Consiliul Judetean Cluj

Cuvântul primarului

Președintele Consiliului Județean Cluj, Domnul Alin Tișe

Așezarea geografică

Judeţul Cluj, cu o suprafaţă de aproximativ 6.700 de km pătraţi, se situează în partea nordvestică a României, aflându-se în zona de contact a trei unităţi naturale: Munţii Apuseni, Podişul Someşan şi Câmpia Transilvaniei. Păstrătoare a unor moșteniri istorice deosebit de importante și a influențelor specific transilvănene, locurile de aici se remarcă prin diversitate și amploare, rămânând întipărite în memoria tuturor celor care le explorează.

Clujul se numără printre judeţele cele mai active în sfera culturală, având un patrimoniu valoros, o veche reputaţie în domeniul învăţămîntului şi culturii, precum şi instituţii de prestigiu. Bogăţia de monumente şi obiective istorice, alături de patrimoniul arhitectural și tradițional, incluse în mare parte în circuitul naţional, constituie o certă şi permanentă sursă de atracţie turistică.

Nu în ultimul rând, judeţul Cluj are un potential turistic ridicat, reflectat în existenţa unei game variate de forme de practicare a activităţilor de agrement: drumeţie, alpinism, tratament balnear, sporturi de iarnă şi de vară sau tabere pentru copii şi tineret. Toate aceste atribute îl califică drept o destinaţie ideală ce oferă multiple posibilităţi, atât de petrecere a timpului liber, cât şi de dezvoltare a afacerilor din diverse domenii de activitate.

Istoric

Istoria judeţului Cluj este una milenară, cele mai vechi urme neolitice din ţara noastră descoperindu-se în localitatea Baciu. Continuitatea populaţiei daco-romane pe acest teritoriu este confirmată de descoperirile arheologice din Cluj-Napoca, Turda, Căşeiu, Bologa, Gherla sau Gilău. A urmat invazia popoarelor migratoare şi o parte dintre aceştia s-au stabilit aici, alături de populaţia deja existentă, descoperindu-se vestigii gepide la Apahida şi Turda. Tezaurul de la Apahida este considerat de către specialişti similar ca valoare cu mult mai celebrul tezaur descoperit la Tournai în Belgia şi care a aparţinut regelui Childeric, întemeietorului dinastiei merovingine. Modul de reprezentare, valorile consacrate ale Imperiului Roman – fibula, inelul sigilar şi brăţara-  sunt elementele ce aseamănă complexul funerar de la Apahida cu complexul funerar de la Tournai. 

În perioada pre-medievală şi medievală s-au organizat voievodate şi comitate, la Dăbâca fiind atestată cetatea voievodului Gelu, iar mai târziu în acest perimetru fiind atestat documentar Comitatul Dăbâca, în anul 1164 şi Comitatul Cluj, în anul 1177.

Între secolele XI-XV întâlnim Clujul sub denumirile de Castrum Clus, Villa Culusvar, Klausenburg sau Kolozsvár. În secolul al XI-lea regăsim abaţia benedictină de la Calvaria, a doua instituţie ecleziastică a Transilvaniei, aceasta aflându-se în jurisdicţia arhiepiscopului de Esztergom al Ungariei. Clujul a avut ca primă etapă de dezvoltare amplasamentul vechii aşezări romane Napoca, după anul 1271 extinzându-se, pentru ca în 1316 să devină oraş, iar din 1405 să dobândească statutul de oraş liber regesc. În satul Feleacu, la 8 km de Cluj-Napoca, cu sprijinul domnitorului Ştefan cel Mare al Moldovei, este înfiinţată Arhiepiscopia de Feleacu, ce a reprezentat de facto Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei pentru câteva decenii.

În secolul al XVI-lea, Clujul cunoaşte o înflorire economică şi administrativă, datorată creşterii activităţilor comerciale, el fiind reşedinţa comitatului cu acelaşi nume. În biserica romano-catolică Sf. Mihail se ţin mai multe diete ale Transilvaniei şi sunt investiţi ca principi ai Transilvaniei Sigismund Báthory, Gabriel Báthory, Sigismund Rákóczi şi Gabriel Bethlen.

Alte oraşe importante din acest areal sunt Turda, Gherla şi Dej. Oraşul Turda a renăscut în Evul Mediu în vecinătatea castrului roman Potaissa, ocnele de sare de aici fiind atestate în anul 1075, iar în anul 1568, în biserica romano-catolică Sf. Maria, a fost adoptat primul edict de toleranţă religioasă din Europa. 

Gherla a reprezentat unul din importantele oraşe ale armenilor. Cunoscut sub numele de Armenopolis, aşezarea a fost construită în stilul baroc special pentru comunitatea armenească. Mărturie a gloriei de altă dată a rămas catedrala armeano-catolică Sf. Treime, unde regăsim tabloul „Coborârea lui Iisus de pe Cruce“, atribuit atelierelor lui Rubens.

Oraşul Dej este atestat documentar, pentru prima dată, în anul 1214, din secolul al XIII-lea datând şi recunoaşterea Dejului drept port de apă interioară. La aproximativ 12 km de Dej, pe malul Someşului, întâlnim  Episcopia Ortodoxă de la Vad, documentele vremii atestând existenţa episcopilor ortodocşi între 1523-1627.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, Transilvania intră sub dominaţie habsburgică şi implicit şi zona Clujului. Din această perioadă datează cele mai importante monumente de arhitectură barocă ale Clujului: Palatul Bánffy din Cluj Napoca – azi Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Castelul Bánffy de la Răscruci – reşedinţa comitelui de Dăbâca şi Castelul Bánffy de la Bonţida, recunoscut în epocă drept Versaille-ul Transilvaniei. Secolul al XVIII-lea se remarcă prin destrămarea orânduirii feudale şi apariţia capitalismului. 

În secolul al XX-lea, actuala rază administrativă a judeţului Cluj a devenit unitate administrativă a Regatului României, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial o parte fiind administrată de statul ungar în urma dictatului de la Viena, pentru ca după cel de-al Doilea Război Mondial să devină, în urma organizării administrative, Regiunea Cluj până în 1968,  iar după acest an Judeţul Cluj.

Economia judetului Cluj a cunoscut in ultimii ani o dezvoltare accelerata, devenind in acest moment una dintre cele mai dinamice economii din Romaniadaca avem in vedere contributia la PIB-ul national (primul loc in Regiunea de NV a Romaniei).

