Articol semnat de Adriana Săftoiu

 

În partea de est a județului Brașov, comuna Prejmer găzduiește cu succes un alt parc industrial. Pare că județul este unul norocos. Este și opinia primarului comunei, Mihai Apafi, aflat la al doilea mandat. Subliniază de la începutul dialogului că nu are vreun merit în demararea proiectului. Având în vedere vârsta, 31 de ani, și anul în care a început construcția parcului, 2005, ar fi fost puțin cam dificil să aibă un rol activ. Îl are însă acum. „M-am implicat în susținerea parcului în ultimii 8-9 ani. Avem privilegiu că suntem traversați de două drumuri naționale, că este o zonă foarte bună din toate punctele de vedere și că ne aflăm în imediata vecinătate a municipiului Brașov. Comunitatea, proprietarii de terenuri din zonă, care au devenit parteneri în proiect, au înțeles că, dacă vom reuși să facem un astfel de parc industrial, vom câștiga, în primul și în primul rând, „independență financiară”. Lucrările au început în 2005, în parteneriat cu o firmă cu capital spaniol. În anul 2006, s-a obținut titlul de parc industrial prin ordin de ministru. Astăzi, pe cele 83 de hectare, s-a ajuns la un grad de ocupare de peste 75%, desfășurându-și activitatea peste 86 de firme. Pe una dintre suprafețe, de 12 hectare, firma barceloneză Roca, cunoscută pentru obiectele de ceramică pentru toalete și băi, va construi una dintre cele mai mari fabrici din Europa. 

 

My image

 

„Banii care vin ne permit o relaxare fiscală”

 

Înainte de a deveni primar, a fost city manager. „Am înțeles că noi trebuie să fim partenerii lor și trebuie să îi ajutăm și să îi sprijinim. Rata șomajului e sub 5%, sunt peste 3500 de locuri de muncă create, avem doar avantaje. Ar trebui să fim cei mai mulțumiți și ar trebui să ne implicăm ori de câte ori cei din parcul industrial ne solicită”. Parteneriatul funcționează în ambele direcții. „Noi am înțeles că trebuie să fim partenerii lor, ei, de asemenea, au înțeles că sunt partenerii noștri și mă refer la orice eveniment pe care îl organizăm în comună și în care se implică, că vorbim de copii, de școli, de parcuri de joacă, de tot felul de obiective”. Administrația locală, la rândul ei, adoptă măsuri care să le vină în sprijin. „Consiliul local emite la fiecare trei ani fiscal o hotărâre cu privire la scutirea de minimis, și anume 200.000 de euro pe trei ani fiscal consecutivi. Fiecare firmă este scutită până la acest prag de la plata taxelor și impozitelor pe clădiri și terenuri”. Speră să atragă cât mai mulți investitori așa încât parcul industrial să fie ocupat în întregime. Banii care vin permit o relaxare la finele fiecărei luni, „să nu ne întrebăm dacă avem cum să achităm iluminatul public sau să asigurăm funcționarea școlilor sau dacă ne permitem alte investiții”. 

Sunt și finanțări pierdute, se mai judecă cu Ministerul Fondurilor Europene pentru diverse proiecte. dar veniturile din parcul industrial îi permit o anumită „lejeritate”. „Sunt foarte mulți care în campanii electorale mă acuză că de ce le dau în continuare acele scutiri de minimis. Dacă mă gândesc la câți bani am atras doar pentru că noi am creat aceste facilități…” Ia în calcul, după ce va fi o ocupare de 100% a parcului, o impozitare progresivă, dar mai scoate o dată în evidență contribuția acestor firme pe lângă impozitele plătite. „Au ales tot felul de asociații, cum e cea sportivă, ca să redirecționeze acei 3,5%, sponsorizează ziua de 1 Iunie, evenimente de Crăciun, adică ei se implică oricum în comunitate și eu cred că e mai bine să funcționăm așa, ca partener, decât să fim tot timpul cu pușca pe ei”.  

Conform ultimului recensământ, comuna are o populație în jur de 10.762 de locuitori, fiind cea mai mare comunitate din Țara Bârsei. Mulți dintre ei merg la muncă sau la școală în muncipiu. Ca să fluidizeze traficul spre Brașov, 16 km până în centrul orașului, a implementat transportul metropolitan, îndemnându-i pe prejmăreni să-și lase mașina acasă și să folosească „un transport modern, cu un grad de circulație foarte rapid, curse foarte regulate, confort, unde elevii, studenții, pensionarii, persoane cu dizabilități au gratuitate”. 

