Primăria Sântămăria-Orlea

Cuvântul primarului

Vă mulţumesc pentru interesul pe care îl aveţi pentru comuna noastră.
Comuna Sântămăria-Orlea este puternic legată atât de începuturile vieţii pe planeta noastră cât şi de prezentul imediat, teritoriu unde au fost descoperite urmele dinozaurilor pitici, unici in lume, constituind un patrimoniu geologic foarte important. Tot aici a fost unul din punctele de rezistenţă împotriva invadării Europei Occidentale de către turci, aici a trăit celebrul Nopcsa – "Faţă neagră" un excentric personaj de roman şi tot aici a trăit și nepotul său Frantz Nopcsa, un ilustru paleontolog. Legăturile noastre cu prezentul sunt vizibile prin centralele hidroelectrice de la Sântămăria-Orlea şi Bucium-Orlea, acestea fiind numai câteva repere pe care le amintesc într-o prezentare succintă, pentru a vă dori sa vizitaţi comuna noastră, un loc extrem de interesant şi primitor.
Pe acest site, veţi găsi informaţii despre comuna noastră, dar şi informatii referitoare la Consiliul Local, Primărie şi cetăţeni. Dorim să avem o cât mai bună transparenţă a deciziilor şi vrem să cunoaştem în mod nemijlocit părerea cetăţenilor, încât să putem lua împreună cele mai bune decizii.

OPREAN Dumitru
Primarul comunei Sântămăria-Orlea

Numele localităților aflate în administrație

Sântămăria-Orlea, Subcetate, Bucium-Orlea, Balomir, Ciopeia, Bărăştii-Haţegului, Săcel, Sânpetru, Vadu

Așezarea geografică

Comuna Sântămăria-Orlea este situată în centrul jumataţii sudice a judeţului Hunedoara, învecinandu-se la nord cu oraşul Haţeg şi comuna Bretea Română, la est cu comuna Bosorod, la sud cu comunele Pui şi Salasu de Sus, iar la vest cu comuna Totești şi Râu de Mori.
Localitatea Sântămăria-Orlea, reședința de comună, așezată în inima Țării Hațegului este prima localitate pe drumul care accede pe Valea Râului Mare către Râu de Mori și spre Munții Retezat.
Comuna este aşezată la o distanţă de 50 km de Municipiul Deva şi 50 km de Municipiul Hunedoara.

Activitati economice si specifice zonei

Agricultură
Păstoritul
Apicultură

Agricultură
Creşterea animalelor
Comerţ
Amenajări hidrotehnice
Turism

Evenimente

Ziua Eroilor; 
Zilele Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului; 
Ziua comunei Sântămăria-Orlea; 
1 Decembrie - Ziua Națională a României; 
Concert de colinde și Serbarea Pomului de iarnă.

