Despre ceramica tradițională din Horezu, meștesug inclus în patrimoniul UNESCO, despre cum recunoaștem obiectele autentice și care sunt etapele pe care le parcurge lutul pentru a se transforma într-un veritabil obiect de artă tradițională

 

În familia Popa de pe strada Olari din Horezu, meșteșugul olăritului s-a transmis din generație în generație. Constantin și Georgeta, a treia generație de meșteri ceramiști și olari din renumita familie Popa, lucrează de peste 30 de ani vase tradiționale din lut și folosesc pentru decorare doar motive specifice locului.

Câți meșteri ceramiști autentici există în acest moment în Horezu? Care va fi viitorul acestui meșteșug din punctul dumneavoastră de vedere?

În momentul acesta mai sunt doar 25 de meșteri ceramiști în Horezu. Meșteșugul reprezintă o cale spre trecut, spre identitatea unui popor ce s-a diferențiat prin artă și tradiție din generație în generație, dar oamenii moderni nu prea mai țin cont de tradiții. Moștenitorii noștri caută siguranța zilei de maine, însă practicarea acestor meșteșuguri nu-ți poate oferi siguranță și stabilitate, iar asta i-au împins pe tinerii care ar trebui sa ducă tradiția mai departe, să se orienteze către alte orizonturi. Cred că vor fi foarte puțini moștenitori care să continue acest meșteșug, iar ceramica autentică de Horezu va fi din ce în ce mai greu de găsit.

Cum recunoaștem un vas de Horezu autentic, produs de meșteri autentici?

Sunt 4 modalități prin care se recunoaște autenticitatea ceramicii de Horezu:

În primul rând, toate vasele au pe spate semnătura meșterului sau o ștampilă tipărită în lut. Această stampilă trebuie să conțină numele meșterului și locația: Horezu. În al doile rând, ceramica de Horezu nu este niciodată decorată pe exterior, în cazul bolurilor și al farfuriilor. În al treilea rând, această ceramică trebuie să conțină simboluri specifice precum: cocoșul, pupăza, peștii, șarpele casei, copacul vieții, spicele de grâu, spirala, boboceii de trandafir, frunza, coada de păun, flori, struguri, casa tradițională, Soarele și unele motive religioase, precum crucea sau troița. În ultimul rând, toate simbolurile sunt pictate doar cu culorile tradiționale horezene: alb, cărămiziu, maro, galben, verde și albastru.

Cum recunoaștem obiectele mesteșugite de familia Popa? Aveți o semnatură, o ștampilă specifică?

Tot ce pictăm este reprezentat de motive tradiționale, ne diferențiem prin ștampila personalizată, care îmi poartă numele: Popa Costel, urmat de locație: Horezu, România.

Povestiți-ne puțin despre etapele pe care le parcurge lutul pentru a se transforma într-un veritabil obiect de artă tradițională.

Printre primele etape se enumeră procurarea pămantului de oale. Când ne gandim la pământ, avem impresia ca orice lut e potrivit, insă nu este așa. Cel mai potrivit lut pentru această ceramică se află în dealul Ulmețului, un loc nu departe de ceramiști. Acesta nu se gasește la suprafată, ci doar la o anumită adâncime, in jur de 2-3m. Prelucrarea acestuia se poate face în mai multe feluri, fie bătut cu maiul până se formează o turtă, apoi este marunțit la cuțitoaie sau calcat în picioare și frământat cu mâna, însă toate acestea prezintă o muncă foarte grea. Astfel s-a apelat la un malaxor electric, ceea ce a ușurat munca meșterilor, iar plusul de energie l-am focusat pe artă. Urmează formarea ,,gogoloțului’’, reprezentând un bulgăre de pământ frământat ce este pregătit și apoi poziționat pe roata olarului pentru a i se da formă și a se crea un obiect. Totul constă în centrarea pe taier a acestuia, iar dacă a fost bine centrat sunt mai multe șanse de reușită și evitarea strâmbării sau deteriorării formei, iar mâinile trebuie umezite în permanență, altfel forța de frecare va deforma obiectul. După ce obiectul a fost finisat, este tăiat de pe taier cu ajutorul unei sârme și este pregătit pentru uscare și decorare.

Obiectul este poziționat cu fața în jos pe taierul care de data aceasta este acoperit cu o pânză, pentru a preveni stricarea marginilor, se va centra și se va finisa cu ajutorul pieptănului de răzuit, fiind o bucată de metal, ce este folosită de la centrul piesei către exterior.

