Primăria Azuga
9389 VizualizăriPersoane din instituție
Primar: Gheorghe Adrian Purcaru
Viceprimar: Ciprian-George Barbu
Secretar General genaral : Alina-Georgiana Lazăr
Şef seviciu economic: Ileana Minodora Cîrstea
Administrator public: Răzvan Neagoe
Așezarea geografică
Situată în partea de nord a judeţului Prahova, la confluenţa râului Prahova cu pârâul Azuga, localitatea Azuga este o aşezare urbană, având coordonatele de identificare 45°37’ latitudine nordică şi 25°33’ longitudine estică.
Poziţia şi accesibilitatea sunt avantaje pentru oraşul Azuga, acesta fiind situat pe cea mai circulată vale transcarpatică a României - Valea Prahovei - respectiv DN 1 E60 şi magistrala feroviară dublă, electrificată Bucureşti - Braşov, la cca 135 km faţă de Bucureşti şi 36 km faţă de Braşov. Se învecinează la nord cu jud. Braşov, la sud - vest cu oraşul Buşteni, iar la sud - est se află comuna Valea Doftanei.
Istoric
Valea Prahovei a fost dintotdeauna o permanentă cale de legătură între locuitorii vechii Dacii şi mai târziu între romanii de pe ambii versanţi ai Carpaţilor. Ea a fost locuită din cele mai îndepărtate timpuri de oamenii care au găsit aici locuri favorabile traiului lor şi animalelor.
Iniţial a funcţionat ca han, fiind descris de Nestor Urechea în lucrarea sa "Drumul Braşovului" şi de Nicolae Iorga în "Scrisori de negustori". Un document vechi din 1815 menţionează hanul Căciula Mare. Această aşezare s-a extins treptat datorită unei intense vieţi pastorale.
Hanul "Intre Prahove", după cum spune tradiţia orală, a fost construit pe la jumătatea veacului al XVIII - lea, în Azuga la poala Clăbucetului Taurului, în dreptul Școlii Generale de azi, în apropierea locului unde se varsă pârâul Azuga în râul Prahova. Locul unde era situat I-a conferit şi numele, fiindcă, pe vremuri, ambele râuri au fost socotite izvoare ale Prahovei.
În preajma hanului, la nord şi la sud, la răsărit şi la apus nu se găsea nici o locuinţă omenească, la începuturi. Abia în primii ani ai secolului al XVIII -lea apăruseră, ici - colo, câteva gospodării răzleţe, cum a fost a ciobanului George Zangor.
Se pare că meşterii care au înălţat hanul au avut un model în Slonul de Piatră. Ei au muncit mult, făcând aici un han tot atât de mare, cel puţin în ceea ce priveşte numărul încăperilor. Sopronul, cosarul pentru fân şi celelalte dependinţe erau dispuse în jurul clădirii principale înlocuind zidul de piatră, astfel încât, prin înfăţişarea lui exterioară, Hanul "Intre Prahove" era diferit de celelalte hanuri din Vale Superioară a Prahovei.
Primul locuitor care s-a statornicit în Azuga a fost Gheorghe Zangor, care avea 500 de oi şi şi-a construit primul casa în anul 1800. Casa lui Zangor a fost o locuinţă simplă, ţărănească şi nu prea mare. ]nainte de aceasta casă mai exista un han vechi, care după unele afirmaţii s-ar fi construit între anii 1720-1725, care a fost ars în mai multe rânduri de turci. Acest han se află în locul unde este astăzi Biserica Ortodoxă.
Casa lui Gheorghe Zangor a fost construită pe malul drept al Văii Azuga, iar lângă ea s-a construit mai târziu casa Blebea, care îmbina toate liniile de arhitectură românească.
În timpurile vechi, aceste ţinuturi erau acoperite de păduri necălcate de picior de om. Documentele vechi vorbesc despre aceste locuri, ca de nişte pustietăţi lipsite cu totul de populaţie. Primii locuitori au fost păstorii de vite.
Prin mărimea şi linia lor arhitecturală, hanurile prahovene au fost la acea vreme o însemnată zestre edilitar - urbanistică a Târgurilor Ploieşti şi Câmpina, în timp ce altele, cele din Breaza de Sus, Sinaia, Buşteni, Azuga au constituit o atracţie deosebită pentru călători, fiind multă vreme singurele aşezări stabile din Valea de Sus a Prahovei.
În anul 1884, Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Tapului s-au dezlipit de Sinaia pentru a forma împreună o nouă comună sub numele de Predeal, care se întindea până la apa Peleşului.
