Adriana Săftoiu în dialog cu Costel Alexe, Președintele Consiliului Județean Iași

 

Costel Alexe a câștigat, în iunie 2024, cel de al doilea mandat de președinte al Consiliului Județean Iași. Până în 2020, a fost deputat și ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor. Încă de la începutul dialogului ne spune că pentru el „trecerea de la minister la administrația publică, deși pare un pas înapoi, e un mare pas înainte, pentru că în administrația publică ai satisfacția realizărilor mult mai mare și mai profundă”. „Întoarcerea acasă”, cum numește opțiunea pentru administrația locală, „a însemnat un nou început și pentru mine, și pentru județul pe care îl conduc. În primul mandat cred că am învățat mai degrabă ce înseamnă administrația, în sensul în care ai multe idei, multe proiecte, dar resursele financiare sunt mult, mult limitate. Și asta o simte orice președintele de consiliu județean”.

 

Aeroportul din Iași - autostrada aeriană a Moldovei

Atât el, dar e convins că și ieșenii, consideră că cea mai realizare din mandatul său e Aeroportul Internațional Iași despre care spune că e autostrada aeriană a Moldovei: „Suntem singurul județ din țară care a implementat un proiect POIM (Program Operațional Infrastructura Mare) cu fonduri europene în doar 13 luni. Am construit al doilea cel mai mare aeroport din România, după Aeroportul Henri Coandă, cu o suprafață de treizeci de mii de metri pătrați”. Subliniază că „nu a pierdut un euro din fonduri europene, că nu a exista vreo corecție, vreo penalizare” din partea Comisiei, devenind cea mai mare investiție publică din județ. În mod evident, aeroportul înseamnă un impuls de dezvoltare pentru toată partea de nord a Moldovei, având 25 de curse externe, operate de zece companii aeriene, cu peste 2,3 milioane de pasageri. „Pentru noi înseamnă mult, mai ales că suntem astăzi un hub și pentru locuitorii Republicii Moldova". 
Dar, în opinia lui, aeroportul rivalizează cu o altă realizare: faptul că l-a convins, în 2020, pe ministrul Marcel Boloș să introducă cele două capete ale autostrăzii Unirii, respectiv A8, care leagă Iașiul de vestul țării și al Europei, în PNRR, respectiv de la Pașcani spre Târgu Neamț până la Leghin și de la Miercurea Nirajului spre Târgu Mureș. Realizarea A8 rezolvă „cea mai mare problemă pe care o are județul, respectiv lipsa infrastructurii rutiere de tip autostradă”. Estimează că până în decembrie 2026 vor fi finalizate lucrările "la cele două capete din sectorul montan al autostrăzii, de la Pașcani spre Prut, spre Iași. Avem două loturi scoase în licitație și alte trei care așteaptă să fie scoase la licitație de către Guvern”.

 

18 ore Iași - Oradea, 2 ore Oradea - Budapesta

Cu toate acestea, are un of și o spune cu regret: „Să te lauzi că în 30 de ani cea mai mare investiție publică în județul nostru este de 100 de milioane de euro…”. În prezent, implementează un proiect de apă și canalizare, în cadrul POIM, de 650 de milioane de euro. „Sunt rețele de apă și de canalizare în pământ și care nu se văd cu ochiul liber de către ieșeni”, așa că aeroportul rămâne cea mai vizibilă realizare. 

Este convins că, în momentul în care se va circula doar pe autostradă, de la Iași până la București și de la Iași până spre vestul țării, „ritmul de dezvoltare al județului va fi de două ori mai puternic și mai susținut decât al Clujului. Pentru că aici avem niște resurse care încă nu au fost exploatate datorită acestei distanțe mari de vestul Europei și sunt convins că comunitatea ieșeană va prinde aripi, ca în reclama de la Red Bull”. Datele din teren îi susțin afirmațiile. Distanța Iași - Oradea înseamnă pentru un TIR de marfă 17 ore. Oradea - Budapesta înseamnă doar trei ore. „E complicat pentru un investitor să vină în estul României, când știe că pierde două zile din lipsa infrastructurii rutiere”. Îl întreb care e cauza pentru care 35 de ani autostrada nu a fost un „must-have”. Lipsă de viziune a decidenților, dezinteres? „Spun cu tărie că România nu este o țară săracă. Are resurse și financiare. Cea mai mare problemă a noastră este că nu facem previziune și, mai ales, nu prioritizăm. Consumăm resurse financiare foarte mari pentru investiții, chiar publice, care nu-și au rostul. Construim, în continuare, grădinițe în sate care nu mai au copii, săli de sport în comunități în care nu se face sport și lista poate continua. Introducem sau înființăm rețele de canalizare, iar lumea nu se racordează la ele, preferă să își facă o fosă neconformă decât să se racordeze pentru 7 lei sau cât înseamnă metrul cub pe lună plata la utilități”.

