Consiliul Judetean Caras Severin

Activitati economice si specifice zonei

Parcul National Semenic - Cheile Carasului

ACCES

Este situat în sud-vestul României, centrul judetului Caras - Severin. Principalele intrari în parc sunt în localitatile Resita, Iabalcea, Carasova, Anina, Prigor, Crivaia, Garâna.În interiorul parcului, accesul este permis pe cele 9 trasee turistice marcate si pe drumurile publice. Traseul turistic Resita - Dunare (în curs de marcare cu banda albastra) face legatura la sud cu Parcul National Cheile Nerei - Beusnita.

CARACTERIZARE

Are o suprafata de 36.214 ha cu altitudini cuprinse între 200 si 1447m (Vf. Gozna). Parcul national este situat pe unitatile montane Anina si Semenic, are un peisaj caracteristic de zona carstica si zona împadurita.

ATRACTII

- Cheile Carasului adânci de 200m, lungi de 19 km din care vizitabili cca 10 km, cu numerosi pereti calcarosi si vegetatie specifica.

- Cheile Gârlistei adânci de 100 - 200m, vizitabile pe toata lungimea de 9 km.

- Cea mai mare suprafata de padure cvasivirgina din Europa de peste 5000 ha, cu arbori de peste 350 ani.

- Avenul din Poiana Gropii, cel mai adânc aven din Banat cu o denivelare de - 236m care contine o succesiune de puturi cu marimi considerabile.

- Pestera Comarnic cu un traseu turistic vizitabil de 1750m unde pot fi observate numeroase formatiuni, galerii si sali de marime impresionanta, un râu subteran, peisaje subterane de exceptie oferind satisfactia „explorarii”.

- Cetatea medievala Grat din care s-au mai pastrat zidurile si santurile de aparare.

- Evenimente si traditii populare în localitatile Carasova si Garâna.

Parcul National Cheile Nerei – Beusnita

AŞEZARE GEOGRAFICÃ

Este situat în sud-vestul ţării în judeţul Caraş-Severin acoperind întreaga zonă sudică a Munţilor Aninei şi o parte din zona nordică a Munţilor Locvei.

Coordonatele geografice în zona centrală sunt 440 45’ latitudine nordică şi 230 53’ latitudine estică.

Suprafaţa totala a parcului este 36758,00 ha.

Scopul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa este protejarea mediului carstic a ecosistemelor şi valorilor cultural-istorice pentru generaţiile viitoare, ştiinţă, educaţie, ecoturism.

MORFOLOGIE

Munţii Aninei, în zona parcului, au principalele vârfuri pe aliniamentele Dealu Simionului, Custura Cetăţii (658,9 m), Grohanul Mare (1044,1 m), Vârful Leordiş (1159,7 m), Vârful Pleşiva (1143,7 m); Vârful Eşălnata (915,4 m), Cârşia Mare (1097,4 m), Dealu Cornetu Mare (821,6 m). Altitudinea coboară în Valea Nerei până la 150 m, fiind o diferenţă de nivel totală de 1000 m. Regiunea este caracterizată de platouri calcaroase ridicate de unde pornesc pantele accentuate ale unor văi ce străpung adânc pachetul de roci carbonatice: Cheile Minişului, Cheile Nerei, Valea Beului, Valea Ciclovei, Valea Oraviţei, Valea Cremeniţa. Platourile calcaroase înalte (Poiana Roşchii, Poiana Lişovacea, Poiana Odobaşniţa) au majoritatea formelor endo şi exocarstice, unele dezvoltate la contactul cu gresia de Golumbu: izvoare, ponoare, peşteri, avene, pereţi calcaroşi, chei. Platouri cu lapiezuri şi doline sunt în Poiana Florii, Dealu Lişvaru, Păuleasca, Poienile Femeia Moartă, Cornetu Mare; cu domele din Valea Rea; cu mari depuneri de travertin în care s-au dezvoltat cascade, Izbucuri (Bigăr, Lapuşnic, Moceriş, Dugin, Tisia, Beuşniţa, Vicinic, Simion). Munţii Locvei: zona inclusă în parc este în întregime carstică, caracterizată de platouri cu doline, lapiezuri şi avene (Cărbunari, Stăncilova, La Poieni), străpunse de văile: Şuşara, Cremeniţa, Ogaşu Porcului, Ulmu Mic, Ulmu Mare.

CLIMÃ

Din punct de vedere climatic, se situează în provincia de climă continental -moderată cu influenţe submediteraneene.