Obiective turistice

1. Biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din Sânpetru, județul Hunedoara, se numără printre cele mai vechi monumente românești de zid păstrate în Transilvania. A fost construită în secolul XIV. 
Așezat la limita zonei piemontale, satul Sânpetru (comuna Sântămăria-Orlea) se înscrie în categoria puținelor localități hunedorene cu nume de sfinți. Denumirea acestuia pare să derive de la hramul "Sfântului Apostol Petru", purtat de o veche biserică de lemn, peste care, la cumpăna sec XIV-XV, s-a ridicat actualul lăcaș de cult, fostă capelă de curte a uneia dintre familiile românești de "Zenthpeterfalua", atestate în 1411. 
Edificiul este închinat "Sfântului Mare Mucenic Gheorghe", iar ctitorul acestei biserici este unul din cnejii locali din Sânpetru. 
În privința decorației interioare și exterioare decapările efectuate în anii 1973 și 1979 au permis relevarea unor fragmente de pictură, încadrabile stilistic și cronologic în două etape de execuție distincte. Primei etape îi aparțin fragmentele murale descoperite în altar, încadrate cronologic între sfârșitul sec. al XIV-lea și începutul celui următor. Diferit, scenele reproduse pe pereții interiori indică sfârșitul secolului al XVIII-lea ca timp al execuției. Fragmente picturale au fost sesizate și la exterior. Astfel, portarul fațadei apusene a fost împodobit, în a doua jumătate a secolului XV-lea, cu un decor geometrizat; în lunetă era reprodusă probabil icoana de hram. Un sgrafit din anul 1522 concordă cu datarea propusă. Pe tâmpla de zidărie se aflau patru icoane de lemn, pictate, pe la 1783-1785, de către Simion Zugravul din Pitești. 
În legătură cu această biserică, restaurată în anul 1976, trebuie menționat și numărul mare de preoți atestați documentar începând cu secolul al XVI-lea. Primul slujitor cunoscut a fost preotul Șărbu. În 1559, apar menționați alți doi preoți, de origine nobilă: Nicolae Popa și Petru Popa iar in anii 1620-1621, un alt preot din Sinpetru, Ioan Românul ("Iwn Vlahu"). 
Biserica este prezentă pe lista monumentelor istorice românești, este menționată în tabelele tuturor comisiilor de conscriere ale secolelor XVIII-XIX iar harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă, de asemenea, existența. 
2. Biserica Reformată-Calvină Sântămăria-Orlea
La sud de orașul Hațeg, pe malul drept al Râului Mare, se află localitatea Sântămăria-Orlea, atestată documentar în anul 1331, sub denumirea de "villa Sancte Marie". Pe un mic platou de la periferia satului, la mică distanță de vechiul castel al familiei nobiliare Kendeffy, se ridică un lăcaș de cult impunător, aparținător, în prezent, cultului reformat.
Biserica Reformată-Calvină Sântămăria-Orlea, odinioară catolică, se numără printre cele mai vechi biserici din spațiul românesc, fiind ridicată către sfârșitul secolului al XIII-lea. Alcătuită dintr-o navă tăvănită, din turn pe fațada de vest și un altar dreptunghiular boltit în cruce pe ogive, prezintă forme arhitectonice specifice tranziției de la romanic la goticul timpuriu. În interior se află un valoros ansamblu de pictură murală.
Construită din piatră brută și piatră fățuită la muchii, biserica atrage atenția nu doar prin aspectul îngrijit al zidurilor sale înalte, cât mai ales prin frumusețea portalurilor și a ferestrelor, cu coloane și chenare atent executate. Tăvănită, luminată de ferestre înguste cu deschizături semicirculare, nava dreptunghiulară este prevăzută, pe latura sudică, cu un portal romanic. În partea ei apuseană se află o tribună, adosată după 1447, așezată pe stâlpi de zid octogonali și separată de corpul clopotnitei. Spre răsărit, compoziția arhitectonică a monumentului cuprinde și un altar rectangular, boltit în cruce pe ogive, cu nervuri masive care se reazemă pe console cu un decor înflorat. Turnul pătrat, cu cinci niveluri, este prevăzut la parter cu un portal de tip romanic, cu o bogată decorație sculptată. La primul etaj, prezența unei ferestre gotice se datorează unei intervenții posterioare edificării monumentului; în schimb, ferestrele de la ultimele etaje sunt romanice, aparținaând fazei inițiale de construcție. Acoperișul, refăcut în cursul unuia dintre multiplele șantiere de renovare la care a fost supus în timp edificiul - mai cunoscut este cel din anul 1908 - este alcătuit din patru frontoane triunghiulare din piatră și dintr-o piramidă prelungită.
Privită în ansamblu, biserica prezintă caracteristicile fazei de trecere de la romanic la gotic, fază care, în arhitectura transilvăneană, s-a consumat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea. 
3. Castelul Kendeffy se află în localitatea Sântămăria-Orlea din județul Hunedoara. A fost construit de către familia Kendeffy în 1782, o familie de nobili foarte bogați la acea vreme, care aveau nevoie de o reședință în Țara Hațegului. Edificiul a fost naționalizat în 1946 de către comuniști, iar din anul 1982 castelul a fost preluat de către Administrația județeană Hunedoara și transformat în hotel.