Activitati economice si specifice zonei

SALINA TURDA

Salina Turda este unul din principalele obiective turistice ale Transilvaniei, reprezentând un adevărat muzeu al mineritului în sare din Transilvania, o bază de agrement modernă şi, în acelaşi timp, o bază de tratament. Vârsta depozitelor salifere din Transilvania este de aproximativ 13 milioane ani, zăcământul de sare de la Turda făcând parte din acelaşi aliniament ca şi zăcămintele Ocna Dej, Sic, Cojocna, Valea Florilor şi Ocna Mureş.

Se presupune că primele etape de exploatare a sării au început în epoca romană, dar primele mărturii privind activităţi legate de extragerea acesteia datează din secolul al XI-lea când un document emis de cancelaria regatului maghiar aminteşte înfiinţarea unei vămi a sării în Turda. Începând cu 1918, rolul Salinei Turda decade datorită tehnologiei de extracţie şi a dezvoltării minelor de la Ocna Dej şi Ocna Mureş. Din anul 1932 aceasta a fost închisă, fiind folosită în timpul celui de-al doilea război mondial ca şi adăpost antiaerian, apoi ca depozit de brânzeturi, iar după 1992 a fost deschisă circuitului turistic.

Salina Turda a intrat într-un amplu proces de renovare ca urmare a derulării unui proiect în valoare de 5,8 milioane de euro care a avut ca finalitate realizarea unei baze moderne de recreere şi tratament. Astfel, în mină au fost amenajate: un lift panoramic, o pistă de minigolf, două piste de minibowling, un teren de sport şi un amfiteatru cu 180 de locuri, care găzduieşte diverse concerte. De asemenea, în incintă funcţionează şi un carusel care oferă o imagine panoramică asupra Minei Rudolf. În Mina Terezia a fost amenajat un lac subteran ce oferă posibilităţi pentru o plimbare cu barca la 112 m în adâncul muntelui de sare. Mina Ghizela a fost amenajată pentru a deservi exclusiv activităţii de tratament balnear.

Lângă intrarea principală funcţionează un ştrand rezultat din amenajarea Lacurilor de la Durgău.  Acestea au un conţinut ridicat de clorură de sodiu  deoarece s-au format pe locul unor vechi exploatări de sare.

Designul Salinei de la Turda îmbină armonios elemente aparent discordante, lemnul și oțelul, reprezentând astfel modul în care trecutul și viitorul, tradiția și modernismul se contopesc pentru a da naștere uneia dintre cele mai frumoase atracții turistice din România.

Cheile Turzii

La doar 40 de kilometri de Cluj – Napoca, Cheile Turzii sunt un spectacol stâncos, care datează de mii de ani și totuși într-o continuă schimbare datorită râului care încă își continuă meticulos procesul de coroziune. 

Fac parte din grupa Munților Trăscăului, care la rândul lor sunt delimitați la sud de către Valea Ampoiului, despărțindu-i, la nord, de Munții Metaliferi și Dealurile Clujului, iar la vest de Masivul Gilău – Muntele Mare. Aparent rupte de ei, prin cursul Văii Arieșului, Cheile Turzii sunt situate în extremitatea estică a Munților Apuseni, în prelungirea culmii Râmeți-Bedeleu-Ciumerna, o culme calcaroasă de origine jurasică. 

Munții Trăscăului, celebrii datorită reliefulul exocarstic, adăpostesc nu mai puțin de 22 de chei, printre care se numără și Cheile Turzii.  

Este foarte probabil că în timpul jurasicului, marii prădători, s-au plimbat pe aceste melaguri, însă urmele au fost lăsate de valea pe care astăzi o credem inofensiv de mică, cea a Hăjdatelor. Aceasta a fost sculptorul principal, desigur ajutată de timp, al culoarului stâncos cu o lungime de 1270 m, care împarte structura geologică a Cheilor Turzii în două masive, Culmea Mănăstirii și Dealul Sandului. Odată străpunse aceste masive de către Valea Hăjdatelor, fiind un meșter priceput și meticulos, fenomenul de străbatere a apei văii a dus la formarea celor mai înalți pereți verticali din cadrul Munților Apuseni, cu o desfășurare de cca. 250 m. 

Spectacolul modelat în stâncă, de-a lungul anilor, ne oferă astăzi oportunitatea de a ne putea bucura de o largă varietate de forme de relief carstic. 

Ajunși pe platoul dinspre satul Cheia, loc unde versanții inegali se dezvăluie ca un gigant trecut prin vreme și prin timp, putem lesne observa trecerile de la poteci line la pereți abrupți, de la stânci la grohotiș și chiar la vegetație abundentă. Întrând în inima cheilor, ni se dezvăluie peste 60 de grote de eroziune, pe marginea pârâului Hăjdate, grohotișuri, colțuri stâncoase și vegetație abundentă. 

Intrarea în Chei se face pe firul văii dinspre Cabana Cheilor Turzii, poteca ne deschide drumul spre lumea sălbatică de la poalele celor doi versanți. Aici descoperim pante acoperite cu vegetație, pâlcuri de pădure și o floră care cuprinde peste 1000 de specii floristice. Garofița albă, cimbrișorul și laleaua pestriță un unele dintre plantele cele mai comune întâlnite în Cheile Turzii.  

Cu cât înaintăm, traseul potecii devine tot mai îngust, strecurându-se paralel cu firul văii, unele porțiuni de trecere fiind amenajate direct în stâncă. Aproape de grohotișul Zurusului Lung, pe versantul drept, regăsim singurul izvor cu debit permanent din interiorul cheilor, Șipotul Cheilor, alimentat de apa precipitațiilor care se acumulează sub grohotișul Zurusului Cetății. 

Versanți, caracterizați prin plăci calcaroase distincte, găzduiesc numeroase peșteri și grote, cea mai lungă cavitate fiind Peștera Ungurească. Datorită cantităților reduse a apelor infiltrate, peșterile  fiind preponderent uscate, au favorizat habitare umană încă din preistorie. Dacă cu mii de ani în urmă peșterile erau locuite de oamenii preistorici, astăzi acestea sunt populate de multitudinea speciilor de lilieci. 

În rezervația naturală Cheile Turzii întâlnim numeroase specii de pești (zvârluga, cleanul), de amfibieni şi reptile (buhai de baltă, triton cu creastă, vipera comună), de păsări (privighetoarea, ciocănitoarea), toate aflate într-o armonie pe care doar natura o poate crea. 