Temperatura medie minimă variază între -1°C şi -5°C iar temperatura medie maximă între 15°C şi 20°C. Temperatura minimă şi maximă absolută variază funcţie de altitudine între -27°C şi 39°C. Cantitatea de precipitaţii este de 700 - 1100 mm/mp/an. Vânturile predomină din sectorul sudic şi nord vestic, cu viteze ce pot depăşi 5m/s în zona înaltă. Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de circa 60 iar al zilelor cu cer acoperit este de circa 120. Numărul mediu al zilelor cu zăpadă este de 75-100 iar al zilelor cu ceaţă este de 50.

RESURSE CULTURAL - ISTORICE

în perimetru au fost identificate 6 situri de suprafaţă şi 30 situri în zona limitrofă parcului. Dintre acestea remarcăm Cetatea Socolari, Mănăstirea Călugăra, construcţia romană din V. Boiştea, tunelele de la Şasea, Teatrul Vechi Oraviţa.

Siturile subterane sunt situate în 24 de peşteri din Cheile Nerei şi reprezintă urme de locuire umană (fragmente ceramice, vetre de foc din neolitic până în prezent. Dar cel mai important sit este situat într-o peşteră din Cheile Minişului unde au fost identificate resturi scheletice umane care conform datărilor sunt cele mai vechi din Europa.

Un caracter aparte este dat şi de numeroasele terasamente şi tunele CFF construite de Uzinele şi Domeniile de Fier Reşiţa acum peste 100 ani în zone sălbatice şi accidentate până la 900 m altitudine. Activităţile tradiţionale sunt desfăşurate încă, în zonele ne împădurite şi constau în creşterea animalelor, cosit, agricultură, în câteva localităţi din zona limitrofă parcului pot fi întâlniţi oameni îmbrăcaţi în îmbrăcămintea tradiţională, specifică zonei.

TRASEE TURISTICE / DRUMEŢIE (ÎN CURS DE MARCARE)

1. Traseul Cheile Nerei marcaj bandă roşie - timp de mers 9 ore. Şopotu Nou-Cheile Nerei (Driştie-Poiana Meliugului-Lacu Dracului-lzvorul lordanului-Cantonul Damian-Poiana Lindinii-Conf. cu Valea Beului) - Şasea Română. Lungime 22,7km, diferenţă de nivel totală 45m. Obiective: Poiana Driştie, peretele calcaros Cârşa Lungă, Avenul Cutezătorilor, Peştera lui Milos, Poiana Meliugului, Lacul Dracului, Cascadele seci de pe Ogaşul Porcului, Abruptul Pânza Albinii, Cascadele seci de pe Ogaşul Ulmu Mic, Izvorul Iordanului, Poiana Alunilor, Peştera Voinii Cascadele de pe Valea Ulmu Mare, Peştera Boilor, Peştera lui Vât, Peştera de la Farna, "Peşterile La Găuri", Cârşa La închinăciune, Cascadele de pe Valea Rea, Cârşa Şoimului, Peştera Porcarului, Peştera Dubova, Cascadele de pe Valea Porcarului, Pereţii calcaroşi Turnu Mare al Begului şi Turnu Mic al Begului, Peştera Rolului, Peretele Calcaros Cârşa Băltan, peretele calcaros Cracu Maicăi, peretele calcaros Cârşa Caraula.

2. Traseul Valea Minişului-Valea Beiului marcaj bandă galbenă - timp de mers 8 ore. Cheile Minişului (confluenţa Cu Valea Steierdorf) –Valea Miniş-Peştera Plopa-Canton Crivina-Poiana Gura Răcăjdianului-Valea Răcăjdianu-Valea Beiu Sec-Cantonul Beiu Sec - Lacu Ochiu Beu – Valea Beiului - Cabana Valea Beiului - Podul Beiului - Cheile Nerei în traseu Şopotu Nou - Şasea Română (marcaj bandă roşie). Lungime 21 km, diferenţă de nivel totală 545m.

Obiective: Cheile Văii Minişului, Izvorul Irma, Peştera Plopa, Peştera Ponor Uscat, Poiana lui Marcu, Doline, Poiana Gura Răcăjdianului, Valea Răcăjdiana, Izvorul Seleştiuţa, peretele calcaros Tâlva Ursoaia, Lacul Ochiu Beului, Cascadele Beuşniţa, peretele calcaros Dealul Despedea.