 

De la Podul Iloaiei la Filarmonică 

Ca priorități, are în plan construirea a două spitale noi de la zero, Institutul de Boli Cardiovasculare, în Miroslava, și un spital de boli respiratorii. La nivelul infrastructurii rutiere, și-a propus să preia o serie de drumuri de la Ministerul Transporturilor, cum ar fi centura Dacia - Uricani, cea de la Podul Iloaiei, care astăzi crede că este cel mai aglomerat punct rutier din România. Nici cultura nu e lăsată deoparte. „Am început de anul trecut lucrările privind reabilitarea și restaurarea Filarmonicii ieșene, o clădire simbol, de patrimoniu a comunității noastre, care așteaptă să fie restaurată de cel puțin două decenii, ultimul spectacol având loc acolo în 2003”. 
Parcurile industriale sunt o bună sursă de venit. Le amintește pe cele două de la Miroslava, cu aprecieri pentru primarul Dan Niță (prezent în paginile Revistei Ghidul Primăriilor în numărul anterior) „singurul primar care are parcuri industriale în Moldova”. CJ Iași investește în trei parcuri industriale, două în zona metropolitană și unul la Pașcani, la intersecția autostrăzilor A7 cu A8. Vrea să facă producție, cu mulți angajați, pentru că beneficiul acestor parcuri industriale „nu sunt chiriile sau redevențele pe care le plătesc, ci impozitele pe salarii, pe venituri și toate celelalte care rămân la bugetul local, dar și diversitatea locurilor de muncă”. 
Există o piedică în realizarea proiectelor: lipsa resurselor financiare „Sunt foarte multe proiecte, astăzi, în implementare în România. Nu cred că există țară în Uniunea Europeană care să aibă mai multe proiecte sau șantiere deschise decât are România atunci când vine vorba despre administrațiile publice”. Este de părere că există o presiune uriașă pe administrațiile publice locale, pentru că fie TVA-ul, fie toate actualizările trebuie să le suporte administrația publică locală și la un moment dat „începi să te sufoci și începi să spui că nu mai sunt resurse financiare cu care să susții aceste proiecte”.  Atrage atenția că la nivel de consilii județene situația e și mai complicată: „Noi ne constituim bugetele exclusiv pe veniturile pe care le transmite Guvernul României către noi, suntem dependenți de bugetul de stat”. 
Dă ca exemplu situația din 2024. Pentru fiecare locuitor a primit aproximativ 400 de lei, având în vedere datele de la evidența populației, respectiv 980.000 de locuitori. Anul acesta s-a schimbat situația. Bugetul a fost constituit după datele ultimului recensământ unde județul figurează cu 660.000 de locuitori, asta însemnând că județul a pierdut „doar din pix 80 milioane lei”. Suplimentează banii de la Guvern cu bani proveniți din fondurile europene. Apreciază că sunt printre cei mai buni în atragerea acestora.

 

„Să moară vecinul, să îi luăm capra”

Costel Alexe consideră că cea mai mare resursă a Iașului și a județului nu sunt nici poziționarea față de granița de est a Uniunii Europene, nici resursele naturale, nici terenurile, ci resursa umană. „Cele cinci universități de stat sunt printre cele mai bune la nivel național și cred că avem anual cifre de școlarizare de aproximativ 70-80 mii de studenți, ceea ce înseamnă mult pentru Moldova și pentru județul nostru. Și mare parte din ei, după ce își termină studiile universitare sau postuniversitare, rămân în Iași”. E de părere că Iașiul și Moldova au avut de suferit din cauza unei „segregări la nivel național". „Mulți oameni vorbesc despre Moldova și despre Iași, necunoscând orașul, nici măcar nu l-au vizitat o dată în viață, dar îi pun o etichetă”. De vină e și mass-media, din punctul lui de vedere. „Dacă te uiți la buletinele de știri, pe primele trei televiziuni naționale, ai să vezi: bătaie la Botoșani, viol la Vaslui, furt la Suceava, nu știu ce copil la Neamț. Și când te uiți la Timișoara, de exemplu, s-a inaugurat o bancă în parc cu Wi-Fi sau la Cluj s-a inaugurat un nou tramvai sau autobuz electric. Hai să fim serioși, oamenii beau și la Cluj și la Iași. Și cred că spitalele din Iași arată peste cele din alte mari orașe ale României”. Nu îl combat prea tare. Îi spun că fiul meu a ajuns pentru prima dată la Iași anul trecut cu colegi de facultate din alte țări și au rămas fascinați de capitala Moldovei. Andreea Pahonțu, editor al revistei, va ajunge prima dată în Iași în iunie anul acesta, cu ocazia Summitului Primăriilor (eveniment organizat de Ghidul Primăriilor). Și probabil că fiecare vine cu prejudecățile formate pe baza imaginilor și informațiilor publice. 

