Articol semnat de Adriana Săftoiu
De trei ori ministru al Mediului și Dezvoltării durabile, deputat în perioada 2016-2020, Attila Korodi a câștigat al doilea mandat de primar al municipiului Miercurea Ciuc, cu un procent de peste 70 la sută din populația cu drept de vot.
Am început dialogul remarcând din capul locului straiele populare pe care le purta. Doar n-o fi cu ocazia întâlnirii noastre, mi-am spus în gând, dar admirându-i cu voce tare ținuta. Ne lămurește de îndată. „Mâine e Ziua celor o mie de fete secuiene (n.r. sâmbătă, 6 iulie)”. Prima ediție a avut loc în anii ’30. În perioada comunistă a fost interzisă și reluată după 1990. E un festival al portului și dansului popular secuiesc, când tinerii, fete și băieți, se întâlnesc la Șumuleu-Ciuc pentru a sărbători împreună. Principalul organizator este primăria Miercurea Ciuc, orașul unde în liceu s-a îndrăgostit de „sfera publică, de activitățile pentru comunitate”. Obiceiul e ca în ziua de vineri, care precede sărbătoarea care are loc întotdeauna în prima sâmbătă din luna iulie, populația să poarte hainele populare tradiționale, inclusiv la locul de muncă. Nu avea cum să se abată de la cutumă chiar primarul. Purta cămașa albă cu mâneci largi, manșetă și guler încheiat, peste cămașă o vestă de culoare neagră și pantaloni din postav alb, croiți strâmt pe picior. „Portul popular secuiesc este încă foarte trendy, foarte actual și modern.” Îi împărtășim părerea.
Descrie primul mandat în fruntea municipiului ca unul „foarte puternic, dur, cu foarte multe teme incluse pe agenda primăriei, cu realizări semnificative și cu o perspectivă pentru deceniul actual”. E convins că cetățenii știu în ce direcție se duce orașul, iar direcția e bună. „Condițiile sunt mult mai suple față de marile municipalități, fiind cea mai mică reședință de județ din țară.” Subliniază că a existat un „stres” al locuitorilor. „Și-au pus întrebarea dacă noi, generația nouă la primărie, vom fi capabili să ducem investițiile la bun sfârșit”. A preluat proiecte de la fosta conducere, dar le-a regândit unde a fost cazul. Apoi, a completat lista de proiecte cu unele noi „cu o viziune mult mai modernă, mult mai deschisă, progresistă”: investiții în infrastructura rutieră, școlară, redimensionarea colaborării la nivelul serviciului cultural, sportiv, educațional. „Avem 10 ani ca să resetăm orașul, să fie competitiv la nivel național, pentru că astfel pierdem șansa de a rămâne pe media generală de dezvoltare.”
„Nu poți să faci mobilitate urbană de dragul mobilității.”
Programul privind mobilitatea urbană este un exemplu. „Am construit unul dintre cele mai moderne poduri peste calea ferată din România, din bugetul local. Finanțarea externă reprezintă doar 20 la sută, fiind proiect european, din suma totală, respectiv 60 de milioane de lei”. E convins că Podul Ligat, cu o lungime de 498 metri și o lățime de 14,20 metri, „va sta în picioare” și peste 50 de ani. Totul a fost gândit din perspectiva modului în care acest pod deservește comunitatea. „Nu a contat numai metrul pătrat de beton. A contat foarte mult calitatea, rolul pe care acel metru pătrat de beton trebuie să îl îndeplinească. Au fost reajustări semnificative.” A alcătuit un consiliu economic al oamenilor de afaceri pe lângă primărie, cu asociații de antreprenori, camera de comerț, cu toți cei implicați în viața economică. Din aceste dezbateri au reieșit informații foarte utile. „Nu poți să faci mobilitate de dragul mobilității. În sensul că nu trebuie să înverzești totul dacă devine nefuncțional orașul în sine”. Scopul municipalității este ca orașul, cu aproximativ 40 de mii de locuitori, să ofere servicii pentru 80 de mii de oameni din Depresiunea Ciucului.