3. Traseul Reşiţa - Dunăre (sector Lacul Gura Golumbului - Cărbunari) marcaj bandă albastră - timp de mers 15 ore. Lacul Gura Golumbului - Cabana Cerbu-Valea Golumbu-Poiana Liciovacea-Cantonul Liciovacea - Poiana Scocu-Valea Scocului-Poiana Roşchii-Cabana Samaritenilor-Valea Ducin-Cantonul Ştiubei-Poiana Ştefăroane-lzvorul Tisiei-Dealul Coacăza- Poiana Alunilor-Ogaşul Alunilor-Poiana Albinii-Râul Nera-Poiana Meliugului (legătură cu traseul Şopotu Nou-Sasca Română, marcaj bandă roşie)- Culmea Lacului-Poiana Poloamele Mici-Poiana Logor - DJ571B - Cărbunari. Lungime 35,4km, diferenţă de nivel totală 780m.

Obiective: Lacul Gura Golumbului, Canionul Văii Golumbului, Avenul Domnesc, Avenul Bradului, Poiana Liciovacea, Avenul cu Sifon, doline, ponoare, Cheile Scocului, peretele calcaros Brăcia, Vf. Radoşca (1013, m), terasament de cale ferată forestieră (vechime 100 ani), mori de apă părăsite, Poiana Roşchii, Peştera Zgârieturi, Avenul Explorator, Peştera din Pădurea Pleşiva, Avenul Râurile Suspendate, pădure de brad, izvor carsatic, Avenul Ştiubei, Avenul lui loji, Poiana Ştefăroane, Izvorul Tisiei, Peştera Tisiei, Poiana Alunilor, Poiana Meliugului, Lacul Dracului, Avenul Speranţei, Poiana Poloamele Mici, Poiana Logor, Izvorul Boiştii.

4. Traseul Socolari - Moceriş marcaj cruce roşie - timp de mers 12 ore. Socolari-DI. Cetăţii-Lacul Ochiul Beului (intersectează traseul Cheile Minişului-Podul Beiului, marcaj bandă galbenă)-Cascada Beuşniţa-Valea seacă-Şaua Pleşiva Mică-Valea Ducinu Rău-Poiana Roşchii-Cabana Samaritenilor (intersectează traseu Cheile Minişului-Cărbunari (marcaj bandă albastră))-Poiana Lupului-Poiana Peşterii-Ogaşu Mare-lzbucul Moceriş-Moceriş. Lungime 24,1 km, diferenţă de nivel totală 660m.

Obiective: Cetatea medievală, punct de belvedere, Lacul Ochiul Beului, Cascadele Beuşniţei, Valea Beuşniţa, vale de grohotiş, arbori cu vârsta de peste 100 ani, perete calcaros Corneţu înalt, Valea Ducinu Rău, Avenul din Pădure, ponoare, Peştera Fânului, Peştera cu Gheaţă, lapiezuri, Avenul Râurile Suspendate, Poiana Roşchii, puncte de belvedere, stâne, Peştera de la Vălee, pereţi calcaroşi de lOOm, Izbucul Moceriş, cascade -15m, depozite de travertine, belvedere.

5. Traseul Şuşara, marcaj cruce albastră - timp de mers 2 ore. Din traseul Şopotu Nou-Sasca Română (marcaj bandă roşie). Şasea Montană - Valea Şuşara-Cabana Şuşara-Cascada Şuşara-Poiana La Lac – Cărbunari ( întâlnire cu traseul bandă albastră). Lungime 4,3km, diferenţă de nivel totală 330m.

Obiective: Valea Şuşara, Peştera cu Apă din Valea Şuşara, Cascada Şuşara, Poiana La Lac, Izvorul La Lac.

HABITATE ŞI SPECII

Principalele habitate în parc sunt habitatele de pădure, habitatele de păşuni şi fâneţe, habitatele cavernicole şi habitatele acvatice. Habitatele protejate şi strict protejate:

• 12 habitate de pajişti şi tufărişuri

• 23 izvoare petrifiante cu depunere de travertin

• 111 habitate de stâncării şi peşteri (total 472 cavităţi)

• habitate de pădure (răşinoase 4%, fag 38%, qvercinee 18%, carpen 13%, salcâm 5%, div. tari 12%, tei 8%, div moi 2%)

Fauna terestră este reprezentată de un număr de 313 taxoni la care se mai adaugă fauna cavernicolă ce cuprinde încă 273 specii şi subspecii de nevertebrate. 119 specii sunt protejate şi strict protejate. De asemeni se remarcă 29 endemisme şi 45 specii rare.

