios îl reprezintă icoana Fecioarei Maria cu Pruncul. Icoana aparține unui cilcu(colecții) de icoane celebre din Transilvania, pictate de preotul ortodox Luca de la Iclod și care sunt considerate a fi făcătoare de minuni. În 1773 papa Clement al XIV-lea desfiinţează ordinul iezuit, iar împărăteasa Maria Terezia transferă edificul către ordinul piarist.

În prezent, biserica este parte integrantă a parohiei romano-catolice din centrul Municipiului Cluj–Napoca, fiind biserica unde se celebrează Misa în limba italiană pentru comunitatea din penisula italică ce este stabilită la Cluj.

Mănăstirea ,, Schimbarea la Faţă” Cheile Turzii

În zona Cheilor Turzii, în secolul al XVI-lea este atestată o mănăstire cunoscută ca și mănăstirea de pe muntele Petrindului.  La această mănăstire este adus în anul 1601 capul lui Mihai Viteazul (1595-1601), unde se oficiază o primă slujbă de prohodire. În secolul al XVIII-lea în cadrul mănăstirii funcționează o școală unde călugării asigurau școlarizarea copiilor din satele învecinate. Această școală a asigurat practic supraviețuirea mănăstirii în epoca în care Transilvania era ocupată de armata imperială/austriacă comandată de generalul Buccow.

În timpul revoluției de la 1848 mănăstirea a fost distrusă, refăcută în anul 1933, pentru ca în timpul celui de al doilea război mondial, să fie din nou distrusă.  Din anul 1997, în zona în care a existat fosta vatră monahală, a fost ridicată mănăstirea cu hramul Schimbarea la față. 

Mănăstirea ,,Naşterea Maicii Domnului” Ciucea

În localitatea Ciucea, Octavian Goga (1881-1938), una din cele importante personalităţi cultural-politice interbelice, cumpără domeniul ce a aparţinut poetului maghiar Ady Endre(1877-1919).Veturia Goga, văduva poetului a donat locaţia satatului român, astăzi conacul fiind un muzeu dedicat vieţii şi activităţii lui Octavian Goga. Tot în incinta propietăţii a fost ridicat monumentul funerar al acestuia.

Mănăstirea,situată chiar lângă drumul E 60 ce face legătura între Cluj-Napoca şi Oradea, a fost înfiinţată în anul 1939, reluându-se activitatea începând cu anul 1994, după ce aceasta a fost închisă în perioada comunistă. Biserica de lemn de aici a fost adusă în acelaşi an, 1939, este din judeţul Sălaj şi e folosită în prezent de comunitatea de maici de la mănăstire.