Pistele de biciclete sunt un lucru obișnuit în oraș. La infrastructura existentă, a adăugat un proiect realizat prin PNNR. Nu își dorește să construiască „pete de piste”, ci să fie o structură integrată. „Vrem să dăm posibilitatea ca oricine din marginea orașului să poată veni pe bicicletă în centru, iar în centru să poată circula fără nicio restricție pe piste special amenajate.” Afirmă că Miercurea Ciuc se încadrează în conceptul „un oraș de 15 minute”. „Poți să accesezi orice în 15 minute cu bicicleta. Avem spații destul de mari unde traficul de mașini este închis.” Atrage însă atenția că nu este o soluție viabilă peste tot. „Avem experiența orașului nostru unde o arteră importantă care a devenit pietonală, acum 20 de ani, încă este semilocuită. Nu suntem Brașov sau Cluj unde restaurantele sau marile magazine rezolvă zonele închise traficului. La noi foarte greu poți să repopulezi o stradă pe care o închizi circulației de automobile și vorbesc de atracția economică. Riscă să devină o zonă moartă.” Consideră că sunt foarte echilibrați îmbinând zone de respiro cu cele dedicate traficului rutier, că este un spațiu foarte bun pentru viața de familie. Un argument care îi susține afirmația este barometrul City Index, realizat de Institutul pentru Orașe Vizionare, care a alcătuit un clasament privind calitatea vieții, unde Miercurea Ciuc ocupă locul 13, din cele 42 de localități reședință de județ.
De la coworking la minimis
„Unde trebuie să lucrăm foarte mult și este parte din strategia noastră este dezvoltarea economică”, afirmă primarul Korodi. Spune că orașul nu va fi niciodată conectat direct la rețeaua de autostrăzi, ceea ce înseamnă că efortul este și mai mare. A înființat o direcție specială în primărie care construiește programe în acest sens, unele deja dând roade. „Dorim să oferim instrumente pentru toate tipurile de activități economice. În curând se va da drumul în centrul orașului la un spațiu de coworking la standarde europene pentru antreprenori. Am început un program de minimis, construit cu ajutorul Consiliului Concurenței, prin care antreprenorii care investesc în producție și servicii, care creează locuri de muncă, pot să beneficieze timp de trei ani de zile de reducerea impozitului local pe imobilul construit, reconstruit, dezvoltat, în funcție de mărimea și tipul investiției.” Consideră că e mult mai important să dezvolte economia decât să se concentreze pe impozitarea imediată a imobilelor construite. A realizat patru contracte de cooperare strategică cu patru companii, una foarte mare, trei de dimensiuni medii și mici, care și-au asumat să investească în lărgirea capacității de producție în oraș. Și nu în ultimul rând, municipalitatea a luat decizia să dezvolte un parc industrial care va avea 93 de hectare, ceea ce va dubla capacitățile industriale ale orașului.
Își dorește să le ofere tinerilor toate condițiile de a nu mai părăsi zona. „Sunt tineri care pleacă când ajung la 30 de ani. Au dorința să se întoarcă, dar pentru asta trebuie să venim în întâmpinarea lor, să le oferim joburi competitive, cu un standard de viață foarte bun”. Infrastructura școlară satisface nevoile comunității, dar e loc de mai bine mereu. Bunicii sunt implicați în viața nepoților așa că nu se impune construirea mai multor creșe. „Suntem o comunitate foarte închegată în care generațiile se cunosc între ele”. În opinia lui, mai mult decât facilități în plus e nevoie de un management adecvat al resurselor existente.
Supra-birocrație, subdimensionare, supra-reglementare
Îl întreb ce i-a plăcut mai mult: deputat, ministru, primar? Nu are o opțiune fermă, dar mărturisește că îl ajută foarte mult experiența parlamentară și ministerială. Are o colaborare foarte bună cu Consiliul Local, inclusiv cu opoziția, drept dovadă hotărârile sunt luate în proporție de 99% cu unanimitate. Menționează un proiect complex și nevoios care vizează 20 de localități mari, cu o legislație în permanentă schimbare, respectiv crearea unui campus dual pentru școala profesională și universitară, în valoare de 20 de milioane de euro. Studenții vor fi într-un mecanism dual de învățare a meseriei și a profesiei, iar în același timp vor fi investiții în realizarea infrastructurii necesare.