Flora este reprezentată de un număr de 1086 specii de plante superioare aparţinând la 98 familii din care specii protejate sunt doar în contextul protejării habitatelor.

TRASEE CICLOTURISTICE

S.4.1.4. Traseul Cheile Minişului. Şosea DN57B Anina - Cheile Minişului-Bozovici. Lungime 29km.

S.6.2.1. Traseul Cheile Nerei - Beuşniţa. Şosea DJ571 Sasca Montană-Slatina Nera-intersecţie DJ571 cu DJ571C. Intersecţie-Potoc-Socolari, DJ571C.Potoc(varianta Socolari-Valea Beului)-Podul Beului-Canton Damian, drumuri forestiere DF. Lungime 36km.

S.6.2.2. Traseul Nera.DJ571 Sasca Montana-Ştinăpari-Cărbunari.DJ571B Cărbunari-Şopotu Nou-intersecţie DC44. DC44, intersecţie-Moceriş-Boyovici. Lungime 41 km.

M.5.1.5. Traseul Poneasca. Drum forestier, Canton Berzaviţa - Valea Poneasca - intersecţie DC46. Intersecţie - Valea Minişului, DC46. Lungime 30km.

TRASEE DE ALPINISM

Peretele Begul Mare: Creasta Sudică a turnului mare, 2A; Traseul Direct din peretele estic, 5A; Steaua de Munte, 5B; Traseul Comorilor, 5A; Creasta Nordică, 4A; Traseul Speo din tancul nordic, 2B.

Peretele Rolului: Fisura Frontală din turnul cu pinten, 4A; Fisura Pintenului din turnul cu pinten, 4B; Traseul Grănicerului din turnu cu pinten, 4A; Traseul 1 Mai din turnul de mijloc, 2B; Creasta Rolului, 2B; Ultima Muchie, 3A.

TRASEU DE CAIAC / RAFTING

Cheile Nerei (Localitatea Şopotu Nou - Şasea Română) Lungime 22,7km, diferenţă de nivel 45m, debit mediu al râului 6 mc/s.

SCUFUNDĂRI ÎN APE SUBTERANE

Lacul Dracului, P. cu Apă din Valea Şuşara, P. Tisiei, P. Ponor- Plopa, P. de la Captare, Izbucul Bigăr.

ZONE POSIBILE DE VIZIONARE A ANIMALELOR SĂLBATICE ŞI PĂSĂRILOR

Valea Beiului, Păuleasca, Poiana Liciovacea, Poiana Roşchii, Tisia: lupi, râşi, urşi, cerbi, căprioare, lilieci.

Parcul National Domogled – Valea Cernei

ACCES

Este situat în sud-vestul României, în judetele Caras – Severin, Mehedinti si Gorj. Principalele intrari în parc sunt în localitatile Baile Herculane, Izverna, Closani, Motru. În interiorul parcului national, accesul este permis pe cele 29 trasee turistice marcate sau în curs de marcare si pe drumurile publice. Câteva trasee turistice fac legatura la sud cu Parcul Natural Platoul Mehedinti si la est cu Parcul National Retezat.

CARACTERIZARE

Are o suprafata de 60.100 ha cu altitudini cuprinse între 150 si 2245m (Vf. Bulzului). Parcul national este situat în Muntii Cernei, Muntii Mehedinti, Muntii Godeanu si are un peisaj caracteristic predominant de vale carstica adânca cu paduri de Pin negru de Banat.

ATRACTII

• Valea Cernei adânca de 300-500m, vizitabila pe toata lungimea, cu pereti calcarosi impresionanti, vai carstice seci, izvoare si cascade cu depunere de travertin, pesteri.

• Paduri de peste 3.000 ha cu Pinus nigra Banatica.

• Pestera Soroniste, cu o denivelare de – 90m atractiva pentru speologia de aventura.

• Pesterile Grota Haiducilor, Ungurului, Grota lui Serban, Alpinistilor, Martel, Lazului si altele cu trasee turistice vizitabile, neamenajate unde pot fi observate numeroase formatiuni, galerii si sali.

• Muzeul de istorie din Baile Herculane si alte cladiri istorice din oras.

• Lacurile antropice Cerna si Iovanu.

• Evenimente si traditii populare în localitatile Baile Herculane, Izverna, Godeanu, Closani.