Cheile Turzii au un caracter unic și anume faptul că pot fi traversate atât la nivelul văii, cât și pe deasupra versanților înalți, la o înălțime de 300 – 350 m. Pentru turiștii experimentați sau pentru cei însoțiți de ghizi montani, aceste chei oferă traseul de Via Ferrata.  Cu un echipament adecvat pentru cățărare, încăltăminte antiaderentă și pantaloni sport pentru o mobilitate ușoară, Via Ferrata străbate pe verticală cu un cablu metalic fix, o diferență de nivel de 200 m înălțime. Deși este un traseu solicitant, extraordinara priveliște care se descoperă privitorilor este fascinantă. Este foarte important să menționăm faptul că echipa Salvamont din Cheile Turzii vă poate oferi informații cu privire la acest traseu. Este lezne de înțeles că traseul nu este deloc ușor, iar timpul de parcurgere este de peste 3 ore.

Pentru cei care nu sunt pasionați de sporturile extreme și doresc să se bucure de o simplă plimbare prin Cheile Turzii, menționăm că aveți posibilitatea de a vă delecta cu observarea fenomenului de Birdwatching. Astfel puteți remarca cele peste 60 de specii de păsări care locuiesc în această rezervație.

Valea Drăganului

În apropierea lacurilor, întâlnim mereu cele mai frumoase peisaje. Valea Drăganului este la limita a trei unităţi geografice: munţii Vlădeasa, munţii Meseş şi depresiunea Huedin. 

Numele de Valea Drăganului nu îl poartă doar o zonă ci este denumirea unui sat care aparține de comuna Poieni. 

La doar 65 km de Cluj-Napoca și 80 km de Oradea, râul Drăgan străbate munții și depresiunea mai sus amintită ca mai apoi să formeze, împreună cu râul Sebeșel, Lacul Drăgan. Acest lac s-a format datorită ridicării unui baraj de 120 m înălțime și care are un coronament de 422 m. 

După construcția barajului, zona a primit un farmec aparte, fiind deseori aleasă pentru escapadele din sfârșiturile de săptămână ale clujenilor și nu numai. 

Trecând prin aceste zone nu știi ce este mai important, destinația sau călătoria în sine, deoarece peisajul de munte, natura și întregul drum ajung să te fascineze, indiferent de anotimp. Drumul șerpuit înspre baraj ne conduce prin inima pădurilor și ne fascinează cu peisajele superbe care fac parte din tolba de comori a Munților Apuseni. 

Zona își dezvăluie bogățiile imediat după ce părăsim satul Valea Drăganului, în fața noastră înălțându-se crestele împădurite, peisajele de munte care îți taie respirația ca, la final, totul să fie încununat cu peisajul unui lac măreț și liniștit. 

Și dacă toate acestea par puține, în apropierea Văii Drăganului, tot pe raza localității Poieni, se află Cetatea Bologa.  

Rezervaţia naturală mixtă „Făgetul Clujului”

Este localizată în partea estică a satului Feleacu şi cea sudică a municipiului Cluj-Napoca, întinzându-se pe o suprafață de cca. 10 ha. A fost declarată rezervaţie naturală în anul 1974.

Dintre habitatele protejate din această zonă se numără: habitatele de păduri (gorun, fag, carpen) şi habitatele de mlaştini, cu importanță floristică, faunistică și peisagistică. Între speciile de plante protejate întâlnim moşişoara, pipiriguţul, curechiul de munte, clopoţelul. În ceea ce priveşte fauna întâlnim în special fluturi (molia catax, fluturele roşu de mlaştină) precum şi mamifere (jder, veveriţă, căprioara, mistreţul) şi păsări (privighetoarea, cinteza), etc.

Rezervaţia naturală geologică „Cariera Corabia”

Rezervaţia naturală Cariera Corabia se află în satul Someșu Rece din comuna Gilău. Aria protejată reprezintă un perimetru de două hectare din zona împădurită a Dealului Corabia. Numele dealului provine de la forma aparte pe care o are.

Zona a fost declarată rezervaţie naturală datorită rocilor metamorfice, care au luat naştere în urma unor procese de transformare din structurile mineralogice ale scoarţei terestre. Decopertarea versantului şi  fenomenele de eroziune ce au urmat, au condus la dezvăluirea unei structuri geologice deosebit de interesante, care se desfăşoră pe verticală. Rocile metamorfice predominante aici sunt şisturile cristaline, roci care se găsesc mai ales în Carpaţii Meridionali.

Accesul la această arie protejată nu este deloc greu, ci este la îndemâna oricui, chiar şi a celor mai puţin experimentaţi în drumeţii.

Lacul Beliș – Fântânele

Lacul Beliş – Fântânele se încadrează în categoria lacurilor artificiale de acumulare, fiind localizat la confluenţa dintre Munţii Gilăului (est), Munţii Vlădeasa (vest) şi Muntele Mare (sud), judeţul Cluj. Are o suprafaţă de 9,8 km pătraţi şi o lungime de 13 km, fiind situat la o altitudine de 990 m. Principalul scop al amenajării îl reprezintă producerea energiei electrice, acest baraj asigurând debitul necesar centralei hidroelectrice de la Mărişel.

Între anii 1970 – 1974, satele aflate pe valea Someşului Cald au fost strămutate, oamenii fiind nevoiţi să-și parăsească gospodăriile. În verile secetoase, atunci când debitul lacului este foarte mic, se pot observa ruinele bisericii din Giurcuţa de Jos.

În prezent, pe malul lacului se află staţiunea turistică Beliș-Fântânele.

Lacul Drăgan

Lacul Drăgan se află situat la confluenţa râului Drăgan cu râul Sebeşel. Barajul are o înălţime de 120 de m şi o deschidere a coronamentului de 442 de m, această deschidere fiind una dintre cele mai mari din România. Acest lac are multiple roluri: producţia de electricitate, regularizarea Crişului Repede și atenuarea viiturilor. El este alimentat şi de debitul a 8 captări secundare realizate pe văile din versanţii vecini şi asigură debitul necesar pentru hidrocentrala Remeţi, aflată în Valea Iadului.

Zona este de un pitoresc unic, dispunând de facilităţi de cazare de tip pensiune turistică, favorizând activităţi sportive de tip off-road şi mountain-bike.

Lacul Gilău

Lacul Gilău este un lac de acumulare amplasat în amonte de confluenţa Someşului Cald cu Someşul Rece, format în urma construirii barajului hidrocentralei în anul 1972. Este unul din principalele lacuri de agrement ale Clujului, având o suprafaţă de aproximativ 70 de ha.

