Desenez manual toate modelele pe care le sculptez, nu copiez și nu repet nimic. Modelajul efectiv al formelor este unic de fiecare data. Aici am urmat exemplul tatălui meu, care de fiecare dată caută moduri noi de modelaj. Nici eu nici el nu am rămas încorsetaţi într-un anumit stil. Pentru mine e important impactul vizual, nu respectarea unui stil. Cred că cel mai important în sculptură este ca modelele să aibă cursivitate și unitate.”  - Călin de la Atelierul de sculptură Stefi LemnArt 

În popor se spune că fiecare om are o “chemare”, un “dar de la Dumnezeu” cu care este binecuvântat la naștere. Înțelepciunea populară românească surprinde mai clar și mai profund decât orice speaker motivațional contemporan valoarea talentului individual care trebuie descoperit și cultivat de-a lungul vieții pentru binele personal, dar și pentru binele comunității. Un astfel de om cu “chemare” este sculptorul în lemn Călin din Mureș, Valea Cornii, Comuna Brîncovenești, Idicel-Pădure.

Vă invităm să-i aflați povestea dezvăluită discret, cu modestie, de artistul care răspunde întrebărilor noastre. Dar mai ales vă invităm să urmăriți cu atenție lucrările lui Călin care vorbesc mai mult și mai edificator în locul lui. Le puteți găsi pe pagina de Facebook a atelierului. “Darul” lui Călin este sculptura în lemn…despre care noi știm astăzi atât de puțin…Sau poate nu știm nimic.

Arta de a sculpta în lemn – una dintre cele mai vechi tradiții românești

Constantin Brâncuși, întruchiparea geniului artistic popular a afirmat că “Din toată lumea - numai românii şi africanii au ştiut cum să sculpteze în lemn. Iar ca să încercăm să înțelegem ce înseamnă sculptura în lemn la români trebuie să ne îndreptăm atenția către satul tradițional românesc și către nevoia meșteșugarilor români de a înfrumuseța obiectele produse, de la lingurile de lemn, butoaiele de brânză sau palincă, până la broderiile din lemn de pe prispele caselor țărănești. În arta românească a prelucrării lemnului, stilul ornamental predominant este cel geometric, dar în decorul obiectelor din lemn sunt răspândite și motivele florale, zoomorfe și antropomorfe. Arta de a sculpta lemn moștenită din generație în generatie și învățată în trecut în școlile de meserii din România este una dintre cele mai vechi tradiții românești din ce în ce mai rară, poate chiar pe cale de dispariție.

Viziunea lui Călin exprimată prin arta sa

Într-o societate inundată și poluată de plastic și kitch, în care promovarea contează mai mult decât valoarea sau utilitatea obiectelor, se ivesc și povești autentice ca cea a lui Călin. El sculptează în lemn obiecte de uz casnic, obiecte decorative, piese de mobilier din lemn masiv, iconostasuri din biserici. Călin nu “produce” nimic pe bandă rulantă, nimic în serie. Fiecare obiect zămislit din lemn este unicat, spune o poveste fără să aibă în vedere profitul și este rezultatul unei “negocieri” dintre artist și materialul care se lasă a fi prelucrat. Arta lui Călin este făurită cu dalta, cu ciocanul și cu sufletul, iar lucrările se nasc din această interacțiune. Nimeni nu putea descrie mai frumos ca Brâncusi acest proces al creației în sculptură: “Colaborarea intimă între artist şi materialele folosite, precum şi pasiunea care uneşte bucuria meseriaşului - cu elanul vizionarului, îl duc pe rând la esenţializare, la forma ideii în sine... Sculptorul trebuie să îşi pună spiritul în armonie cu spiritul materialului.”

Interviul cu sculptorul Călin din Idicel-Pădure, Mureș

Care este povestea artistului Călin de la Atelierul de sculptură Stefi LemnArt? Cum s-a născut dragostea ta pentru sculptura în lemn?

Tata fiind sculptor, am deprins arta sculpturii “din mers”, în atelierul lui din Idicel Pădure. Iar copilăria mi-am petrecut-o oscilând între atelier și muncile câmpului. Încă din copilărie am simțit că sculptura în lemn este chemarea mea. Este adevărat că am avut și perioade în care am sculptat mai puțin, în timpul facultății și doctoratului, dar niciodata nu am renunțat complet la sculptură. Sculptura m-a urmat în fiecare etapă a vieții mele. De altfel, pasiunea mea nu a fost “impusă” de tata. Din contra, el m-a sfătuit să urmez alte căi. Dar sculptura în lemn m-a făcut întotdeauna să mă simt în elementul meu și nu aș putea face altceva acum. 

Ai absolvit facultatea și ai renunțat la o carieră în silvicultură în favoarea sculpturii. A fost o alegere grea?