TIPURI DE TURISM

• Drumetie

• Vizitare de pesteri neamenajate

• Alpinism

• Observatii de flora si fauna

• Caiac

• Vizitarea de vestigii istorice, evenimente culturale

• Parapanta

Parcul Natural Portile de Fier

ACCES

Este situat în sud-vestul României, în judetele Caras – Severin si Mehedinti. Principalele intrari în parc sunt în localitatile Socol, Naidas, Carbunari, Toplet. În interiorul parcului natural, accesul este permis pe traseele turistice marcate sau în curs de marcare si pe drumurile publice. Traseul turistic Resita – Dunare (în curs de marcare) face legatura la nord cu Parcul National Cheile Nerei - Beusnita.

CARACTERIZARE

Are o suprafata de 115.655 ha cu altitudini cuprinse între 80 si 1000m. Parcul natural este situat în Muntii Locvei, Muntii Almajului si Podisul Mehedinti. Caracteristica predominanta o constituie Fluviul Dunarea cu alternanta sectoarelor largi si a sectoarelor înguste.

ATRACTII

• Defileul Dunarii cu adâncimi de 300-500m, vizitabil pe toata lungimea, cu pereti calcarosi impresionanti, vai carstice seci, izvoare si cascade cu depunere de travertin, pesteri.

• Paduri de fag cu vârsta de peste 100 ani.

• Pestera Gaura Haiduceasca, cu o lungime de 1370m având o sala de 100m lungime, atractiva pentru speologia de aventura.

• Pesterile Gaura cu Musca, Alibeg, Padina Matei, Gaura Cornii, La Pisatoare, Zamonita si altele cu trasee turistice vizitabile, neamenajate unde pot fi observate numeroase formatiuni, galerii strabatute de cursuri de apa.

• Zone umede la Ostrovul Moldova Noua, Ostrovul Calinovat, Divici.

• Cuiburi de Lastuni la Divici

• Vestigii istorice si arheologice la Bazias, Drencova, Coronini.

• Evenimente si traditii populare în localitatile Sfânta Elena, Gârnic, Socol.

TIPURI DE TURISM

• Drumetie

• Vizitare de pesteri neamenajate

• Observatii de flora si fauna

• Sporturi nautice

• Vizitarea de vestigii istorice, evenimente culturale

• Parapanta

Obiective turistice

Tunelul iubirii

"Tunelul Iubirii", situat pe calea ferată Caransebeş - Băuţar, între localităţile Obreja şi Glimboca, a fost introdus recent pe lista comorilor ascunse din Europa datorită romantismului acestui loc. A fost descoperit întâmplător de către doi fotografi amatori din oraşul Oţelu Roşu, Florin Avramescu şi Mihai Tămăşilă. Arcada formatã din crengile copacilor se întinde pe o porțiune de aproape 200 de metri, iar oamenii spun cã niciun anotimp nu îi furã din frumusețe".

"Tunelul iubirii" este unul dintre cele mai romantice locuri din ţară şi figurează pe lista comorilor ascunse din Uniunea Europeană ce merită să fie vizitate, potrivit Parlamentului European, care a publicat pe site-ul său noua listă Foursquare cu 28 de obiective puţin cunoscute din Europa, câte unul pentru fiecare stat membru. Pe cat este de frumos „Tunelul Iubirii”, pe atat este de misterios si greu de gasit. Cel mai usor ajungi acolo cu masina pe DN68, iar intre localitatile Glimboca si Obreja din judetul Caras-Severin va trebui sa intri pe un drum de tara cu coordonatele GPS 45.484083, 22.277719. Calea ferata este paralela cu acest drum national si va fi usor de identificat tunelul dupa ce intri pe drumul secundar.

Cascada Bigar

Izbucul Bigar este un izvor puternic , alimentat de un curs de apă subteran ce străbate peştera cu acelaşi nume din Munţii Aninei. După circa 200m, apa izvorului (bogată în calcar) se varsă în râul Miniş de pe un prag stâncos, formând o cascadă de tuf calcaros, ce poată numele de Cascada Bigăr. Cascada Bigăr, se află între localitățile Anina și Bozovici, pe Cheile Minișului, în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița. Accesul este extrem de facil, cascada aflându-se la câțiva metri de șoseaua DN57B, la punctul numit „Paralela 45“.