În aval de baraj funcţionează una din cele mai importante păstrăvării din ţară, care are dublu rol: producţia de păstrăv pentru consum şi de puiet de păstrăv pentru popularea apelor de munte. Lacul de la Gilău este unul dintre cele mai solicitate obiective pentru pescuitul sportiv, unul din malurile sale găzduind o bază complexă de agrement.

Lacul Tarnița

Lacul Tarniţa este un lac de acumulare amplasat pe râul Someşul Cald. Acesta are o suprafaţă de peste 200 de ha, iar barajul existent este construit din beton în formă de arc, cu o înălţime de 97 de m, cu o lungime a coronamentului de 237 de m, având ca principal scop producerea de energie electrică.

Lacul este principala sursă de alimentare cu apă pentru staţia de tratare de la Gilău, staţie care furnizează apa potabilă şi industrială a municipiului Cluj-Napoca şi a altor localităţi din judeţul Cluj.

Periodic, se organizează de către asociaţii cu profil sportiv diferite concursuri de înot sau pescuit sportiv.

Economia Clujului este axata, in principal, pe servicii si industrie, cu precadere pe sectorul industriilor creative si IT & C, domeniu in care acest judet se afla, din nou, pe un loc fruntas: peste 15.000 de persoane lucreaza in acest moment in sectorul IT! O dovada a acestei realitati o reprezinta insusi apelativul ”Silicon Valley” de Romania, atribuit municipiului Cluj-Napoca pentru cresterea spectaculoasa din acest sector.

Treptat, aasnd in spate sprijinul continuu al autoritatilor locale, mediului de business, al  universitatilor, al asociatiilor economice si al ONG-urilor, Clujul a devenit un actor important al economiei nationale fiind desemnat, de cursnd, Pol National de Crestere in domeniul Cercetarii, Dezvoltarii si Comertului IT. De altfel, Clujul detinea in semestrul I din 2017 cele mai multe firme nou-infiintate din provincie (5.145). Un indicator relevant in acest context, care subliniaza implicarea si spiritul antreprenorial si de business din aceasta zona il reprezinta si numarul de proiecte depuse in cadrul Programului guvernamental Start Up Nation 2017, csnd au fost depuse un numar de 2.289 de aplicatii – cele mai multe din provincie!

Pentru a ajunge la statutul de cel mai dezvoltat si echilibrat judet din Romania, cu un climat favorabil investitiilor, Clujul a depus in ultimii ani eforturi substantiale care au determinat o implicare unanima si concertata a tuturor factorilor de decizie, atst din domeniul privat cat si din cel public. Astfel, la finele anului 2017, evolutia principalilor indicatori economico-sociali* la nivel de judet se prezentau astfel:

In luna decembrie 2017 productia industriala a crescut cu 6,9% fata de din anul 2016, astfel incst, comparativ cu anul precedent, in 2017 indicele productiei industriale a fost de 113,3%. Indicele valoric al cifrei de afaceri din industrie, in luna decembrie 2017 a fost si el cu 14,3% mai mare fata de aceasi luna din 2016.

In ceea ce priveste activitatea de comert exterior din judetul Cluj, in cursul anului 2017 s-a realizat un volum de export in valoare 1.261,8 mil. euro si a unor importuri care insumeaza 2.120,7 mil. euro. Comparativ cu aceeasi perioada din 2016, exportul a crescut cu 19,8%, iar importul a crescut cu 21,4%.

Dintre produsele livrate la export mentionam: masini, aparate si echipamente electrice si parti ale acestora; cazane, masini, aparate si dispozitive mecanice; mobila, mobilier medico-chirurgical, articole de pat si similare; vehicule terestre, altele decst materialul rulant de cale ferata; hsrtie si carton, articole din pasta de celuloza, din hartie sau carton; cauciuc si articole din cauciuc; produse din fonta, fier sau din otel; instrumente si aparate optice, fotografice sau cinematografice, de masura si de control; materiale plastice si articole din material plastic; incaltaminte, ghetre si articole similare; produse farmaceutice; imbracaminte si accesorii de imbracaminte; lemn, carbune de lemn si articole din lemn; fonta, fier si otel.

Au fost importate in cantitati mari: combustibil, uleiuri minerale si produse rezultate din distilare; masini, aparate si echipamente electrice si parti ale acestora; cazane, masini, aparate si dispozitive mecanice; vehicule terestre, altele decat materialul rulant de cale ferata; materiale plastice si articole din plastic; produse din fonta, fier si otel; hsrtie si carton, articole din pasta de celuloza, din hartie sau din carton; fonta, fier si otel; produse farmaceutice; cauciuc si articole din cauciuc; instrumente si aparate optice, fotografice sau cinematografice; pasta din lemn sau din alte materiale fibroase celulozice hsrtie si carton; articole diverse din metale comune.

In cursul anului 2017 unitatile de turism in functiune cu minim 10 locuri-pat, au oferit turistilor 4376 camere cu 8994 locuri. In anul 2017 au fost cazati 630.555 turisti, din care 134.086 turisti straini (reprezentsnd 21,3% din totalul turistilor). Comparativ cu anul 2016, numarul turistilor straini a crescut cu 35,3%. Cei mai  multi turisti straini provin din: Ungaria (20.376), Germania (16.680), Italia (12.713), Regatul Unit (9.113), Franta (8.688), Polonia (6.684). Indicele de utilizare neta a locurilor de cazare in luna decembrie 2017 a fost de 25,5%, cu 1,9 puncte procentuale mai mare fata de luna decembrie 2016.

In luna ianuarie 2018, rata inflatiei, determinata pe baza indicelui preturilor de consum, pe ansamblu, a crescut cu 0,78% comparativ  cu luna decembrie 2017 (s-au inregistrat cresteri la marfurile alimentare de 0,64%,  la marfurile nealimentare de 1,08% si la servicii de 0,32% ).

Cu o forţă de muncă înalt calificată şi o repartizare echilibrată a resurselor materiale, judeţul Cluj reprezintă unul din polii de creştere economică la nivel regional şi naţional. Bucurându-se de o aşezare geografică favorabilă, de infrastructura dată de prezenţa aeroportului internaţional, de accesul la magistralele de cale ferată şi de o reţea de şosele şi drumuri adecvată, judeţul s-a dezvoltat policentric, în jurul aşezărilor urbane: municipiul Cluj-Napoca, Zona Turda – Câmpia Turzii, Dej şi Huedin.

