Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă: Grapa de lemn

Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

Grapa de lemn

Spre deosebire de creșterea animalelor, agricultura se remarcă printr-o dinamică mai mare. Succesiunea culturilor, tehnologiile specifice fiecărei culturi, determină agricultorul să fie într-o continuă mișcare.

Agricultura arhaică se desfășura pe loturi restrânse de teren arabil și cu unelte care aveau un randament scăzut. Situația aceasta s-a menținut cam până la jumătatea Evului Mediu european.

Lemnul a rămas, o perioadă îndelungată de timp, principala materie primă în confecționarea uneltelor. Pe teritoriul țării noastre, lemnul a fost valorificat cu mare randament. Astfel, crește numărul meseriașilor care prelucrează lemnul, organizându-se, în perioada statelor feudale românești, în adevărate bresle de meșteșugari în lemn, fiecare breaslă fiind specializată pe anumite cerințe ale celor care lucrau pământul. Pentru îndemânarea şi vrednicia lor erau scutiți de dările către domnie, meșterii reunindu-se chiar în adevărate sate, care erau cunoscute pentru meșteșugarii și meșteșugul lor.

Grapa de lemn este o unealtă agricolă necesară nivelării terenurilor arate. Este confecţionată din lemn de esenţă tare (sânger, corn, salcâm) şi este alcătuită din mai multe compartimente, cu câte 6-10 colţi, ascuţiţi la partea de contact cu solul. Toate compartimentele erau reunite într-un cadru de dimensiune standard – 1 m lăţime şi 1,5 m lungime. Țăranii care nu dispuneau de un tăvălug pentru spargerea bulgărilor de pământ rezultați în urma arăturii, erau obligați să facă grăparea de mai multe ori. Totuşi, randamentul grăpatului cu o unealtă realizată din lemn a însemnat un pas tehnologic important față de grapa cu mărăcini.

Farmecul vremii când, atât la arat sau la grăpat, se foloseau caii sau boii înjugați, poate fi descoperit vizitând Muzeul Național al Agriculturii, care deține o colecție importantă de unelte agricole, în care se poate observa și evoluția grapelor.

Muzeograf Fideliu RUBINESCU-OSTRICEANU

Foto: Elena SLUJITORU