Familia Kendeffy era de origine cumană, prima atestare documentară a acesteia datând din anul 1236. Ioan, fiul lui Kende din Râu de Mori, a fost scutit de orice serviciu cnezial de voievodul transilvanean în anul 1406, iar în 1415 a avut deja privilegiu nobiliar. Regele Sigismund dăruieşte susnumitului Ioan, blazon familial. Ioan a avut doi fii, astfel familia s-a despărţit în două ramuri, cea de Kendeffy şi cea de Kenderessy. Ambii fraţi au primit drept de paloş de la regele Matia Corvinul.
Ridicarea pe plan politic şi economic a familiei a fost posibilă mai ales prin căsătorii, efectuate cu membrii familiilor de nobili înalţi, în acest mod familia Kendeffy a procurat moşii întinse în partea de sud a comitatului Hunedoara, în regiunea Haţegului. Familia a deţinut trei reşedinţe impunătoare în zonă, printer care si castelul din Sântămăria-Orlea care a avut mai multe faze de construcţie.
Prima dovadă scrisă a construcţiilor efectuate la Sântămăria-Orlea este un contract din anul 1777, referitor la construirea edificiului. La această fază de construcţie se referă şi placa comemorativă plasată deasupra intrării principale, care marchează data de 1782.
Castelul Kendeffy se află aproape de centrul localităţii, se înalţă deasupra drumului care leagă satele Râu de Mori şi Sântămăria-Orlea. Clădirea are un plan aproape dreptunghiular şi este compusă din trei unităţi, şi atrage atenţia asupra sa mai ales datorită turnului său monumental. Castelul plasat pe o înălţime delimitată printr-un parapet construit din piatră şi cărămidă, şi accesibil prin două rampe, are un aspect predominant neogotic, prin următoarele elemente arhitecturale: turnul, balustrada cu crenel, fiale, ferestre în arc frânt, balconul mic, şi datorită compoziţiei sale asimetrice.
Mobilierul vechi al castelului a dispărut aproape în totalitate. Bazându-ne pe inventarele scrise şi pe puţinele fotografii din epocă, putem spune că la sfârşitul secolului al XIX-lea au dominat piesele de mobilier sculptate din stejar, iar în încăperile cu funcţie reprezentativă (cum era sufrageria şi sala de fumat), pe lângă mobilierul pretenţios, erau expuse şi o serie de obiecte de artă, cărţi, arme, trofee de vânat. Folosind blazoane şi scuturi pictate, interioarele au încercat să evoce evul mediu, această tendinţă alăturându-se organic modului romantic în care au fost concepute faţadele clădirii. 
4. Situl fosilifer cu dinozauri Sînpetru este o arie protejată de interes național (rezervație naturală, de tip paleontologic), inclusă în Geoparcul Dinozaurilor "Țara Hațegului".
Cu o suprafață de 5,0 ha, situată în bazinul Depresiunii Hațeg, pe teritoriul satului Sânpetru comuna Sântămăria-Orlea, paleofauna reptiliană de la Sânpetru este reprezentată de specii de dinozauri, crocodili, broaște țestoase.
În urma cu mai bine de 65 de milioane de ani Țara Hațegului era o insulă tropicală în mijlocul oceanului Tethys, populată de dinozauri. Urmele lor, descoperite la Sânpetru sș în împrejurimi, constituie un patrimoniu geologic foarte important. "Dinozaurii pitici" gasiti aici sunt unici în lume. Ei au trăit cu puțin înainte de dispariția totală a dinozaurilor, la sfârșitul cretacicului, după ce dominaseră lumea mai bine de 160 de milioane de ani.
Exceptionalul depozit fosilifer a fost descoperit la începutul secolului XX de Frantz Nopcsa și este studiat astăzi de numeroși oameni de știință din România și din străinătate, în special din SUA. Un rol deosebit de important l-au avut cercetările prof. dr. Dan Grigorescu, de la Universitatea din București. El este inițiatorul și susținătorul unui ambițios proiect de realizare a Geoparcului Dinozaurilor. Acesta va constitui o arie protejată cu organizare și scopuri similare Parcurilor Naturale. Proiectul a fost lansat la UNESCO în 2 februarie 1999. Obiectivele lui sunt de a proteja "moștenirea" excepțională pe care o constituie depozitul fosilifer și de a stimula dezvoltarea socio-economică a zonei. Geoparcul va acoperi teritoriul a 11 localități (aproximativ 1.200 km pătrați), cu o populație de peste 50.000 de locuitori și va avea propria sa structură și regulament, în conformitate cu legislația României. Toate comunitățile implicate își vor adapta planurile de dezvoltare la strategia de realizare și funcționare a geoparcului. 
5. Geoparcul Dinozaurilor "Țara Hațegului"
Geoparcul dinozaurilor Țara Hațegului este o arie protejată de interes național, declarată astfel prin HG 2151/2004. Din anul 2005 geoparcul a fost acceptat în Rețeaua Europeană a Geoparcurilor și în Rețeaua Globală (sub egida UNESCO). Din anul 2007 are în interiorul său o suprafață de 2.3940 ha, protejată sub denumirea de "Sâtul Strei-Hațeg", ca propunere de sit pentru rețeaua ecologică europeană NATURA 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar.