Da, am renunțat deoarece nu mă împlinea profesional. Am lucrat, după facultate, pentru o multinațională timp de aproximativ doi ani. Am încercat și în silvicultură, domeniul pe care l-am studiat, dar la momentul acela nu am reușit să obțin un post. Oricum, nu aș fi renunțat total la sculptura care este o parte din mine.

În afară de tatăl tău, cine ți-a mai influențat stilul?

Oricine. La fel cum un copil e influențat de stilul înaintașilor. Nu poți reinventa sculptura. Te bazezi pe ce au făcut înaintașii și duci mai departe munca. Nu pot zice că am urmat un stil, fac orice lucru cum simt pe moment. Ce fac e derivat din stilul Profesorului Huţanu din Bacău. El e unul din profesorii tatălui meu de la școala populară de arte. Desenez manual toate modelele pe care le sculptez, nu copiez și nu repet nimic. Modelajul efectiv al formelor este unic de fiecare dată. Aici am urmat exemplul tatălui meu, care de fiecare dată caută moduri noi de modelaj. Nici eu, nici el nu am rămas încorsetaţi într-un anumit stil. Pentru mine e important impactul vizual, nu respectarea unui stil. Cred că cel mai important în sculptură este ca modelele să aibă cursivitate și unitate. Cu toate astea, deja ceea ce fac eu diferă de lucrările tatalui meu, e cursul normal.

Care sunt principalii beneficiari ai lucrărilor tale?

În general lucrez pentru biserică dar am și clienți persoane fizice, care apreciază și plătesc pentru arta mea.

Lucrezi în toată țara sau doar în zonele apropiate?

Majoritatea lucrărilor au fost din zona Transilvaniei. Să vedem ce va urma. Oricum, capacitatea de lucru nu este foarte mare lucrând doar eu cu tata.

Dar ești dispus să mergi prin zone mai îndepărtate în țară să lucrezi pentru biserici, primării, sau alți beneficiari, chiar dacă asta ar însemna să stai mai departe de casă o perioada mai lungă?

Asta ar presupune mutarea atelierului, ceea ce este mai greu. Majoritatea lucrărilor le facem în atelier și se montează la beneficiar. Nu aș putea sta mult departe de familie. Prefer liniștea micului meu atelier. Ceea ce facem nu necesită, în general, execuție la domiciliul beneficiarului. În principiu, putem lucra pentru oricine și din orice loc. Preluăm comanda, executăm la atelier și montăm la beneficiar.

Ai câteva lucrări de care ești într-adevăr mândru? Unde se pot vedea?

Mândru nu aș putea spune. După orice lucrare încheiată am sentimentul că se putea mai bine. La Cornești, jud. Cluj am realizat integral iconostasul de la subsolul bisericii și în mare măsură pe cel din biserica propriu-zisă. Era început, cel din biserică, de altcineva. Mai recent este iconostasul de la Meștera din județul Mureș. Fiecare lucrare are ceva aparte, nu aș putea alege una despre care să zic că mă reprezintă.

Ce faci in timpul liber? Care sunt pasiunile tale în afara meșteșugului tău?

O mare parte din timp mi-l ocupă copiii. Citesc, cânt la chitară, voce, mă ocup de grădină. Locuind la țară nu prea există timp de repaus.

Duci mai departe o tradiție care necesită răbdare și nu este neapărat bănoasă. Totuși o faci. Ce le-ai transmite celor care ar putea, în viitor, să devină sculptori sau să practice o altă meserie străveche?

Da, nu se obțin beneficii materiale consistente, dar sunt puține activitățile care îți oferă sume mari că remunerare. Eu nu urmăresc în primul rând beneficiile materiale. Răbdarea rezultă din faptul că îmi place ceea ce fac. Nu aș putea sta zile întregi lângă o bucată de lemn dacă nu aș fi pasionat de asta. Ca sfat, fiecare are anumite calități și îndemânări, acelea trebuie urmate și perfecționate de fiecare, chiar dacă pe moment nu aduc beneficii financiare majore. Probabil, în cazul meu, îndreptarea spre sculptură s-a datorat și mediului în care am crescut, dar să știți că nu e suficient. Referitor la sculptură, nu o recomand ca meserie dacă se urmăresc doar beneficii materiale. Mai mult, lucrul în stejar, presupune și o condiție fizică bună. Nu am avut ocazia să încerc alte meserii vechi dar cred aș încerca orice dacă aș avea ocazia.

Dacă v-a plăcut povestea sculptorului Călin îl puteți vizita la atelierul din Idicel Padure, Mureș sau îl puteți contacta pentru lucrări la telefon 0767271762. Pentru mai multe detalii:  http://www.stefilemnart.ro/