La fel de spectaculoase sunt și Cheile Minișului, de o măreție ce impune respect și îndeamnă la meditație. Un pod de lemn leagă șoseaua de celălalt mal, pe care nu doar că se poate vizita cursul izbucului Bigăr, ci se și poate face un popas. Totodată, se poate coborî până la apele Minișului, de unde se poate vedea cascada Bigăr și din alte perspective. Cascada Bigăr este unică în felul ei tocmai datorită „faldurilor” create de izbucul Bigăr, prin permanenta depunere de calcar, și care atârnă ca niște poale peste apele Minișului. Este ceea ce a și atras atenția celor de la National Geographic, care au considerat-o a fi una dintre cele mai frumoase cascade din lume.

Moldova - Noua

Orasul Moldova Noua este situat în partea de sud a judetului, în partea de vest a Defileului Dunarii, fiind în acelasi timp si port la Dunare. Se învecineaza la vest cu comuna Pojejena, la est cu comuna Coronini, la nord cu comunele Gîrnic si Carbunari, iar la sud pe toata lungimea teritoriului cu fluviul Dunarea, ce formeaza granita naturala cu Iugoslavia. Prima atestare documentara a localitatii a fost facuta în anul 1777. Într-o harta existenta în 1723 localitatea este trecuta cu numele de Pesneak, iar în 1761 de Bosneak. Abia în 1908 în Cartea Funduara localitatea apare cu numele de Neu Moldova (Moldova Noua).

Localitatea este socotita de catre istorici ca una din cele mai importante localitati miniere din timpul romanilor. Lucrarile de minierit reîncep în anul 1728, sub stapânire austro-ungara.

OBIECTIVE TURISTICE

• Grota haiduceasca în peisaj montan

• Insula Ostrovul Decebal în mijlocul Dunarii

• Stânca Babakay în Dunare lânga comuna Coronini, cetate feudala asezata pe o fortificatie dacica.

• Pestera Gaura cu Musca de pe DN 57, spre Orsova

• Clisura Dunarii cu abrupturi calcaroase

•Rezervatia mixta "Valea Mare"

•Grota lui Filip (satul Garnic, comuna Gîrnic)

•Grota turceasca (satul Garnic, comuna Gîrnic)

•Parcul National Portile de Fier

•Lantul de cascade de pe râul Moldavita cu înaltimi cuprinse între 10-30 m.

Herculane - Valea Cernei

Statiunea Baile Herculane este amplasata într-un cadru natural exceptional, beneficiind de aer si clima cu valoare terapeutica indicata pentru toate vârstele si maladiile, izvoare termale minerale ale caror proprietati curative au fost verificate înca de pe vremea romanilor (sec. II, d.C.), vile, hoteluri si stabilimente pitoresti, ridicate în diferite perioade, din timpul împaratesei Maria Tereza , sec. XVIII), pâna în perioada ultimelor decenii.

Statiunea a fost inchinata de romani zeului Hercules (dovezile sunt apeducte, bai, statui si alte relicve) si este cea mai veche statiune din Romania si una din cele mai vechi din lume (functioneaza neintrerupt din 1734). Inca de acum 2000 de ani a fost un important punct de atractie pentru aristocratia Romei antice. Apele minerale sunt folosite in tratarea afectiunilor reumatismale, neurologice, respiratorii, ginecologice.

Asezarea statiunii în pitoreasca Vale a Cernei ofera perspective turistice deosebit de frumoase, în împrejurimi. Ele încep cu dealurile Coronini si Ciorici, pe care urcând ai perspective largi spre Dunare, Muntii Semenicului si Valea Cernei.

Circuitele turistice care se pot realiza cu masina, pe parcursul unei zile, în aceasta zona de un pitoresc inegalabil, curpind puncte de interes turistic dintre cele mai valororase din tara.

Cheile au o mare raspândire în aceasta zona.

OBIECTIVE TURISTICE

• Cheile Corcoaiei

• Cheile Borbotului

•Cheile Sturului

• Cheile Tasnei

• Cheile Râmnutelor

• Cheile Peciniscai

• Cascada Rosetu

Este situata la 6 km de statiune si are o cadere de 120 m.

• Cascada Vânturatoarea

Este situata la 113 km distanta, are o cadere directa de 40 m.

• Pestera Grota Haiducilor

• Pestera lui Adam

• Pestera Salitari

• Pestera Mare de la Soronistea

• Grota cu aburi

• Gaura Martinescului

• Traseul împaratesei Elisabeta

• Traseul împaratesei Elisabeta se poate reface urcând din strada Zavoiului pâna-n platoul Coronini. Din centrul platoului, traseul se bifurca spre dreapta, pe o poteca paralela cu Cerna, aproxomativ pe o curba de nivel. Dupa traversarea Ogasului Munc, se ajunge la un frumos loc de popas, de la care se coboara în statiune, în dreptul izvoarelor Diana.