În 21 aprilie 1889, reşedinţa Primăriei s-a strămutat de la Predeal la Azuga, într-un local ridicat pe un teren pus la dispoziţie de Măria Sa Regele Carol I, proprietarul moşiei, apărând astfel şi avantaje atât din punct de vedere administrativ cât şi pentru populaţie, prin faptul că reşedinţa era la centru.
"Primele începuturi de industrie în Azuga, atunci cătun aparţinând de comuna Predeal, datează din anul 1830 prin înfiinţarea de către Aslan, venit de la Rucăr, a unei Fabrici de Sticlă - "Glăjeria lui Aslan". După ce a lucrat 2 ani la montarea ei, aducând sticlari din Bohemia, cărora le-a făcut vreo 30 barăci din lemn pentru locuit şi după ce a adunat multă materie primă, nisip de siliciu, lut pentru oale de topit furnizat de râşnoveni, pe care îl plătea cu "sare de Telega", a produs sticlă suflată, sticlă colorată şi geamuri. A închis-o în scurt timp, din motive necunoscute nouă, părăsind toate investiţiile sale, care s-au ruinat fiind rămase fără stăpân".
În decursul anului 1879 s-a construit Fabrica de sticlă, proprietatea d-lui S. Grunfeld, situată între Văile Prahoviţa şi Azuga, în faţa liniei ferate. Fabrica avea 250 de lucrători, în mare parte din Bohemia, iar produsele erau foarte căutate pe pieţele româneşti.
În 1882, Matei Mocanu a înfiinţat Fabrica de Caşcaval. Caşcavalul se fabrica în lunile mai şi iunie iar de la Sfântul Petru până la Sfânta Maria Mare se făcea brânza. De atunci până la plecarea oilor în munţi se făcea "lapte de putină" sau "lapte gros".
Fabrica de Var hidraulic, a fost înfiinţată în 1885, pe Muntele Urechea, pe proprietatea familiei Blebea, de către francezul Leboeuf. După doi ani a trecut în posesia firmei Taranget şi Renard, iar în anul 1893 în cea a firmei Renard & Co. Varul era de o calitate bună, obţinând medalia de argint la Expoziţia Universală de la Paris din 1889.
Fabrica de Ciment a inginerului Erler, a fost înfiinţată în anul 1885, pe moşia Sorica. În 1888, ing. Erler a înfiinţat pe Valea Seacă o nouă instalaţie analogă iar în 1892, a construit la Piatra Arsă un cuptor sistematic pentru var alb şi toate aceste instalaţii moderne erau în deplină funcţiune, în timp ce produceau un ciment alb de calitate superioară.
Fabrica de Postav, înfiinţată în anul 1887 de firma Rheim, Scheeser & Co, se afla la locul unde Muntele Sorica se scaldă în apa Azugii, pe un platou frumos, umbrit de o pădure deasă cu arbori înalţi. Tot în 1887, Carol Scheeser a construit Fabrica de salam, care funcţiona regulat cu cinci maşini speciale şi producea salam şi tot felul de "afumate şi cârnăţărie".
Fabrica de Cherestea de la Malul Ursului ( 1888 ) înfiinţată de Schender, producea la acea vreme 3000 mc cherestea de brad şi molid pentru construcţii. Pentru exploatarea pădurilor din Munţii Susaiului, Ritivoiu şi Fata Găvanei, Fraţii Carol şi Samuel Schiel din Buşteni, înfiinţaseră la poalele Susaiului dinspre Ritivoiu, lângă Valea Azugii, o fabrică sistematică de cherestea şi chibrituri sub conducerea ing. C. Ganzert.
Mai amintim că în anul 1892 a fost înfiinţată Fabrica de Şampanie, în 1908 Fabrica de Şamotă. O altă întreprindere este Fabrica de Bere, care s-a construit între anii 1898-1900, de către firma Grundt, Rădulescu & Co. Industriaşul Peter Schesser l-a convins pe maestrul berar Grundt (care în acea vreme fabrica în Braşov cea mai bună bere) să vină la Azuga pentru a participa la înfiinţarea unei fabrici de bere.
Obiective turistice
Dezvoltarea orașului Azuga se datorează în mare parte și fenomenului turistic. Diversele resurse cu proprietăți terapeutice și factori naturali de cură au condus la dezvoltarea turismului montan, condițiile naturale, resursele cultural-istorice, pitorescul zonei, fondul cinegetic au oferit multiple posibilități de amplificare a turismului în zonă. La acestea se adaugă și turismul de aventură care și-a găsit un loc important în Azuga în ultimii ani. De-a lungul timpului diversitatea, volumul și valoarea resurselor turistice din stațiune au favorizat practicarea mai multor forme de turism, ceea ce conduce la ideea de stațiune complexă, ce poate răspunde nevoilor unor segmente largi de turiști.