Aproximativ 25% dintre angajații parcului industrial provin din comună.  Cei mai mulți vin din Brașov, dinspre alte localități, inclusiv zona Covasnei. Și-ar dori ca mai mulți oameni ai comunei să lucreze în parc, dar are o explicație pentru procentul nu prea mare. Dincolo de posibile nemulțumiri privind salariul, există „un grad mare de seriozitate a oamenilor din Prejmer față de un post pe care l-au obținut în urmă cu 10-15 ani. Sunt foarte consecvenți și și-au păstrat locurile de muncă. Nu se schimbă ușor”. La fabrica Stabilus, care și-a început activitatea în 2015, 60% dintre angajați sunt din Prejmer, de atunci și până astăzi. Mai sunt și alte societăți comerciale, pe lângă parcul industrial, plus propria firmă de salubritate unde peste 80 dintre muncitori aparțin comunei. 

În halele parcului industrial, firmele care activează sunt în marea lor majoritate cu capital străin, iar 80% din producție este pentru export. Produc de la piese auto pentru BMW, Audi, Mercedes-Benz, la materiale necesare pentru construcția de poduri și podețe mari, peste Dunăre, pavele simetrice, vopsele, medicamente, curățătorii industriale. Enumeră câteva firme, precum Lodige - producătorul german de elevatoare, Katadyn, Mepro Utilaje. Toată această activitate aduce cam 1,2 milioane de lei pe lună la bugetul local. „Dacă de la persoane fizice plus juridice încasăm undeva la 4 milioane de lei pe an, doar de la ei încasăm undeva la 14-15 milioane”. Veniturile încasate permit primăriei o politică de subvenționare, cum ar fi taxa de salubritate. 

 

Colectarea separată a deșeurilor lasă de dorit.

 

Nu este însă foarte mulțumit cum merg lucrurile. „Mi-am luat o grămadă de palme, ca să zic așa, îmi iau în continuare, dar nu mă las. Sper, cât voi mai fi aici, să schimb puțin lucrurile”. „De ce v-ați luat palme? Ce nu le place?” „Oamenii apreciază administrația pe care o practic, drept dovadă m-au ales cu 75% a doua oară”. Și atunci, de unde vine dezamăgirea, insist. Spune că ar fi preferat „să se uite urât” la el, dar să respecte și să facă ceea ce le propune că e spre binele comunei. Dă ca exemplu partea de colectare separată a deșeurilor. Deși primăria a pus la dispoziție pubele noi, (5 euro bucata), pe culori, cu calendarul aferent așa încât să se facă colectare separată, rezultatele nu sunt cele așteptate. „Le-am explicat că așa ne ajută să nu mai mergem în stații de sortare, să le luăm la mână, pentru că sunt costuri și aici. Am încercat să scoatem deșeurile vegetale, să nu le mai ducem să le îngropăm în pământ, să plătim la tonă în fiecare zi, să le facem compost, să le amestecăm cu îngrășământ, în parteneriat cu fermierii din comunitate. Din păcate, nu funcționează așa cum ne dorim. Avem tot felul de campanii, am făcut aplicații, ne-am dus din poartă în poartă, dar oamenii din punctul ăsta de vedere încă sunt departe, dar nu avem ce să facem, noi încercăm să funcționăm și să să găsim soluții cât mai bune pentru ei, că ăsta e rolul nostru aici”. 

