Primăria Şoimari
34270 VizualizăriPersoane din instituție
Primar: Laurențiu Ion Bădica
Viceprimar:
Secretar General: Tonelia Moldoveanu
Contabil: Gabriela Maria Alexe
Cuvântul primarului
Ne dorim ca pe această cale să venim în sprijinul cetăţenilor, oferindu-le dreptul la informaţia produsă şi gestionată de administraţia publică locală şi în acelaşi timp să fim o fereastră deschisă permanent tuturor celor ce vor să ne cunoască comuna şi pe noi.
Mulţumesc în numele locuitorilor, vizitatorilor din ţară şi străinătate, pentru că aţi avut curiozitatea şi dorinţa de a afla cât mai multe despre noi, gândindu-vă poate că veţi descoperi oportunităţi de afaceri de orice natură, să sperăm că vă vor îndemna să investiţi în comuna noastră, asigurându-vă cu responsabilitate de existenţa unei administraţii publice locale deschise şi transparente.
Cu siguranţă în urma informaţiilor primite, veţi găsi măcar un lucru care sa vă capteze atenţia şi dorinţa de a cunoaşte pe viu frumuseţea unică a acestor meleaguri, oamenii prietenoşi, ospitalieri şi farmecul unei comune primitoare.
Numele localităților aflate în administrație
Șoimari, Lopatnița, Măgura
Așezarea geografică
Comuna Şoimari este aşezată la 26° și 13' longitudine estică şi la 45° 10' minute și 14" secunde latitudine nordică, la distanţă de 37 km de Municipiul Ploieşti, 22 km distanţă de calea ferată, 18 km est de Oraşul Vălenii de Munte. Centrul comunei este situat pe DJ 100 M la 11 km nord de şoseaua Măgurele - Apostolache.
Limitele comunei Şoimari se înscriu în marele amfiteatru natural al judeţului Prahova, într-o zonă de dealuri, la nord de al doilea val de cute (anticlinalul Salcia - Pleşuva - Măgura) cu altitudini sub 600 m. Poziţia aceasta a oferit condiţii de adăpost faţă de năvălitorii nedoriţi cât şi în calea curenţilor atmosferici.
Aşezarea este de tip "tentacular" gospodăriile fiind aşezate pe văile Lopatnei Dulci şi afluienților ei: Lopatnița, Geroasa, Starcu şi Sărata. Multe gospodării sunt stabilite pe platouri sau pante accesibile circulaţiei.
Administrativ comuna Şoimari aparţine de judeţul Prahova, ocupând suprafaţa de 3832 ha, adică 8,1 % din suprafaţa judeţului, în componenţa comunei intrând şi satele Lopatnița şi Măgura.
Altitudinea minimă de 200 m este întâlnită la ieşirea din localitate a Pârâului Lopatna, în aval de Satul Măgura, iar altitudinea maximă este atinsă de Vârful Pleşuva, 589,2 m. Între aceste limite găsim dealurile: Chiciora, Ursoaia 260 - 280 m, Șoimu - 374 m, Măgura - 452m, Corbu - 504 m, Zăpușel - 516 m.
În teritoriul comunei predomină lunca reţelei hidrografice cu terasele sale situate la 200 – 250 m altitudine. Următoarea treapta, 250 – 350 m altitudine cuprinde terasele superioare ale Lopatnei și afluenților săi. Pe aceste trepte de relief sunt amplasate toate locuinţele și instituţiile comunei.
Vecinătăţile comunei sunt dincolo de cumpenele apelor care despart bazine hidrografice:
• în partea de N – E ne răzorim cu comuna Calvin, aparţinând de judeţul Buzău în punctul numit Zăpușel
• în zona de est în aval de Pomul Rotat intrăm în contact cu teritoriul satului Trenu aparţinător al comunei Chiojdeanca. Tot pe latura de est avem hotar şi cu comuna Chiojdeanca.
• spre sud şi S – V ne răzorim cu Popeşti, Valea Dulce, sate aparţinătoare comunei Podenii Noi.
• la vest avem hotar comun cu satul Matiţă, componentă a comunei Păcureţi.
• în partea de nord ne învecinăm cu comuna Șurani şi cu comună Cărbuneşti.