Remarcă un „conservatorism” al Moldovei care ar fi în „ADN-ul regiunii. Noi am stat mai mult sub comunism decât au stat alte regiuni și am căpătat niște metehne. Dacă mergi cu mașina de la Iași la Oradea, până la Oituz te oprește poliția din două în două sate, găsesc ei motive. După ce ai trecut de Oituz, nu te mai oprește poliția. Asta ce înseamnă? Nu se circulă cu viteză în Ardeal?! Avem noi mentalitatea asta aici, în Moldova, pe principiul nu să moară capra vecinului, să moară vecinul, să-i luăm capra”. Și mai adaugă: „A fost o competiție prostească, în anii 2000, între Bacău și Iași, care e capitala economică a Moldovei, după asta între Iași și Suceava, care e mai frumos și care e mai deștept și fiecare a vrut să tragă scaunul sub el fără să se gândească că puterea unei națiuni nu rezidă doar dintr-o capitală. Eu le-am spus tuturor colegilor mei din conducerea centrală și mai ales din Guvern: Dragilor, dacă vreți să avem o Românie puternică, nu putem să realizăm acest lucru fără un Iași dezvoltat, fără un Galați dezvoltat, fără o Craiova sau Cluj-Napoca. Nu putem să concentrăm toate investițiile în București și județul Ilfov, să ne batem cu cărămida în piept că vai, ce tari suntem noi, că producem treizeci și cinci la sută din tot ceea ce înseamnă PIB-ul României!" 

 

Despre birocrație și alte neajunsuri

E de părere că actuala clasă politică e mult mai slabă decât acum 10-20 de ani, dar, în același timp, crede că „cel puțin în Moldova lucrurile se fac mai bine împreună și că nu mai sunt acele mari dispute între județe, cine e mai frumos și mai dezvoltat”. Subliniază că Iașiul e mai aproape de Chișinău decât de București și în jurul orașului gravitează și populația Republicii Moldova, vreo două milioane de locuitori. „Deși Moldova are un spor demografic negativ, Iașul este astăzi județul care crește de la an la an, pentru că foarte mulți tineri din Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău, Vaslui vin la studii la Iași și rămân aici. Noi suntem al doilea județ din România ca medie tânără de vârstă, după Ilfov”. Încă un prilej de a reaminti că la distribuția banilor de la buget acești studenți nu sunt luați în calcul și nici moldovenii de peste Prut. „Pentru ei trebuie să avem servicii publice, cum sunt cele medicale, oferite gratuit pe care le suportă statul român, adică Consiliul Județean”.
Ajungem și la birocrație, nelipsită din discuțiile cu reprezentanții administrației publice.” Din păcate, birocrația face ca practic să pierdem mult timp în dezvoltarea statului român și ceea ce nu se înțelege la București, și asta o spun la modul general, că nu e vorba despre un partid sau altul, că și eu am fost în Guvern, este că nota de plată o plătește tot România”. Explică afirmațiile. „Acum trei ani de zile, o investiție publică ne costa o sută de milioane de euro, astăzi ne costă nu mai puțin de o sută cincizeci. Exemplu cel mai concludent: Spitalul Regional de Urgență. Sunt trei spitale regionale: Iași, Cluj și Craiova. În 2012, când eu am candidat și am ieșit pentru prima oară deputat, toți am avut temă de campanie realizarea Spitalului Regional de Urgență. Aveam și un împrumut de la BEI. Valoarea proiectului la momentul respectiv era de 250 de milioane de euro. Din 2012 până astăzi, optsprezece miniștri ai Sănătății - i-am numărat - au spus că în mandatul lor încep lucrările. Știi la cât este valoarea proiectului astăzi? Vreo 669 de milioane de euro. Dacă statul român nu s-ar fi sabotat singur, nu s-ar fi hiper-birocratizat singur, cu banii ăștia am fi construit trei spitale, nu unul, dacă le făceam la timp”. Pe lângă birocrație, mai e si resursa umană din administrație care „este din ce în ce mai slabă, mai delăsătoare. Toți își doresc salarii foarte mari și, dacă se poate, program de trei zile, nu de patru, cum este tendința la nivel european. Și o spune cineva care crede cu tărie că administrațiile publice au nevoie de oameni bine pregătiți. La Consiliul Județean sunt într-un deficit de personal. Și mărturisesc că, dacă mâine aș da afară 25% dintre colegi, Consiliul ar funcționa la fel”. Îmi scapă un „Doamne ferește”. Părerea lui se extinde și la alte instituții ale statului. „Dacă ești funcționar al statului român, ești aproape asigurat pe viață. Dacă nu se mai înțelege cu Alexe, solicită transferul, pleacă la o altă instituție a statului român, își face un periplu pe acolo de un an, doi sau cât reușește și pleacă mai departe”. 