Această arie naturală protejată are un statut special, datorită gradului ridicat de locuire și scopul său este de a asigura protecția patrimoniului natural și cultural al Țării Hațegului. Geoparcul cuprinde elemente de interes geologic deosebit alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric și cultural. Factorul cheie care personalizează acest teritoriu este reprezentat de siturile cu resturi de dinozauri de vârstă Cretacic Superior.
Dinozaurii pitici din Depresiunea Hațeg sunt unici în lume, importanța științifică și atractivitatea lor fiind sporită prin descoperirile de cuiburi cu ouă și embrioni de dinozauri, ale unor mamifere contemporane dinozaurilor și a unei reptile zburătoare (Hatzegopteryx), din grupul pterosaurilor.
În cadrul geoparcului sunt incluse și următoarele rezervații naturale: Paleofauna reptiliană Tuștea, Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru, Mlaștina de la Peșteana, Calcarele de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuț, Fânațele cu Narcise de la Nucșoara, Fânațele Pui. 
6. Cetatea Hategului
Subcetate (Haţeg, comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara). Fortificaţie amenajată pe un pinten de deal (Orlea, 490 m) de la confluenţa râurilor Galbena, Râu Mare şi Strei, în pădurile de deasupra satului. Componenta principală a cetăţii a fost un donjon cu bază he­xagonală (latura = 6,20-6,30 m, cu gr de circa 3 m), din care s-a mai conservat un singur colţ, din nord-est (h dinspre incintă 6,25 m, înspre şanţ, 10,75 m), sprijinit de un fel de contrafort ori pinten (pierdut la 4,75 m în elevaţie), cu o formă originară greu de intuit. A fost clădit cu piatră locală, multă piatră şi cărămidă romană spoliată, şi cu var rezultat din topirea unor bucăţi de marmură. S-au folosit tiranţi cu secţiunea de 0,25 m. Spre sud există un mic platou elipsoidal, de circa 200 m², înconjurat de o incintă de piatră, posibil ridicată doar în sec. al XV-lea, urmat de un şanţ în formă de potcoavă, neînchis doar în vest, unde terenul este prăpăstios. Lungimea şanţului este de 185 m, deschiderea de 14-18 m, iar fundul este albiat, umplut cu multă dărâmătură, la lăţimea de 2 m. De la coama dealului la fundul şanţului există o diferenţă de nivel de 3 m. Este posibil ca un pod să fi fost instalat pe latura nordică, acolo unde se termina drumul de acces care venea dinspre orasul Haţeg. Spre sud-est de donjon a funcţionat şi o cisternă cu Ø exterior de 5 m, ghizd ridicat din cărămizi romane şi puţ de colectare a apei amenajat într-un strat de lut galben (gr = 1,30 m), căptuşit cu piatră de râu. Pe suprafaţa cetăţii s-au înregistrat urmele unor clădiri de lemn şi pavaje. Ceramica ocupă locul principal între materiale, cantitativ, dar există şi arme (vârf de lance, cuţite de luptă, vârfuri de săgeţi şi arbaletă), echipament mili­tar (potcoave, scăriţă de şa), feronerie de construcţie (cuie, lacăte), urme de vase metalice (bronz şi fier).
În perspectiva valorică actuală, cetatea Haţegului a fost un monument cu hotărâtoare implicaţii în istoria locală hunedoreană şi în cea generală, românească. Timp de aproape trei secole a fost măsura succesului rega­lităţii maghiare în ofensiva asupra structurilor feudale autohtone. De­parte de a fi o prezenţă auxiliară în raport cu cetatea, cnezimea şi no­bilimea românească a Ţării Haţegului, exclusivă şi puternică, a decis în final utilitatea, prosperitatea şi chiar existenţa zidirilor de la Subcetate. 
7. Castelul Nopcsa, Săcel
Castelul Nopcsa este situat în localitatea Săcel, comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara, Transilvania. Castelul a fost reședința uneia dintre cele mai ciudate familii din Transilvania. Arhitectura lui sobra poate fi văzută și astăzi în satul Săcel (între Sântămăria-Orlea și Râu de Mori, DJ 686). Clădirea este într-o stare avansată de degradare, dar respiră încă teribila istorie a clanului Nopcsa.
CLANUL "NOAPTE" Povestea clanului Nopcsa este acum trecut încheiat. Familia lor, care a fost una dintre cele mai celebre în toată Transilvania, s-a stins în mod dramatic odata cu ULTIMUL NOPCSA. Castelul nu are mai mult de 200 de ani, dar familia Nopcsa, care și-a avut aici ultima reședință, este atestată documentar de la 1367.Castelul de la Săcel, fostă proprietate a familiei, amitește de o lume astăzi trecută. O lume cu baroni și contese, trăsuri și castele, baluri și jafuri. Istoria clanului Nopcsa se împletește cu trecutul mai multor famili nobiliare din Transilvania, între care și a Huniazilor. Numele lor, Nopchia, care înseamnă "Noapte", a fost maghiarizat dupa 1701 devenind Nopcsa.