Atuurile Clujului în privinţa atragerii de noi investitori

Clujul a constituit întotdeauna o destinaţie de succes pentru investitorii străini veniţi în România datorită atuurilor incontestabile pe care le are comparativ cu celelalte zone ale ţării: poziţia geografică deosebită, apropierea de graniţa de vest, mediul economic dinamic, resursa umană impresionantă, în special cea calificată, oferită de universităţile de prestigiu de aici. Există, de asemenea, numeroase instituţii de învăţământ vocaţional, şcoli internaţionale, capabile să ofere forţă de muncă înalt calificată. În acelaşi timp, extrem de favorabile sunt şi specificul cultural cosmopolit al Clujului, multiculturalitatea şi multietnicitatea, deschiderea faţă de cultura occidentală, cultul muncii, mai pregnant înrădăcinat aici decât în alte zone ale ţării graţie moştenirii austriece ce şi-a lăsat amprenta în zonă timp de secole. Majoritatea tinerilor vorbesc una, două limbi de circulaţie internaţională, studiază în şcoli cu predare intensivă în limbile germană şi engleză, oferind unor potenţiali investitori un spectru generos din punct de vedere al resursei umane a locului. Nu în ultimul rând, un alt atu esenţial pe care Clujul îl are în ceea ce priveşte atragerea de investiţii se referă la accesul facil spre numeroase destinaţii europene care este asigurat prin intermediul Aeroportului Avram Iancu Cluj.  

Potenţial industrial ridicat

Economia Judeţului Cluj se bazează în special pe servicii şi industrie. Ponderea mare a sectorului de servicii justifică performanţele ridicate ale economiei judeţene, cunoscut fiind faptul că economiile dezvoltate au o pondere a acestui sector de 70-80%. Raportat la structura economiei regionale şi naţionale, judeţul Cluj are o pondere mai ridicată a sectorului terţiar şi de construcţii, respectiv o pondere mai redusă a industriei şi Clujul a fost si rămâne o societate multiculturală.

Totodată, industria judeţului Cluj se caracterizează printr-un puternic potenţial de prelucrare, atât a resurselor locale, cât şi a celor atrase. În cadrul industriei de prelucrare sunt reprezentate majoritatea ramurilor existente la nivel naţional. Edificator în acest sens este faptul că peste 24% din populaţia ocupată îşi desfăşoară activitatea în diferite subramuri industriale. Totodată, o ramură importantă a economiei judeţului Cluj care produce o valoare adăugată consistentă o reprezintă sectorul IT şi cel relaţionat serviciului clienţi - servicii de vânzare, marketing, servicii de IT helpdesk, technical support, care înregistrează anual o creştere cu peste 30% a numărului de angajaţi. Producţia industrială realizată în judeţ este destinată acoperirii cererii interne, dar şi livrării către partenerii străini. Dintre ramurile industriei prelucrătoare, cele cu ponderea cea mai mare în cadrul producţiei industriale sunt industria metalelor nemetalifere (17,9%), industria alimentară şi de băuturi (17,5%), industria metalurgică (12,9%), industria chimică şi a fibrelor sintetice sau artificiale (8,1%), industria celulozei, hârtiei şi cartonului (8,0%).   

Obiective turistice

Castelul Bánffy din Bonţida

Castelul Bánffy din Bonţida este unul din monumentele de arhitectură reprezentative pentru barocul transilvan, bogăţia de elemente specifice acestui stil arhitectonic aducându-i şi numele de „Versaille-ul Transilvaniei”. Conform documentelor istorice, castelul a luat locul unui fost conac, reședință nobiliară ce a existat în jurul secolului al XIV-lea.

Regele Sigismund de Luxemburg donează familiei Bánffy, în anul 1387, domeniul pe care se află în prezent Castelul Bánffy. Dionisie Banffy începe construcția castelului în comuna Bonţida, localitate situată la aproximativ 30 km nord-est de Cluj-Napoca. Construcția a fost concepută să aibă forma literei ”L”, în primă fază fiind construită o cetate înconjurată de un sistem de fortificaţii, cu pereți puternici din piatră și uși sculptate în stil renascentist.

Turnul amplasat la intrarea în castel, avea un important rol de apărare. Alei simetrice, terase lungi, atmosfera aerisită, sunt lucrurile care completau parcul castelului, făcându-l să pară unic.

Principalele clădiri ale palatului sunt dominate de elementele arhitectonice specifice stilului renascentist,  în secolul al XVIII-lea realizându-se extinderi  în stil baroc.

Reconstrucţia castelului, în stil baroc austriac, este iniţiată de Dionisie Bánffy al II-lea, începând cu anul 1745, dupa planurile arhitectului vienez Joseph Emanuel Fischer von Erlachc. Acesta dă o nouă formă palatului, asemenea literei U, prin crearea unor noi cladiri: manejul, grajdul, remiza și locuințele servitorilor. Parcul de agrement păstrează acelaşi stil baroc, fiind prevăzut cu alei simetrice, lacul din partea dreaptă a castelului de unde se poate admira latura romantică a castelului, statui, obeliscuri şi fântâni arteziene.

Următorul descendendent al familiei, József Bánffy, modifică aspectul domeniului prin demolarea turnului de la poartă și redefinirea formelor sobre baroce din parc, cu altele mai libere, romantice, specific englezești. Tot în timpul domniei lui József  se ridicată o nouă aripă a clădirii, iar din materialul rezultat din demolarea turnului se construiește o moară de apă, pusă la dispoziția sătenilor.

În anul 1944 castelul este folosit ca spital militar, urmând ca la sfărșitul celui de-al doilea război mondial să fie în mare măsură avariat prin vandalizare şi incendiere de către trupele germane aflate în retragere. După anul 1950, una din aripile castelului devine sediul Cooperativei Agricole de Producţie Bonţida.

Domeniul familiei Bánffy nu se limita doar la Castelul din Bonțida, ci se întindea și pe raza localității Răscruci, localitate sitată în aceeași comună. Castelul Bánffy din Răscruci a fost construit în secolul al XVIII-lea, în stil neoclasic eclectic, reședința fiind înconjurată de unul dintre cele mai frumoase parcuri ale domeniilor familiei Bánffy. Palatul aparținea domeniului de la Bonţida și era folosit ca reşedinţă de vară de către familia Bánffy, cele două reședințe fiind legate printr-o alee de plopi.