 

Soluția: a tăia în carne vie

Diagnosticul e pus, care e tratamentul? e întrebarea. Răspunsul nu e foarte optimist: „Statul român nu are aceste instrumente de a măsura performanța, dar va fi obligat să introducă bareme pentru a evalua performanța. Ai medici care operează pe cord deschis, salvează vieți, sunt fabuloși și îi plătești fix ca pe un medic care consultă un pacient doi pe zi. E nedrept și pentru cetățeni, și pentru medicii care muncesc poate până la epuizare”. 
Descentralizarea ar putea fi o altă soluție. „Noi ne chinuim, înțeleg că alți colegi de consilii județene se chinuie de mai mult timp, să facem descentralizare. Este și o hotărâre de Guvern prin care tot ce înseamnă săli polivalente, hoteluri ale Direcției de Tineret să treacă de la stat la administrația publică locală. De cinci ani de zile fac adrese la fiecare ședință, adunare, cu fiecare ministru, spunând să ni le dea nouă. Vorba președintelui de la Covasna: «Sunt șase angajați la Direcția Județeană de Tineret și Sport din Covasna, care toți, deși nu au bani nici pentru hârtie igienică, nici măcar pentru o minimă activitate, se opun». Mai bine cu lefuri mai mici, dar să stăm degeaba, decât practic să se facă această descentralizare, ca lucrurile să funcționeze în România. Și lista poate continua”. 
Ne apropiem de final și încerc să smulg ceva încredere în viitor. „O să fim contemporani cu descentralizarea de care vorbim de 20 de ani?” „Știi cum e românul, până nu îi ajunge cuțitul la os, nu se întâmplă nimic, nu face nici reforme, nici descentralizări, nici nu se apucă de treabă. Noi, toți, spunem: Descentralizați ministerele, comasați-le! Ministerul Agriculturii în județul nostru are nu mai puțin de șapte direcții, adică șapte directori, șapte contabili, șapte oameni la resurse umane. Ai putea să faci o mare direcție agricolă, cu un singur director, iar toate celelalte, compartimente. Și ne întrebăm de ce nu funcționează și de ce ne blocăm?!” Observ că păstrăm o viziune destul de pesimistă. Mă corectează. „Eu sunt optimist. Indiferent cine va câștiga alegerile prezidențiale va fi obligat să taie în carne vie. Nu avem cum să fim cu deficitul ăsta bugetar, nu avem cum să ținem la nesfârșit aceste metehne sau mecanisme. Și mai e un lucru: populația s-a săturat de birocrație și de promisiuni care sunt implementate în cinci ani de zile”. 
La ora la care apare revista, alegerile vor fi încheiate și vom ști cine, devenind președinte, va trebui să conlucreze cu un Guvern ca să „taie în carne vie”.

Articol publicat în Revista Ghidul Primăriilor, Ediția XV, prima și singura revistă din România în format print și online destinată exclusiv autorităților locale.
Pentru a vizualiza online revista, click aici: https://www.ghidulprimariilor.ro/_revista-15/
Pentru a comanda gratuit revista în format print, click aici: https://ghidulprimariilor.ro/ro/orders/revista