Primăria Iancu Jianu

Numele localităților aflate în administrație

Iancu Jianu, Dobriceni, Preoteşti

Așezarea geografică

Comuna lancu Jianu îşi începe istoria de la cochiliile scoicilor de mare găsite pe platoul estic at Dealului Cerului, în partea de Sud a localităţii Dobriceni, de la oasele de mamut găsite în Dealul Căzăceilor, aduse de apele Aninoasei care se vărsa în urmă cu aproape 200 de ani în Olteţ, dar pe o altă albie, care a fost opturată de alunecările de teren din zona „Curte" şi obligate să-şi taie o altă albie cu orientare Vest-Est (toate acestea se găsesc expuse în Muzeul Satului Dobriceni ce funcţionează în incinta şcolii din sat)
Treptele pe care coboară istoria comunei, sunt presărate cu ciocane de piatră şlefuită, topor de bronz, săgeţile cu vârful în formă de frunză, folosite de cumani în luptă, de monezile de argint ale împăratului Adrianus, sau cele care poartă efigia Mesalinei, celebra soţie a lui Nero şi nu numai
În comună şi-au lăsat urmele Domnitorii Mihnea Turcitu, Pătraşcu cel Bun, Mihai Viteazul, Constantin Racoviţă, căpitanii lui Mihai Viteazul, Fraţii Buzeşti, verii domnitorului după soţia acestuia, Doamna Stanca, apoi Tudor Vladimirescu şi nu în ultimul rând familia boierilor militari Dobriceanu, care a dat ţării peste 200 de ofiţeri, detaşându-se categoric dintre ei Generalul Maior Alexandru Dobriceanu, erou al Războiului din Cadrilater, al Primului şi al celui De-al Doilea Război Mondial
Comuna lancu Jianu este aşezată în Nord-Vestul judeţului Olt

Activitati economice si specifice zonei

Agricultură
Creşterea animalelor
Fermă pomicolă - 100 ha
Extracţie produse petroliere
Înfiinţarea de exploataţie agricolă la nivelul comunei prin arendarea a peste 900 ha teren agricol de către Compania Industrială Griviţa Bucureşti

Evenimente

Târg săptămânal
Bâlciul de Sfânta Maria – 15 August
Sărbătoarea Călușului (Rusaliile)