În prezent Castelul Bánffy din Bonțida se află în administrarea Fundaţiei Transylvania Trust care are ca scop restaurarea şi valorificarea potenţialului domeniului de la Bonţida. Aici sunt organizate în prezent numeroase activităţi cultural-artistice, activități care atrag numeroși vizitatori. 

Castelul a devenit celebru datorită faptului că anual acesta găzduiește celebrul festival de muzică Electric Castle. Festivalul a debutat pe domeniul castelului în anul 2013, desfășurându-se pe parcursul a 3 zile, în care iubitorii diferitelor genuri muzicale au trăit o experiență unică în România. De la an la an, festivalul devine tot mai iubit, înregistrând creșteri în rândul participanților, scenelor folosite, inovație și creativitate. Ediția din 2019,  a marcat existența primului festival din România care a tradus pentru cei cu deficiențe de auz, cele mai importante concerte, folosind limbajul semnelor.

Printre cele mai importante premii obținute de festival se numără premiul de Best Camping Award, la European Festival Awards din anul 2017, premiul de Best Food & Drinks Award, la European Festival Awards în anul 2018 și premiul de Best Medium Sized Festival la European Festival Awards în anul 2019.

Accesul către castel se face din drumul național ce duce spre Bonțida, comună situată la circa 30 km de municipiul Cluj-Napoca.

Castelul Teleki din Luna de Jos, comuna Dăbâca

La doar 33 km de municipiul Cluj-Napoca, în localitatea Luna de Jos, comuna Dăbâca, putem admira un vechi turn care a aparținut cândva unui frumos castel construit în stil renascentist, Castelul Teleki. Construcția acestuia a fost începută de familia nobiliară transilvană Teleki, în ce de-a doua parte a secolului al XVII-lea, fiind terminată în anul 1700 de către Pál Teleki (1677-1731).  

Orientarea politică a familiei atrage represalile armatei imperiale care distruge clădirea, astăzi putând fi admirat doar vechiul turn de vânătoare cu o înălțime de aproximativ 35 m și o parte a parcului domeniului. Astfel, materialul rezultat din demolarea castelului a fost folosit la construirea unui zid lung de circa 700 m și gros de un metru, care era destinat protejării noului pavilion ridicat în stil neoclasic, dispus pe doua nivele: parter şi etaj.

Datorită exemplarelor vechi de peste 500 de ani ale  arborilor existenți(stejari, fagi, castani), parcul din jurul turnului reprezintă în continuare o atracție pentru turiști.

În prezent, în cadrul pavilionului funcționează un centru de îngrijire şi asistenţă destinat îngrijirii persoanelor vărstnice cu dizabilități, protejat de cei aproximativ 200 m păstrați din vechiul zid.

Cetatea Bologa

Cetatea Bologa, situată la poalele masivului Vlădeasa, a fost una dintre cele mai importante fortificaţii ale Transilvaniei medievale. Prima atestare documentară a cetăţii Bologa, din anul 1304 o menţionează sub denumirea de Sebuswar.

Cetatea de la Bologa a fost folosită, fără întrerupere, până în secolul al XVIII-lea, suferind numeroase transformări şi adăugiri. Aceasta se remarcă în special prin donjonul circular, unul dintre foarte puţinele păstrate în Transilvania.

În anul 1399 cetatea a fost donată de regele Sigismund de Luxemburg domnitorului muntean Mircea cel Bătrân, pentru aportul adus de acesta în războaiele antiotomane. Importanţa cetăţii a crescut în secolul al XVII-lea, după cucerirea Oradiei de către turci, atunci când garnizoana cetăţii Bologa opreşte pătrunderea armatei turceşti prin defileul Crişului Repede. La începutul secolului al XVIII-lea, în timpul războiului de eliberare condus de principele Transilvaniei, Francisc Rakoczi al II-lea împotriva dominaţiei habsburgice din Ungaria, cetatea a fost aruncată în aer de lobonţi, pentru a nu cădea în mâinile curuţilor, susţinătorii mişcării de eliberare. Legenda spune că, printre ruinele fortificației, s-ar afla ascunsă spada lui Mircea cel Bătrân.

Cetatea este în curs de reabilitare.

Cetatea Liteni

Cetatea Liteni (Cetatea Geczy, Cetatea Lita, Cetatea lui Gelu) este o cetate medievală construită la 3 km sud-vest de satul Liteni pe o stâncă deasupra Văii Iara. Este atestată documentar din anul 1324 sub numele de „CastrumLeta”. A fost o cetate regală, deţinând un rol militar important în zonă. Aceasta ,,capitală secretă” a Transilvaniei controla alături de Cetatea de la Colțești (comuna Rimetea, județul Alba), Castelul de la Gilău și Cetatea Bologa (jud. Cluj), una dintre dintre principalele artere ale Drumului Sării, sarea, reprezentând vreme de mii de ani, adevăratul aur al Transilvaniei.

Construcția de formă eliptică a avut mai mulţi stăpâni, printre care mai importanţi au fost Sigismund de Luxemburg, Ladislau Kán şi Ioan de Hunedoara. În anul 1562, în timpul unui asediu, a fost grav avariată ca urmare a exploziei depozitului de pulbere din subsolul cetăţii. În 1569 ruinele şi pădurile aferente din vecinătate au fost dăruite lui Geczy Janos care a făcut cetatea din nou locuibilă, descendenţii lui locuind aici până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Cetatea a fost distrusă în timpul luptelor de eliberare ale Curuţilor, conduşi de principele Francisc Rákóczi al II-lea la începutul secolului al XVIII-lea.

În prezent cetatea este în stadiu de ruină, putând fi vizitată, nefiind îngrădită.

Cetăţuia din Cluj-Napoca

Cetăţuia este prima fortificaţie de tip vauban din Transilvania, având formă de stea. Lucrările de construcţie a cetăţii amplasate pe dealul de pe malul stâng al Someşului s-au făcut între anii 1715-1735. Planul cetăţii a fost făcut de arhitectul Giovanni Morando Visconti, realizator şi al fortificaţiei de la Alba-Iulia. În incinta cetăţii s-au aflau diferite clădiri administrative, o garnizoană şi un depozit de armament.

Fortificaţia a fost ridicată cu scopul principal de a asigura controlul asupra municipiului Cluj-Napoca, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori şi ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluţiei de la 1848. Aici a fost întemniţat şi executat cunoscutul pastor sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluţiei.