Aproape ca toate orașele din țară, Miercurea Ciuc are nevoie de centură, însumând cam 18 km. „Interconectarea cu celelalte orașe este necesară. Am preluat de la Ministerul Transporturilor rolul de a face programul de proiectare a variantei de ocolire, dar merge greu, ministerul nu prea rezonează la dinamica orașului.” Printre cauzele evidente, enumără „supra-birocrația, una guvernamentală și una locală, subdimensionarea departamentelor, o supra-reglementare a folosirii fondurilor europene.” Nu ratez ocazia să îl întreb dacă vedea la fel când era ministru. „Când ești ministru, nu o vezi în totalitatea ei.” Apreciază că e bine că există totuși „comunicare cu Bucureștiul”. Dacă UDMR ar fi fost la guvernare?, adaug la lista de întrebări. Zâmbește: „sunt situații în care simt că dacă am fi la guvernare s-ar apăsa pe buton mai devreme”.
Digitalizarea e pe agendă. Când a preluat primul mandat erau vreo „două-trei telefoane deștepte, în rest toate cu butoane, câteva calculatoare depășite”. În curând, vor fi lansate primele programe care vor permite derularea procedurilor în spațiu virtual. „Față de cum am preluat primăria, acum suntem la ani lumină. Și față de unde dorim să fim, suntem încă la ani lumină”. Nu a dat pe nimeni afară. Cei care nu au putut ține pasul au plecat singuri. „Toată lumea a crezut că o să intrăm ca un elefant într-un magazin de porțelan”. Optează pentru delegarea de sarcini. „Niciodată nu mi-am impus să stăpânesc toate temele în detaliu.” Lucrează în echipă cu cei doi viceprimari, cu secretarul general pe care l-a preluat din administrația anterioară, cu city-managerul, un fost coleg de la minister.
„Dacă faci treabă, nu ai timp să devii baron.”
Munca de la primărie l-a prins, dar are ceva mai mult timp pentru familie decât atunci când făcea naveta la București. Folosesc prilejul să numărăm anii de care are nevoie un primar ca să facă treabă, dar și despre riscul de a deveni „baron”. „Eu nu înțeleg noțiunea aceasta. Dacă faci treabă, n-ai timp să devii baron. Pe de altă parte, când delegi, nu ești stăpân pe toate lucrurile, eviți și birocratizarea și lentoarea deciziilor. De foarte multe ori sunt cumva atenționat că deleg atât de mult. Am spus: ca să am timp să mă gândesc la lucrurile mari.” Opinia lui e că sunt localități mici unde aproape toate lucrurile sunt puse la punct și atunci poți doar să organizezi comunitatea și să fii primar și 20 de ani. Oferă câteva exemple din județ: Sâncrai, Siculeni, Dănești, în curând Sântimbru.
Speră să ajungă și Miercurea-Ciuc cu toate nevoile comunității rezolvate și primarul să fie doar „dirijorul care ajustează anumite fluxuri din comunitate. Dar nu cred că este încă vremea aceea”.
În finalul dialogului, definește viziunea lui pentru capitala Harghitei: să fie competitivă, să fie un cămin pentru cei care trăiesc aici, să devină un bastion al comunității maghiare din Transilvania. „Pe bună dreptate ne asumăm lucrul acesta pentru că suntem în mijlocul secuimii și trebuie să avem servicii culturale astfel conturate încât acestea să aibă un impact pozitiv în tot spațiul transilvănean. Pentru că atunci când vorbim de comunitatea maghiară, cele mai bune programe sportive, culturale, educaționale sunt cele conectate la comunitatea locală și de administrația publică locală, iar noi suntem unul dintre cei mai importanți vectori din acest punct de vedere. Acesta este și motivul pentru care, întotdeauna când vorbim de viitor, supradimensionăm această parte a activității noastre, semănând mai mult cu o mare municipalitate.”
Articolul a fost publicat în Revista Ghidul Primăriilor, Ediția XII, prima și singura revistă din România în format print și online destinată exclusiv autorităților locale.
Pentru a vizualiza online revista, click aici:
https://www.ghidulprimariilor.ro/_revista-12/
Pentru a comanda gratuit revista în format print, click aici:
https://ghidulprimariilor.ro/ro/orders/revista