Obiective turistice

Muzeul din Dobriceni
Tabăra de creaţie plastică
Comuna Iancu Jianu îşi începe istoria de la cochiliile scoicilor de mare găsite pe platoul estic al Dealului Cerului, în partea de sud a localităţii Dobriceni, de la oasele de mamut găsite în Dealul Căzăceilor, aduse de apele Aninoasei care se vărsa în urmă cu aproape 200 de ani în Olteţ, dar pe o altă albie, care a fost opturată de alunecările de teren din zona Curte şi obligate să-şi taie o altă albie cu orientare vest-est (toate acestea se gasesc expuse în Muzeul Satului Dobriceni ce funcţionează în incinta şcolii din sat). Treptele pe care coboară istoria comunei, sunt presărate cu ciocane de piatră şlefuită, topor de bronz, săgeţile cu vârful în formă de frunză, folosite de cumani în luptă, de monezile de argint ale împăratului Adrianus, sau cele care poartă efigia Mesalinei, celebra soţie a lui Nero, şi nu numai. Neobositul şi pătimaşul arheolog şi numismat amator, preotul paroh Ioan Bălaşa, a pus cu aceste descoperiri, în propria-i casă, bazele unui muzeu sătesc local. Actualul Muzeu Sătesc, structurat în cinci secţiuni, găzduieşte peste 1000 de piese din zona de interferenţă Vâlcea Romanaţi, zonă în care se află satul Dobriceni (vezi Monografia Muzeul Sătesc Dobriceni, autor învăţătorul Mihai Petrescu, apărută în mai 2006). În comună şi-au lăsat urmele domnitorii Mihnea Turcitu, Pătraşcu cel Bun, Mihai Viteazul, Constantin Racoviţă, căpitanii lui Mihai Viteazul, Fraţii Buzeşti, verii domnitorului după soţia acestuia, Doamna Stanca, apoi Tudor Vladimirescu şi nu în ultimul rând familia boierilor militari Dobriceanu, care a dat ţării peste 200 de ofiţeri, detaşându-se categoric dintre ei Generalul Maior Alexandru Dobriceanu, erou al războiului din Cadrilater, al primului şi al celui de al II-lea război mondial
În comună există Biserica "Cuvioasa Paraschiva" - atestată încă din anul 1529. Această biserică, prin vechimea sa, are o istoria legată de familia Buzeştilor şi de Mihai Viteazul. Se crede ca exista pe vremea lui Mihai Viteazu un tunel subteran care lega Curtea Buzeştilor, localizată la vest de biserică, pe actuala locaţie a Şcolii Generale nr. 1 din localitate şi Mănăstirea Călui, aflată la doar 3 kilometri distanţă spre sud-vest. Acest tunel reprezenta o cale de fugă a localnicilor din calea turcilor şi a altor duşmani. Cea mai veche inscripţie ce datează în timp este epitaful de pe piatra de mormânt a lui Dumitru Pîrcălab Buzescu, care se află în tinda bisericii Cuvincioasa Paraschiva din comună. Cu mila lui Dumnezeu, aici se odihneşte sufletul răposatului Ion Dumitru Pîrcălab Buzescu, mort de sabie în timpul lui Moise Voievod, mai 5, anul 1529
Biserica Sfantul Dumitru - cealaltă biserică există în partea de nord a satului Iancu Jianu şi este datată mai recent, din anul 1900 şi poartă hramul Sfântului Dumitru. Ea a fost construită din temelii pe vatra unei bisericii din lemn construită de Matei Pieptea iar ctitorii bisericii noi au fost Dumitru Corbeanu şi Dumitru Ionescu. În cimintirul bisericii este îngropat Dumitru Corbeanu şi soţia lui şi cei doi fii ai lui Dumitru Ionescu. Meseriaşii care au construit-o au fost Emil Cascaon şi Petre Chis
Toponimia localităţii Iancu Jianu - autorii Monografiei satului Dobriceni, apărută în 1997, învăţătorii Nicolae şi Mihai Petrescu, au descoperit scuturând praful de pe hrisoave, că Ciuturoaia ar fi prima toponimie a comunei, care la rândul ei ar fi o derivaţie fonetică de la Cepturoaia, ce şi-ar avea rădăcina în verbul latinesc capio - capere - cepi - ceptum (a captura) şi care la supin formează cepturus (ce avea de gând să cucerească). Cât priveşte vechimea acestei toponimii, ea este atestată încă din secolul al XVI-lea, în Condica Mânăstirii Călui, fila 223, unde se vorbeşte de existenţa lui Radu şi Stroe ot Cepturoaia, nimeni alţii decât Fraţii Buzeşti - Radu şi Stroe- descendenţi pe linie bărbătească din Vlad Buzea, vel armaş, care şi-a zis Buzescu, locul lor de baştină fiind Cepturoaia, pe Olteţ, nu departe de Târgu Balşu, cum afirmă Dumitru Almaş în Vetre de Istorie Românească. Fraţii Buzeşti sunt născuţi între 1555 şi 1560, după mamă trăgându-se din Vel Ban Mogoş, ctitorul Mânăstirii Stăneşti de Vâlcea (Stăneştii de Lungeşti, nu de Măciuca, cum se credea), unde este înmormântat Stroe, fratele mai mic al lui Radu şi Preda, care-şi dorm somnul de veci la Călui. Soţia lui Vlad Buzea, vel-armaşul, tatăl Buzeştilor, era vară cu Doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul. În secolul al XIX-lea, toponimia Cepturoaia Ciuturoaia a fost înlocuită cu Ştirbei, astăzi cele două denumiri circulând paralel în vorbirea curentă a celor mai vârstnici, care le preferă în locul impropriului Iancu Jianu, insul care a dat numele actual al comunei, neavînd vreo legătură atestată undeva, cu localitatea noastră, care astăzi îi poartă numele. Toponimicul Ştirbei, are o istorie lungă. Dumitru Bibescu, fiul căpitanului Bibescu din părţile Gorjului, descendent al unui anume Bibu, s-a căsătorit cu Ecaterina Văcărescu, moştenitoarea lui Constantin Văcărescu, adoptată de către vornicul Barbu Ştirbei, care nu avea copii. Din cei trei fii ai Ecaterinei Bibescu Ştirbey, primii doi, Gheorghe şi Ioan (Iancu), au rămas Bibescu, mezinul Barbu, adoptând în 1913 numele de Ştirbey, după bunicul din partea mamei. Fraţii Georghe Bibescu şi Barbu-Ştirbey au ocupat pe rând tronul Tării Româneşti. Cât priveşte anul naşterii celui mai mic dintre fraţi, Barbu, de care se leagă numele comunei, sunt mai multe controverse. Astfel La Grande Encyclopedie du XIX-eme Siecle precum şi publicaţia Jurnal pentru Toţi, dă ca an