Facilități oferite investitorilor

Oportunități: 
Căi de acces 
DN 66 prin care se face legătura cu municipiile Deva şi Petroşani;
DJ 668: DN66 Sântămărie-Orlea, Bucium-Orlea, Bretea Romană, Călan;
DJ 686: DN 66 Sântămărie-Orlea, Râu de Mori, Râuşor;
​DC 63, DC 63A, DC 78, DC 61, DC 61B și DC 77 fac legătură între satele componente;
​Comuna Sântămaria-Orlea are acces direct la calea ferată dublu electrificată Simeria – Petroşani, cu staţie CFR la Subcetate şi punct de oprire la Ciopeia.

Proiecte de investiții

1. Reabilitare rețea de apă potabilă în localitatea Sântămăria-Orlea; 
2. Extinderea rețelei de energie electrică în comuna Sântămăria-Orlea.
Proiecte depuse la AFIR
1. Reabilitarea și modernizarea căminului cultural din localitatea Sântămăria-Orlea, comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara
2. Construire rețea publică apă uzată în localitățile Balomir și Bucium-Orlea, comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara
3. Reabilitare și modernizare infrastructură rutieră în localitățile Bărăștii-Hațegului, Săcel și Ciopeia, comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara
4. Demolare construcție existentă și înființare after school în localitatea Sântămăria-Orlea, comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara
Proiecte depuse la MDRAPFE
1. Reabilitare și modernizare infrastructură rutieră în localitățile Bărăștii-Hațegului, Săcel și Ciopeia, comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara
2. Realizare sediu primărie în comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara
3. Modernizarea și extinderea rețelei de iluminat public stradal în comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara
4. Extindere rețea de apă uzată în localitățile Sântămăria-Orlea, Bărăștii-Hațegului, Săcel și Sânpetru, comuna Sântămăria-Orlea, județul Hunedoara