În prezent, pe locul cetăţii există un parc, din fortificaţie păstrându-se doar trei clădiri. Tot pe dealul Cetățuia în perioada 1994-1997 a fost construită o cruce, dedicată eroilor neamului.

Casa Matei Corvin

Casa Matei Corvin reprezintă un punct de atracție important al orașului deoarece aici s-a născut cel mai mare rege al Ungariei, Matei Corvin. Clădirea situată pe strada care-i poartă numele a fost construită înainte de 1443, an în care s-a născut Matei, fiul lui Iancu de Hunedoara, care era voievodul Transilvaniei în acele timpuri.

Este o clădire gotică, cea mai veche din oraș, care a fost construită prin contopirea a trei case, suferind mai multe modificări de-a lungul timpului. Poarta ogivală fiind elementul arhitectonic definitoriu ce o încadrează în acest stil.

În semn de recunoștință pentru faptul că această casă a asigurat adăpost mamei sale și pentru că a fost casa sa natală, Matei Corvin a emis un decret, respectat de toți regii Ungariei care i-au succedat, prin care această casă să fie scutită pentru totdeauna de plata impozitelor.

În secolul al XVIII-lea casa a intrat în patrimoniul orașului, devenind pe rând spital militar și închisoare.

Începând cu secolul al XX-lea intră în patrimoniul Societății Carpatine Ardelene care deschide aici un frumos muzeu, odata cu dezvelirea statuii lui Matei Corvin. Cu peste 8000 de obiecte și 5000 de cărți, dedicate turismului, balneologiei și etnografiei, muzeul era la vremea respectivă unul dintre cele mai mari din Transilvania.

După cel de-al doilea Război Mondial, clădirea a servit drept colegiu pentru studenți, iar mai târziu a devenit sediul Universității de Artă și Design.  

Casele Statusului Romano-Catolic (Clădirile în oglindă)

În Piața Unirii, la intersecția cu strada Iuliu Maniu, întâlnim două clădiri unicat în Transilvania, care impresionează prin faptul că sunt aproape simetrice. De aici și denumirea lor, datorită efectului de oglindă creat de acestea.

În jurul bisericii Sfântul Mihail au existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea, case cu prăvălii ce aparțineau bisericii catolice. Datorită inesteticii acestor clădiri, municipalitatea le-a demolat, despăgubind biserica. Pe locul lor, în anul 1898 au început să se construiască cele mai elegante palate din Clujul secolului al XIX-lea.

Arhitectura clădirilor este inspirată de lucrările arhitectului Hausmann, cel care a restructurat orașul Paris în secolul al XIX-lea.

Clădirea fostului Hotel Continental

În secolul al XIX-lea pe strada Napoca, care se numea pe atunci ulița Fânului, la numărul 1, funcționa un han care se numea „Național”. Pe locul său s-a dat în folosință în anul 1895, hotelul „New-York”. Este o clădire monumentală, realizată în stil eclectic – stil neobaroc cu elemente clasiciste. În perioada interbelică, aici a funcționat revista „Gândirea”. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, pentru o perioadă, aici funcţiona sediul Gestapoului (Poliția secretă a Germaniei naziste). După cel de-al doilea război mondial a funcţionat ca sediu al diverselor instituţii, cămin de studenţi, pentru ca, în 1960, să revină la funcţionalitatea iniţială, cea de hotel, cu denumirea de „Continental”.

Cafeneaua de la parterul hotelului a fost, de-a lungul vremii, centrul vieții literar – artistice a Clujului.

Edeficii Religioase

Catredrala Mitropolitană Ortodoxă ,,Adormirea Maicii Domnului”

Anul 1918 marchează realizarea statului unitar român prin unirea politico-administrativă a teritoriilor româneşti aflate sub jurisdicţia Imperiului Austro-Ungar şi a Imperiului Ţarist cu Regatul România. Imediat după Marea Unire, la Cluj se reînfiinţează un scaun episcopal ortodox cu titulatura de Episcopia Vadului, Feleacului şi Clujului. 

Încă din următorul an, episcopul Nicolae Ivan propune construirea unei catedrale ortodoxe în parcul din fața Teatrului Naţional „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, în Piaţa Avram Iancu. Astfel că, între anii 1923-1933, la iniţiativa episcopului şi cu sprijinul Casei Regale a României este ridicată Catedrala Episcopală, unul din cele mai importante edificii monumentale în stil românesc realizate dupã Marea Unire din 1 decembrie 1918. Aceasta este realizată în stil bizantin cu elemente definitorii ale stilului brâncovenesc, după proiectul arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu. 

Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv în anul 1933, slujba fiind oficiată de către Patriarhul României(Miron Cristea), Mitropolitul Transilvaniei(Nicolae Bălan) și episcopul de Cluj(Nicolae Ivan). La festivitate au participat regele Carol al II-lea și prințul moștenitor Mihai, precum și membrii ai guvernului României.

Între anii 1997 și 2000, la iniţiativa arhiepiscopului Bartolomeu Anania, începe un amplu proces de renovare al catedralei, proces în cadrul căruia s-a reuşit şi adăugarea elementelor din proiectul iniţial care în anii `30 nu au putut fi realizate. Au fost adăugate cele 4 turle care încadrează turla centrală, a fost realizată  sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, au fost realizate celor opt medalioane sculptate în piatră şi  arcele de piatră de pe faţadele laterale. În anul 2001 Înalt Preasfinţitul Părinte Bartolomeu, împreună cu Consiliul Eparhial, decid înzestrarea catedralei cu o monumentală iconografie în tehnica mozaic.

 În catedrală se află o icoană a Fecioarei Maria cu Pruncul pictată în anul 1673 de preotul Luca de Iclod, icoană ce face parte, alături de icoana de la Mănăstirea Nicula și icoana din Biserica Piariștilor din Cluj , din categoria de icoane celebre ale Transilvaniei pictate de același preot. La subsolul catedralei există deschis un muzeu ce prezintă istoria eparhiilor ortodoxe din zona Cluj, arta iconografică începând cu secolul al XIV-lea şi cripta ierahilor.

Biserica Romano-Catolică “Sfântul Mihail”

Biserica „Sfântul Mihail” este ridicată în urma actului eliberat de regele Carol Robert de Anjou în secolul al XIV-lea, care oferea o serie de privilegii Clujului, printre care și dreptul orașului de a-și alege liber preotul și parohul. Oraşul ajunsese la o dezvoltare ce impunea realizarea unui astfel de edificiu, iar locul ales a fost Piaţa Mare a oraşului în locul unei vechi capele dedicată Sf. Iacob.