al naşterii acestuia anul 1801, pe când Principele însuşi afirmă ca valabil anul 1796, afirmaţie făcută şi de Nicolae Iorga în Mărturii Istorice Privitoare la Viaţa şi Domnia lui Ştirbei Vodă (Barbu Ştirbei - Cornel I. Scofes şi Vladimir Zodieru, Ed. Militară, Bucureşti 1981). Sârşitul celui de-al II-lea război mondial îl găseşte proprietar al moşiei Ştirbey pe Prinţul Barbu A. Ştirbey, nepotul domnitorului, care a făcut parte din Comisia de Armistiţiu de la Cairo în anul 1944. Acesta mai stăpânea pe lângă moşia de la Ştirbei-Romanaţi şi moşiile de la Buftea, Oneşti şi Drăgăşani. La Ştirbei, prinţul a înfiinţat o Cooperativă Ţărănească şi Banca Populară. După război, puterea comunistă a desfiinţat proprietatea privată în 1949, totul trecând în proprietatea statului. Pământul rămas din moşia Ştirbey după împroprietărirea din 1945-1946, în baza Decretului 83 din 1949, a constituit baza Fermei de Stat Model. Primul director al acesteia a fost, aşa cum îi plăcea să-şi spună, tovaroşul Trifu Nicolae, cismar de meserie din Craiova, care a botezat ferma cu numele de Iancu Jianu, neştiind domnia sa care va să zică, adevărata istorie locală, considerându-l pe prinţ explotator. Noul nume primit de fermă, a rodit la un chef al tovaroşilor locali, primarul de atunci al comunei Ştirbey, Meşină Petre, de meserie brutar din Bucureşti, cântat în strună de lingăii locului, parveniţi şi proveniţi în localitate, a botezat şi el comuna cu acest nume, fiindcă suna frumos. Ce dacă acest personaj controversat de istorie n-a trecut pe aici? Trebuia să înceapă o istorie nouă, istoria noilor vremi, a celor ce muncesc cu sudoare pământul, fără istoria burgheziei şi chiaburimii explotatoare, istoria nouă de la Gheorghe Gheorghiu Dej încoace. Au trecut iată, peste 65 de ani şi vechile denumiri perpetuă. Nu credem că va mai dura mult şi localitatea noastră îşi va relua unul din toponimele istorice Ciuturoaia Cepturoaia sau de ce nu, chiar Ştirbei, denumire agreată şi astăzi de majoritatea locuitorilor de vârsta a II-a şi a III-a. Rămâne ca intelectualii comunei, sprijiniţi de documentele istorice şi de ce nu şi de administraţia locală să facă demersurile ca aşezarea să-şi redobândească numele
Din punct de vedere economic comuna noastră a fost puternic dzvoltată în agricultură, creşterea animalelor şi a extragerilor de zăcăminte petroliere, dar din păcate majoritatea acestora au fost distruse, ca de exemplu: Ferma pomicolă (meri) - distrusă, Ferma viticolă - distrusă, Ferma apicolă - distrusă, Ferma de creşterea porcinelor - distrusă, C.A.P.-urile - distruse, Parcurile petroliere - distruse. 
De-a lungul vremurilor, pământurile din Iancu Jianu au aparţinut familiei Buzeştilor, apoi prin 1691 lui Dumitraşcu Diacon din Morunglav, care le-a cumpărat de la urmaşii acestora. În secolul al XVIII-lea, aflăm în satele Dobriceni şi Preoteşti pe următorii mari proprietari de pământuri: familiile Dobriceanu, Măldărescu, Fota şi Barbu Preoţescu. Athanasie şi Kiril Dobriceanu, călugărindu-se, donează 50 ha, partea lor din moşie, Bisericii Cuvioasa Paraschiva din Dobriceni, care va deveni Moşia Bisericii, moşie care se întindea din apa Olteţului până-n apa Căluiului. Toate acestea au fost spicuite din Cartea de Hotărnicie cu planurile proprietăţilor, întocmite de inginerul hotarnic Karol Forster la 20 februarie 1863. Aşa cum am amintit, aşa zisa eliberare de după 1945, a adus expropierea, chiaburirea şi descheaburirea, întovărăşirile din perioada 1948-1952, G.A.S din 1949, C.A.P.-urile din 1952 şi colectivizarea generală forţată din martie 1962, care au desrădăcinat ţăranul jienar. A rămas fiecare cu lotul personal de 15-30 ari, mulţi trecând de la coarnele plugului la servici cu salariu sigur de la stat. Sub unghii nu mai găseşti pământ, ci unsoare şi petrol. Adio ţăran, acum sunt salariaţi la oraş. Sunt primele semne ale desrădăcinării. Profesorul Nicolae Drăghici, de prin părţile sudice ale Romanaţiului, scria pe la sfârşitul anului 1999 în Drama Ţăranului Român: "Moare ţăranul român, domnule, cu spicul de grâu la căpătâiul lui, în timp ce ne îndepărtăm de albia lui naturală, lăsând în poarta casei părinteşti, doi bătrâni albi, ca doi mesteceni." (Oltul Cultural, an II, nr. 5-6 din 1999). A venit însă decembrie 1989 cu schimbările aduse în conştiinţă, mentalitate şi implicit, refacerea proprietăţilor. Retrocedarea s-a făcut, se face şi se va mai face că doar, noi suntem mai catolici decât papa. S-au pierdut deprinderile de muncă, nu mai sunt animale de muncă iar lucratul pământului cu tractorul costă mai mult decât producţia finală. Din această cauză, ne întrebăm şi noi, agricultura, încotro? Şi, colac peste pupăză, vorba unui mucalit local, după ce ne-au dat înapoi pământul, ne-am bătut joc de el. De la aratul cu tractorul în sistem centralizat, s-au croit mejdinile vechi şi s-a trecut la munca cum o fi. Deprinderile ţăranului jian de a munci şi a veghea asupra pământului ca acesta să dea roade s-au pierdut odată cu desrădăcinarea. Tarlalele au mai supravieţuit doi-trei ani cu rezerva de erbicide acumulată în ani şi ani, după care buruienile au invadat culturile şi proprietarii, depăşiţi de costurile muncii adecvate a culturilor, au lăsat totul în paragină, lucrând doar locurile din vatra satului din lunca Olteţului. De icră de pământ cum afirmă cei mai vârstnici, a fost lăsat de izbelişte. Şi când te gândeşti că în alte ţări, se importă pământ pentru a se pune pe piatră pentru culturi! La toate astea se adaugă indiferenţa cu care tratează actualii proprietari efectele dezastrelor naturale şi cele provocate cu bună ştiinţă de marea majoritate a lor.