Comuna are o populație relativ tânără. Media de vârstă este de 45 de ani. Sunt aproximativ 1200 de elevi, de la clasa I-a la ultimul an de liceu, reprezentând cam 12 la sută din populație. La ei se mai adaugă și vreo 300 de studenți. „Anul acesta, în continuare, am hotărât cu Consiliul Local să subvenționăm taxa, fiind și un an greu. Subvenția asta înseamnă aproape 2 milioane de lei presiune pe bugetul local și dacă mai pun și transportul la socoteală, pentru că și acolo subvenționăm mai mult de 70% din costuri, cred că suntem o comunitate care se gândește la cetățeni, dar răspunsul pe care îl primim nu este cel pe care îl așteptăm. S-au semnat contracte de peste 100 de milioane de lei, dar, din păcate, banii sunt doar pe hârtie. Și atunci trebuie să facem ceva”. Îl întreb dacă nu cumva atunci când e gratis cetățeanul are tendința să fie mai „leneș”. Aprobă. „Eu așa am fost educat de mic, că gratis niciodată nu a fost bun și nu e cel mai bun. Până acum aruncau în grădină, pe marginea șanțului, pe un câmp, pe unde le venea la îndemână. Și am zis să schimb asta. Avem operatorul nostru, mașini, tot ce ne trebuie, putem să facem așa cum cere legea. Pentru că noi dacă nu facem ce trebuie, la final de an, plătim nu știu câte sute de mii de lei amendă, iar banii aceștia mai bine îi investim, putem deveni un exemplu”. Până acum, s-au investit peste 20 de mii de euro pe pubele, euro-containere, creând în zonele de blocuri ghene special amenajate, cu supraveghere video, încercând să combată abandonarea deșeurilor la întâmplare, provenind din afara comunei. Deși dezamăgit, susține că nu se dă bătut: „ Cine știe, poate dă roade, poate se educă într-un fel sau altul”. Mă gândesc, nu cu voce tare, că dezamăgirea primarului poate ține și de vârstă. Când ești tânăr, vrei ca toate lucrurile să se miște într-un ritm alert. Apoi, apucături de zeci de decenii se schimbă greu, uneori presupune jumătate din timpul în care s-au înrădăcinat. 

 

My image

 

De la brutar la primar 

S-a născut și a crescut în comună, fiind la a patra generație. Părinții lui au din 1986 o brutărie în Prejmer. Înainte să intre în administrație, a lucrat ca brutar alături de tatăl său. Este licențiat în managementul obținerii proiectelor cu finanțare europeană, după care a absolvit un master în administrație publică europeană la Universitatea din Sibiu. A candidat prima dată în 2020, îndemnat de fostul primar. „Eram o persoană foarte activă, făceam voluntariat și am acceptat să fac asta, vreo 3-4 luni, în cadrul instituției. Mi-am dat seama că se vede ceva în urma mea așa că m-am implicat tot mai tare de prin 2016”. Se consideră „un om simplu, fără pretenții extraordinare". Reușește să aibă unanimitate în Consiliu, deși sunt cinci partide „la masă”. „Sunt primar ca să fac administrație, nu politică. Dacă vine cineva și îmi spune că votează dacă îi dau ceva, a început cu stângul, pentru că nu-i firma mea, nu e a lu’ mama, nu e a lu’ tata. Am fost aleși de oameni să facem lucruri pentru ei, nu pentru mine, nu pentru consilieri. S-a creat o armonie, la fiecare sfârșit de lună, în ultima joi, avem ședință de Consiliu, e ca o lege, mai facem când e ceva extraordinar, în rest treaba merge și nu avem niciun fel de problemă". 
Comuna are două sate aparținătoare, Lunca Câlnicului și Stupinii Prejmerului. Este una dintre puținele comune din Brașov și din România, în care toți cetățenii, de pe toate străzile, au acces la apă și canal. Sunt racordați la gaz doar 50%, iar iluminatul public este asigurat aproape peste tot. Mai sunt câteva străzi private, preluate recent de primărie unde urmează să fie introduse utilitățile. Din punct de vedere al infrastructurii stradale, mai sunt 10 străzi restante din 100 și vreo 4 neasfaltate, „Inclusiv localitățile din jur au ales să vină cu canalizarea în stația noastră proprie, pentru că la momentul când am edificat-o ne-am gândit că ar trebui să deservească minim 60.000 de locuitori”. E mulțumit că reușește să facă comuna independentă, să nu depindă de nimeni. Se pare că e chestiune de caracter. „Mie îmi place să fiu independent și așa am fost crescut și m-am gândit la fel că și comunitatea pe care o reprezint trebuie să fie tot așa. Să nu stăm să depindem vreodată de absolut nimeni, să putem să ne gospodărim de fiecare dată noi singuri”.
Au bază sportivă, un centru de echitație unde se desfășoară competiții naționale și europene. Au peste 6 hectare parcuri și zone verzi. A amenajat în primul an de mandat aproximativ 13 spații de joacă cu piste de skateboard, cu terenuri de sport, multisport, la fel pentru fiecare școală. A reabilitat sălile de sport, iar în prezent, a venit rândul vestiarelor. „Avem peste 250 de copii din comunitate care joacă fotbal. Avem grupă de șah, lupte, încercăm să facem tot ce se cere, de la dansuri sportive la dansuri populare, cursuri de chitară, balet, pian. Le-am creat aici un cămin multifuncțional în care se desfășoară tot felul de activități”. Acolo, unde n-au avut propriile resurse umane, au apelat la profesorii din Brașov i-au atras cu diverse facilități. 