Activitati economice si specifice zonei
Din cele mai vechi timpuri, ocupaţiile acestor locuitori erau creşterea vitelor şi pomicultură. Conform cartografiei din anul 1838 amintită mai înainte, în satele Şoimari şi Atârnaţi (azi Măgura) erau lucrate 237 pogoane de pământ, existau 47 de cai, 240 de boi, 112 vaci, 225 oi, 94 capre, 143 porci, 2 stupi, 6260 pruni şi 160 pomet. Aşezarea localităţii noastre le-a asigurat oamenilor condiţii de muncă diverse potrivit resurselor naturale de care dispunea. Piatra a fost folosită din timpuri străvechi pentru confecţionarea uneltelor: râşniţe, toporaşe, săgeţi, figurine, vase, postamente pentru case, consolidarea malurilor, împietritul fântânilor, confecţionarea crucilor, pavaje din fragmente de rocă. Pădurile de foioase furnizau una dintre cele mai mari bogăţii a zonei respectiv lemnul. Se confecţionau cofe pentru apă, putini de diferite mărimi, budane, butoaie, putineie, bate, etc. Alţi meşteşugari realizau şindrilă, site sau erau cioplitori în lemn pentru construcţii. Încet, încet, au apărut diverşi meşteri cum ar fi tâmplarii care făceau uşi, ferestre şi chiar mobilă, rotari, dogari, dulgheri, etc. Vânatul cu un fond cinegetic bogat a determinat ca unii locuitori să se ocupe de vânat, la început animale cu locomoţie înceată, apoi cu capcane, răpirea puilor de păsări până să ajungă la maturitate. Să nu uităm ca misiunea principală a celor aşezaţi de domnitori aici era prinderea, dresarea şi trimiterea la soroc a şoimilor destinaţi Porţii Otomane. O dovadă a atenţiei cu care era tratat universul păsărilor este toponimia: Şoimul, Vârful Şoimului, Râpa Lăstunului, Râpa Bufnei, Corbul, Cuibul Corbului, Pleşuva. Păşunile care se întindeau pe o suprafaţa destul de mare asigurau hrana animalelor domestice şi sălbatice. Datorită acestora numărul animalelor crescute de localnici a înregistrat o creştere semnificativă. Erau crescute pentru reproducere, pentru lapte, lână şi piei, carne, valorificare, tracţiune şi pază. Pe baza animalelor de tracţiune s-a dezvoltat cărăuşia, extinderea arăturilor. Cărăuşia a înlesnit mobilitatea produselor, activităţii umane şi naturale. Vinderea sau schimbarea animalelor (trocul) se făcea în târguri: Urlaţi, Ploieşti şi Şoimari prin intermediari numiţi geambaşi, iar tăierea şi valorificarea se executau de către măcelari. Apicultura, creşterea albinelor era o ocupaţie secundară în gospodărie pentru producerea mierii şi cerii. Această ocupaţie ne-a fost transmisă din antichitate şi s-a dezvoltat de la cel mai primitive procedee până la stupinele sistematice şi pavilioane. Un moşnean îşi producea în gospodărie tot ce-i era necesar pentru familie: pânzeturi obţinute prin cultivarea inului şi cânepii, topirii acestora în apa, meliţat, pieptănat, tors, ţesut în război, croitul şi cusutul pieselor vestimentare. Femeile prelucrau lâna, prin tors, împletit, ţesut, obţinând covoare, cergi, ştofe, postav, dimie din care rezultau iţarii, hanorace, veste, haine, scurte, urmând apoi să se obţină şi borangicul şi alte pânze fine. Tot lor le revenea şi sarcina să-şi îmbrace familia şi casa. Cergile trebuiau date şi la darace pentru a le scoate fine şi a le face pufoase. Alte îndeletniciri auxiliare au fost cojocaria, croitoria, darstaria. Din pieile animalelor se obţineau opincile, cojoacele, bunzile, căciulile. Toţi aceşti meşteşugari aveau şi câte o bucată de pământ pe care o lucrau în timpul liber. Dar aceste meserii ca şi meşteşugarii au dispărut în negura istoriei odată cu apariţia fabricilor şi a stofelor cumpărate.
Evenimente
Ziua localității - 10 iulie
Tâtg comunal Duminical
Obiective turistice
Mănăstirea Ianculești
Facilități oferite investitorilor
Avantaje în funcție de investițiile specifice ce se vor efectua în zonă.
Oportunități:
Înființarea unei fabrici de prelucrare și procesare a laptelui;
Înființarea unei fabrici de prelucrare a fructelor;
Înființarea unei fabrici de prelucrare a lemnului;
Dezvoltarea și producerea de produse de panificație.
Proiecte de investiții
Extinderea și continuarea lucrărilor la rețeaua de alimentare cu apă potabilă.
Înființare rețea de distribuție gaze naturale.
Construire praguri de rupere și regularizarea pârâului Lopatnița.
Construire pod carosabil peste pârâul Lopatna în zona Valea Zapodiei.
Asfaltare 2,5 km drumuri locale.
Construire piață agroalimentară în comuna Șoimari, județul Prahova.
Extindere și reabilitare Școală cu clasele I – IV, sat Lopatnița.
Reabilitare Școală cu clasele I – IV, sat Măgura.
Înființare rețea monitorizare stradală în comuna Șoimari.
Promovarea și dezvoltarea asociației sportive "Șoimii Șoimari".