Facilități oferite investitorilor

Posibilitatea de a se racorda la sistemul de gaze și la sistemul de apă curentă

Proiecte de investiții

Planul de Urbanism General și Regulamentul local de urbanism – finalizat
Amenajare parc și loc de joacă pentru copii în Iancu Jianu – finalizat
Înființare sistem de canalizare în comuna Iancu Jianu – finalizat
Extindere rețea de alimentare cu apă în cătunul Rudari – finalizat
Modernizare iluminat public – finalizat
Înființare sistem canalizare în satele Dobriceni și Preoțești – în curs de execuție
Modernizare drumuri de exploatare agricolă – finalizat
Modernizare drumuri comunale L=5,97 km – finalizat
Asfaltare drumuri strada Viilor, strada Corboaia și strada Barbu Știrbei – zona Primărie – finalizat
Extindere modernizare drumuri comunale 6,6 km – în curs de execuție
Modernizare drumuri comunale L=0,72 km – finalizat
Modernizare drumuri comunale L=0,65 km – finalizat
Extindere rețea de alimentare gaze naturale în comuna Iancu Jianu -finalizat
Proiectare sediu Primărie nou.-în curs de implementare
Proiectare Centru de permanență medical în spațiul rural- în curs de execuție
Asfaltare strada Merilor- finalizat
Forarea unui puț pentru îmbunătățirea funcționării sistemului de alimentare cu apă-finalizat
Construire bloc locuințe sociale cu 24 de unităti locative, Comuna Iancu Jianu, județul Olt”-în curs de execuție
Extindere rețea de alimentare gaze naturale în comuna Iancu Jianu-finalizat
Asfaltare strada Merilor-finalizat
Modernizare străzi- 6.6 km –în curs de execuție
Modernizare drum Iancu Jianu- Dobrețu -în curs de execuție
Înființare parc fotovoltaic în comuna Iancu Jianu, județul Olt- în curs de execuție
Piste de biciclete pentru facilitarea mobilității alternative nepoluante pe DJ 643 (str. Barbu Știrbei)’’, localitea Iancu Jianu, comuna Iancu Jianu, județul Olt- în curs de execuție
Modernizarea și creșterea eficienței energetice a clădirii publice-liceul tehnologic Iancu Jianu, comuna Iancu Jianu, sat Iancu Jianu, județul Olt-- în curs de execuție
Dotarea cu mobilier , materiale didactice și echipamente digitale a Liceului Tehnologic Iancu Jianu- în curs de execuție
Dotarea căminului cultural din comuna Iancu Jianu, județul Olt- în curs de execuție

Primăria Iancu Jianu în Ediția Digitală Ghidul Primăriilor