Biserica „Sfântul Mihail” reprezintă un impresionant monument istoric și religios, situat în zona centrală a Clujului, în Piaţa Unirii. Aceasta este un important edificiu în stil gotic realizat în Transilvania, fiind a doua cea mai mare biserică gotică din România. Cea mai mare parte a bisericii este construită în stil gotic, însă de-a lungul timpului interiorul a suferit mai multe restaurări în stilul baroc. Unul dintre cele mai importante ornamente ale bisericii, tocul uşii sacristiei, datează din 1528 şi este realizat în stilul Renaşterii târzii. De asemenea, turnul bisericii este construit în stil neogotic, având o înălțime de 80 metri, fiind  biserica cu unul din  cele mai înalte turnuri din România. 

Istoricii susțin că la subsolul bisericii s-ar afla o criptă, realizată în perioada Evului Mediu, care adăpostește morminte ale personalităților din acea perioadă, având obiecte de patrimoniu importante. În această biserică s-au ţinut numeroase sesiuni ale Dietei Transilvaniei şi au fost investiţi în funcţie principii Sigismund Báthory, Sigismund Rákóczi, Gabriel Báthory şi Gabriel Bethlen.         

Biserica Romano-Catolică „Calvaria”

În cartierul Mănăştur, pe o colină ce în perioada medievală domina intrarea în oraş dinspre vest, întâlnim una din cele mai importante instituţii ale Transilvaniei medievale, abaţia benedictină de la Cluj – Mănăştur. Denumirea vechii așezări monastice era Biserica Abației Benedictine, în prezent fiind cunoscută sub denumirea de Biserica Calvaria.  Vechea biserică a abației, care avea hramul Sf. Maria, este considerată cea mai veche biserică din zona municipiului Cluj-Napoca. 

Cercetările arheologice făcute în această zonă demonstrează existenţa unei fortificaţii ce datează din secolul al IX-lea. Începând cu secolul al XI-lea dealul a fost fortificat, folosindu-se tehnica specifică acelei perioade, când zidurile erau construite din valuri de pământ şi numeroşi buşteni. În interiorul fortificaţiilor, în aceeaşi perioadă, a fost ridicată abaţia benedictină, ce nu intra în jurisdicţia Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, ci se subordona direct Arhiepiscopului de Esztergom. Din păcate, în urma marii invazii tătare din anul 1241, abaţia benedictină a fost distrusă, singurul element ce poate fi considerat  din acea epocă fiind leul de pe peretele sud-estic al bisericii de astăzi.

Biserica de astăzi a fost ridicată după anul 1896 şi conţine câteva elemente ale bisericilor din perioadele anterioare: vechea poartă a bisericii, un cadran solar pe care se poate identifica numele abatelui Anton, precum şi monumente funerare datând din secolele XVI-XIX. Din vechile construcții se mai păstrează corul bisericii, prevăzut cu o navă mai simplă, construită în secolul al XIX-lea pe vechile fundații. Biserica este înconjurată de un val înalt de pământ, urmă a fortificațiilor elipsoidale din evul mediu, când întregul areal dispunea de șanțuri de apărare spre sud, est și vest, spre nord existând o pantă naturală abruptă.

Biserica Piariştilor

Biserica Piariștilor este unul din cele mai impunătoare monumente de artă în stil baroc ridicate pe teritoriul Transilvaniei. Istoria ei începe în anii 1700, când Europa este marcată de epoca contrareformei catolice. Stilul baroc devine stilul dominant în Imperiul Habsburgic, primul edificiu în stil baroc realizat pe teritoriul Transilvaniei a fost biserica ordinului iezuit, care reușește ridicarea acesteia între anii 1718-1724.

Biserica are hramul Sf. Treimi, iar principalul artefact religios îl reprezintă icoana Fecioarei Maria cu Pruncul. Icoana aparține unui cilcu(colecții) de icoane celebre din Transilvania, pictate de preotul ortodox Luca de la Iclod și care sunt considerate a fi făcătoare de minuni. În 1773 papa Clement al XIV-lea desfiinţează ordinul iezuit, iar împărăteasa Maria Terezia transferă edificul către ordinul piarist.

În prezent, biserica este parte integrantă a parohiei romano-catolice din centrul Municipiului Cluj–Napoca, fiind biserica unde se celebrează Misa în limba italiană pentru comunitatea din penisula italică ce este stabilită la Cluj.

Mănăstirea ,, Schimbarea la Faţă” Cheile Turzii

În zona Cheilor Turzii, în secolul al XVI-lea este atestată o mănăstire cunoscută ca și mănăstirea de pe muntele Petrindului.  La această mănăstire este adus în anul 1601 capul lui Mihai Viteazul (1595-1601), unde se oficiază o primă slujbă de prohodire. În secolul al XVIII-lea în cadrul mănăstirii funcționează o școală unde călugării asigurau școlarizarea copiilor din satele învecinate. Această școală a asigurat practic supraviețuirea mănăstirii în epoca în care Transilvania era ocupată de armata imperială/austriacă comandată de generalul Buccow.

În timpul revoluției de la 1848 mănăstirea a fost distrusă, refăcută în anul 1933, pentru ca în timpul celui de al doilea război mondial, să fie din nou distrusă.  Din anul 1997, în zona în care a existat fosta vatră monahală, a fost ridicată mănăstirea cu hramul Schimbarea la față. 

Mănăstirea ,,Naşterea Maicii Domnului” Ciucea

În localitatea Ciucea, Octavian Goga (1881-1938), una din cele importante personalităţi cultural-politice interbelice, cumpără domeniul ce a aparţinut poetului maghiar Ady Endre(1877-1919).Veturia Goga, văduva poetului a donat locaţia satatului român, astăzi conacul fiind un muzeu dedicat vieţii şi activităţii lui Octavian Goga. Tot în incinta propietăţii a fost ridicat monumentul funerar al acestuia.

Mănăstirea,situată chiar lângă drumul E 60 ce face legătura între Cluj-Napoca şi Oradea, a fost înfiinţată în anul 1939, reluându-se activitatea începând cu anul 1994, după ce aceasta a fost închisă în perioada comunistă. Biserica de lemn de aici a fost adusă în acelaşi an, 1939, este din judeţul Sălaj şi e folosită în prezent de comunitatea de maici de la mănăstire.

Consiliul Judetean Cluj în Ediția tipărită Ghidul Primăriilor