• Rezervatia Muntelui Domogled

• Ad Aquas Herculi Sacras – Apele Sfinte ale lui Hercules – cunoasterea izvoarelor termale sulfuroase din Baile Herculane dateaza din anii 105-106 en. Romanii au fost cei care au captat izvoarele, au construit stabilimente de bai (Baile Romane). Aceste fapte sunt dovedite de ruinele tabulele votive (în numar de 23), statui, placi comemorative.

• Cele cinci grupe de izvoare termominerale :

    • Grupa 1: Sapte Izvoare (Izvorul Stanca Ghizelei, Trei Izvoare Calde, Sapte Izvoare Calde denumite si La Gropan, Izvorul Scorilo).

    • Grupa 2: Hercules (Izvorul Hercules I, Izvorul Hygieia, Izvorul Hercules II, Izvoarele).

    • Grupa 3: Diana (Izvoarele Diana I, Izvorul Diana II, Izvorul Hebe).

    • Grupa 4: Neptun (Izvorul Neptun I, Izvorul Neptun II, Izvorul Neptun III, Izvorul Neptun IV, Izvorul Venera).

    • Grupa 5: Traian (Izvorul Traian, Izvorul Decebal).

• Strandul Termal Sapte Izvoare

P• iatra Hercules

• Crucea Alba

• Stânca (Crucea) Ghizelei

• Castru roman

• Cetate din sec.XIII-XIV. Se afla pe raza comunei Mehadia.

Ruta cultural-turistică REȘIȚA – SIMBOLUL FIERULUI

Așezare geografică

Municipiul Reșița, reședința județului Caraș-Severin, este amplasat în sud-vestul României, în

partea de nord-vest a județului, pe cursul mijlociu al râului Bârzava. Reșița este cel mai vechi centru

siderurgic al României și una din cele mai importante cetăți industriale ddin sud-estul Europei.

Orașul are formă simplă fiind așezat în mare parte pe dealuri și văile acestora, urmărind

traseul străbătut de râul Bârzava, care provine dinspre Văliug, din estul orașului din Munții Semenic.

Astfel că drumul principal urmărește și el traseul format de râul Bârzava între văi.

Scurt istoric

Localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 – 1700,izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei.

Reșița, primul și cel mai important centru metalurgic din Europa, industrie întemeiată la 3 iulie 1771, în timpul domniei împărătesei Maria Tereza. Reșița, orașul ale cărui merite la industrializarea României sunt incontestabile, a fost vreme de aproape 200 ani cel mai important centru al industriei siderurgice și constructoare de mașini de pe teritoriul actual al țării.

Conscripția din 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse (impozitate) de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Inițial, au existat doua sate apropiate - Reșița Romana (Reschiza Kamerală sau Olah Resitza) și Reșița Montana (Eisenwerk Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya). Uzinele au fost amplasate în Reșița Montana, locuită la început de cărbunari români. Mai târziu, în 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia și Austria de Sus, iar intre 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului.

Între anii 1910 – 1925, Reșița a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarată oraș, consecință a recunoașterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice și constructoare de mașini din România modernă. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului i s-a oferit gradul de municipiu, reședință a județului Caraș-Severin. Nu întâmplător Imperiul austro-ungar a denumit BANATUL ,,Perla Coroanei”.

Orașul este considerat ca fiind împărțit în două zone distincte, el fiind format din unirea a două sate distincte numite Reșița și Reșița Română, dar pentru o reprezentare mai clară orașul se împarte în trei zone, de la Nord-Vest (ieșirea spre Bocșa, Timișoara și Caransebeș) la Sud-Est (ieșirea spre munți: Văliug, Gărâna, etc.)