În această etapă se pune ștampila meșterului și se fac găuri pentru prinderea vaselor pe perete, iar apoi este lăsat cel puțin 2 săptămâni la uscat.

Următoarea etapă este prima ardere a obiectului de lut la temperatura de aprox. 800 °C, care durează 10 ore. După 2 zile când obiectele s-au răcit, se iau din cuptor, se smălțuiește fiecare piesă și se așează din nou în cuptor pentru arderea finală, până când temperatura atinge 1000 °C. După alte 2 zile obiectele pot fi scoase din cuptor și vor fi gata de utilizare.

 

Povestiți-ne despre tehnica decorării obiectelor. Ce instrumente folosiți?

Culorile sunt puse în coarne de vită, care au în partea cea mai îngustă fixată o pană de gâscă, prin care curge lin culoarea. Pentru decorare se ocupă întodeauna soția mea, Georgeta. Prima etapă este alegerea unui obiect ce a fost pus la uscare naturală 2-3 zile, pe care se va realiza un fundal de o singură culoare. În acest moment, fondul acoperă tot interiorul farfuriei și următorul pas este adăugarea spiralei ce stă la baza multor decoruri tradiționale, pictarea modelului se va începe repede pentru a evita usucarea fundalului. Spirala este realizată după ce obiectul a fost situat și centrat pe taier, se începe de la mijlocul obiectului și se va termina pe marginea sa. După ce spirala a fost realizată, se dă frâu liber imaginației.

Cum decurge procesul arderii lutului?

Arderea ceramicii se realizează în cuptor pe lemne sau cuptor electric. Cuptoarele pe lemne au o înălțime de aproximativ 1.5 metri. Focul necesar arderii poate ajunge în jur de 1000 °C, astfel cuptorul este încins cu fier și blăni, pentru a menține cărămizile la o temperatură așa mare. Vasele trebuiesc așezate pentru a ocupa cât mai puțin loc, greutatea să fie distribuită uniform, iar suprafața de contact să fie redusă cat mai mult posibil. Mijlocul cuptorului trebuie lăsat cât mai liber pentru a facilita trecerea focului, însă nu prea mult, astfel obiectele din margine nu se vor arde complet. Pentru a se evita asta, după ce vasele au fost aranjate tip ,,solzi de pește’’ în cuptor, pe deasupra se va realiza un fel de capac din cioburi, acest lucru va ajuta focul să rămână suficient de mult încăt arderea să fie în parametri. Cu ajutorul cuptorului electric reușita tinde spre 100%, aici aproape tot procesul fiind automat și intervenția omului redusă. 

În 2012 UNESCO a decis înscrierea ceramicii româneşti de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial mondial. Considerați că a schimbat această recunoaștere percepția despre valoarea ceramicii românești pe plan local?

 

La nivel național și internațional s-a remarcat o schimbare în bine după înscrierea în partimoniul UNESCO, având parte de mulți turiști la noi acasă. Însă pe plan local nu sesizez nicio schimbare în recunoașterea valorii acestei ceramici. Din punct de vedere legislativ, trebuie să plătim taxe pentru a o comercializa, suntem considerați comercianți și nu meșteșugari. Astfel ceramica produsă în atelierele locale nu este diferențiată deloc de alte obiecte ceramice produse industrial.

 

Cum ați descrie arta pe care o practicați? Care este crezul dumneavoastră ca artiști?

Olăritul este arta prin care transformăm un simplu pământ într-un obiect unic, iar decorarea îi oferă o poveste. Practic în fiecare vas de ceramică se află o părticică din sufletul, iscusința și imaginația artistului.

 

Unde putem admira și achiziționa obiectele ceramice pe care le lucrați?

Ne puteți găsi pe https://www.facebook.com/CeramicaPopa, la adresa: Horezu, strada Olari, nr 128 sau la numerele de tel: Popa Costel: 0745877058, Popa Georgeta: 0744645612

 

Materialul a fost publicat în Revista Ghidul Primăriilor, Ediția de Primăvară 2021, prima și singura revistă din România în format print și online destinată exclusiv autorităților locale.

Pentru a vizualiza online revista, click aici:  https://bit.ly/2PEauIT

Pentru a comanda gratuit revista în format print, click aici:  https://bit.ly/2OVtoew