 

Clasă pentru meseria de cioban

În acest mandat, are de lucru în celelalte două sate, cu reabilitări de școli, asfalt, o sală de sport a cărei soartă depinde de aprobarea Companiei Naționale de Investiții, o grădiniță nouă cu program prelungit. Pentru proiectele educaționale are nevoie de cel puțin 20 de milioane de euro. A creat „o fermă didactică” pentru elevi, un hub educațional, fiind printre puținele colegii industriale cu profil veterinar din România. S-a creat și o clasă pentru meseria de cioban. A fost realizată cu ajutorul primarului de la Vama Buzăului, Tiberiu Chirilaș (pe care l-am avut invitat al revistei în ultimul număr din 2024), și Asociația Transhumanța din Vama Buzăului. Sunt înscriși 22 de elevi. „Fac foarte multă practică, sunt parteneri din cadrul asociației care primesc elevii în practică unde învață să mulgă oaia, vaca, să facă diferite produse”. 
Are o echipă tânără la Primărie și i-a instruit să folosească timpul cât mai eficient. „Dacă vine un cetățean să scoată un certificat de urbanism nu-l chema peste 30 de zile, ca îți permite legea. Dacă nu poți să i-l dai în aceeași zi, măcar a doua zi”. Nu stă rău la capitolul „digitalizare”, dar mai sunt de făcut. „Am creat site-ul primăriei, l-am actualizat, avem tot felul de ghișeul.ro, Prejmer City One, mai multe variante de digitalizare pe care încă oamenii nu le accesează. Din punct de vedere al circuitului documentelor, încă suntem deficitari. Degeaba la Prejmer am intrările și ieșirile pe online, când la prefectură îmi cere încă ștampila pe document”. Nu are program de audiențe pentru că „ușa e deschisă tot timpul. Dacă ai o problemă luni eu nu te chem miercuri, te primesc în limita în care pot și te ajut cu tot ce pot și, deși la început a fost balamuc, vreun an de zile, acum e liniște, că oamenii știu că oricând vin sau mă sună sunt aici”. 
Nu a mai vrut să candideze pentru al doilea mandat, dar l-au convins părinții. I-au amintit că atunci când te apuci de-o treabă o duci la bun sfârșit. „Având atâtea proiecte de implementare, am zis să le termin”. Ar vrea să fie mai multă implicare civică. A creat un spațiu de dezbatere în sistem on-line, dar „dezinteres general”. În schimb, după ce ia o decizie, încep comentariile. „Anul ăsta, cu toate modificările legislative și cu creșterile de salarii, am fost nevoiți să ducem undeva de la 28 lei la 31,50 taxa de salubritate. Și am pus 20 de lei la cetățean, și 11,54 în continuare subvenție. Vai de mine și de mine ce de discuții. Dar la dezbatere nu au participat”. 
Am avut dialogul în primele zile ale lui februarie când încă nu fusese votat bugetul în Parlament. Se întreba pe bune dreptate ce poate face o comunitate care are un buget de 2 milioane tot anul. „Acum vorbim de reforme. Foarte bine. Doamne ajută, să facă, dar să se gândească unde e problema reală, de fapt. De multe ori sunt întrebat de ce nu zic nimic și le răspund că o să zic atunci când cineva o să țină cont și de părerea mea, că altfel de ce să zic?! Pierd vremea degeaba”. Un discurs realist, la un primar foarte tânăr care poate găsește în următorii ani suficientă motivație ca să continue. 

Articol publicat în Revista Ghidul Primăriilor, Ediția XIV, prima și singura revistă din România în format print și online destinată exclusiv autorităților locale.
Pentru a vizualiza online revista, click aici: https://www.ghidulprimariilor.ro/_revista-14/
Pentru a comanda gratuit revista în format print, click aici: https://ghidulprimariilor.ro/ro/orders/revista