Turism montan - schi alpin, schi fond, trasee montane.
Turism pentru odihnă și recreere - excursii, drumeții montane, agrement de incintă, sporturi de vară.
Turism de afaceri
Alte forme de turism - sporturi extreme ( paintball, team - building, plimbari cu ATV, mountain - biking, alpinism și escalada), cantonamente sportive, turism de evenimente, turism de vânătoare și pescuit sportiv, turism de tranzit și de sfârșit de săptămână, turism știintific.
Lista monumentelor istorice, a ansamblurilor şi siturilor de arhitectură a oraşului Azuga este amplă şi cuprinde: - casă - strada Brânduşei nr. 1 - datând de la sfârşitul secolului XIX;
- casă Lucian Marcu - începutul sec. XX;
- casă Petre Tibeică - începutul sec. XX;
- casă Ion Vasilescu - 1910;
- casă Ion Taraş - 1900;
- casă - baroc ardelenesc - 1890;
- casă cu prăvălie - stil neoclasic - str. Independenţei - începutul sec. XX;
- casă Ion Seu - strada Pacului nr. 9 - începutul sec. XX;
- căşeria lui Ghimbăşanu - 1878;
- casă Nicolae Irimia - Parcului nr. 15 - începutul sec. XX;
- cimitirul eroilor din primul război mondial - 1920.
De asemenea, sunt propuse pentru clasare şi următoarele monumente şi ansambluri arhitecturale:
- Biserica Ortodoxă "Sfânta Treime";
- Gara;
- Clădire din fosta Fabrică de sticlă;
- Ocolul silvic;
- Şcoala cu clasele I-IV;
- Clădire din fostul sediu al Fabricii de postav;
- Clădire din fosta Fabrică de bere;
- Biblioteca orăşenească - 1930;
- câteva case de pe strada Victoriei şi, de pe strada Independenţei;
- Ansamblul Spitalului "Principele Nicolae" - 1911-1914, azi ortopedie;
- Pensiunea Rhein din incinta fabricii de şampanie;
- Fântâna de piatră Nestor Ureche - 1905;
- Banca Regală;
- Crucea de la "Genune" - 1824;
- Monumentul "Ecaterina Teodoroiu" - 1936;
- Monumentul eroilor din războiul de indepndenţă - 1905;
- Electrica.
Monumente ale naturii, rezervaţii naturale de importanţă locală pentru oraşul Azuga:
Rezervaţia naturală botanică "Poiana cu narcise - Clăbucet" 18.750 ha
Rezervaţia naturală botanică "Poiana cu narcise - Unghia Mare" 8.125 ha
Rezervaţia naturală complexă "Valea Turcului" 133.750 ha
Rezervaţia naturală complexă I "Unghia Mare" 42.000 ha
Rezervaţia naturală complexă II "Unghia Mare" 50.000 ha
Rezervaţia naturală complexă III "Unghia Mare" 78.750 ha
Rezervaţia naturală complexă "Valea Cazacului" 257.750 ha
Rezervaţia naturală geologică şi geomorfologică "Unghia Mare" 139.750 ha
Fag secular, în curtea Ocolului Silvic - un exemplar
Arborele Mamut - un exemplar
Brad alb candelabru, pe poteca Gârbova, la 3 km - un exemplar
Proiecte de investiții
Dezvoltarea infrastructurii de bază: apă, electricitate, canalizare, distribuţie gaze, căi de transport;
Acţiuni de protecţie a mediului şi reabilitare a zonelor expuse riscurilor naturale;
Exploatarea potenţialului turistic;
Îmbunătăţirea infrastructurii de învăţământ, prin reabilitarea, modernizarea şi dotarea unităţilor şcolare;
Îmbunătăţirea sistemului sanitar;
Stimularea dezvoltării sectorului IMM-urilor, prin programe care să sprijine crearea şi dezvoltarea acestora;
Îmbunătăţirea activităţii programului de management al deşeurilor (colectarea în condiţii de securitate sanitară);
Amenajarea şi extinderea spaţiilor verzi;
Programe pentru stimularea antreprenoriatului, programe pentru reorientare profesională, pentru dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă şi programe ce facilitează accesul pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile;
Modernizarea şi extinderea infrastructurii sportive.