Muzeul Locomotivelor cu abur din Reșița

Muzeul expune valori ale patrimoniului industrial al industriei reșițene. Este amenajat la intrarea dinspre Timișoara în orașul Reșița. Cuprinde 16 exponate din diverse epoci de construcție, cel mai important fiind locomotiva RESICZA, una dintre cele trei prime locomotive cu aburi construite în spațiul sud-est european, la Reșița, în anii 1872-1873. Celelalte doua („Bogsan” si „Hungaria”) au fost casate în anul 1937.Locomotiva ,,Resicza” a fost recuperată, în 1961, de la Câmpia Turzii , unde era

garată pe o linie de manevră. Proiectată de John Haswell (1812 –1897), originar din Scoșia, dar stabilit la Viena, piesa este o locomotivă tender cu doua roți cuplate, care se poate înscrie în curbe cu raza de maxim de 45 m, are o forță de tracțiune de 1125 kg și 45 CP la viteza de 11 km/h. Lungimea locomotivei este de 4,48 m și greutatea în serviciu de 11,5 t.A fost construită în condiții improvizate în atelierele uzinelor StEG Reșița, iar în perioada 1961-1972 a fost garată pe o linie de

manevră în fața Fabricii de locomotive (1923) din complexul uzinal local. Un alt exponat deosebit este Locomotiva 230.516, fabricată în 1936, clasată în Tezaurul

Patrimoniului Național Cultural. Locomotiva a fost comandată, de către Regele Ferdinand, societății Ernesto Breda, din Milano, cu specificația ca vagoanele sale să-i poată oferi tot confortul pe parcursul călătoriilor sale oficiale. Garnitura a fost finalizată după moartea Regelui, dar în vagoanele sale au călătorit, de-a lungul timpului, Carol al II-lea, Mihai I, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu,

dar și demnitari străini, precum Gerald Ford, Henry Kissinger, Leonid Brejnev, Erich Honecker și Todor Jivkov.

Fabricația locomotivelor cu aburi la Reșița se încheie în anul 1964, cu 10 locomotive de ecartament normal, din seria 150.000, destinate exportului.

Cu două excepții, cele 16 piese din Muzeul de astăzi, concentrează istoria de aproape un secol a acestei importante componente a industriei constructoare de mașini pe malurile Bârzavei.

Muzeul Cineastului Amator Reșița și Muzeul Jocurilor Video

Muzeul Cineastului Amator a fost deschis în anul 2015, la Centrul Universitar UBB Reșița și

amenajat în fosta cabină de proiecție a cinematografului "23 August" din anii 1960. Muzeul Cineastului

Amator este un muzeu privat, unic în România, ce își propune cercetarea și readucerea în atenția

publicului a mișcării de cineamatorism din România. Principalele direcții pe care se orientează muzeul

sunt colecționarea de aparatură utilizată de cineamatori (camere pe peliculă, aparate de proiecție, prese

de tăiat și lipit filme, filme pe peliculă), colecționarea de piese ce au legătură cu industria și cultura

cinematografică (postere de film, poze din filme, poze cu actori, programe de film) și facilitarea

accesului publicului la expozițiile realizate. Muzeul deține în total un număr de peste 200 de piese.

Fântâna Cinetică din Reșița

Fântâna cinetică este situată în centrul orașului Reșița și este una dintre cele 9 fântâni cinetice ale

sculptorului monumentalist român, Constantin Lucaci, laureat al Premiului Herder în 1984.

De o frumusețe și creație tehnică deosebite, a devenit simbolul reședinței Banatului Montan,

vizualizând armonia dintre frumusețile locurilor, talentul artistic al omului din zonă și știința de a

prelucra metalele.

Inaugurată la 23 august 1984, fântâna cinetică este opera sculptorului Constantin Lucaci, cea mai

frumoasă „simfonie lichidă” din cele 9 fântâni monumentale realizate de maestrul luminii în mai multe

orașe din România: Constanța, Drobeta Turnu Severin, Vaslui, Brăila, Giurgiu și Alba Iulia.

Cea din Reșița este compusă din două părți, una fiind alcătuită din 6 elemente și una dintr-un singur

picior cu mai multe brațe. Noaptea este luminată în diverse culori. E ca o horă de oțel și apă.

La Reșița, chiar dacă cerul e fără nicio umbră de nor, se poate observa curcubeul de două-trei ori pe

zi. Este încă unui din „miracolele” fântânii lui Constantin Lucaci. Sub efectul ploii cinetice, curcubeul

apare printre picăturile minuscule de apă străbătute de raze de soare.

Fântâna este un loc de popas și de taifas, dar și un loc de întâlnire a îndrăgostiților. Nu întâmplător, la

sfârșit de săptămână, în zilele pentru nunți, perechi de tineri, mire și mireasă, vin și se fotografiază

aici, după cununia religioasă, pe fundalul coroanelor de apă într-o mișcare cinetică cu semnificația

temeiniciei căsniciei și a tinereții noii familii.

Podul de la Vamă

Podul de la vamă din Reșița datează din anul 1931 și este primul pod sudat din România.

Podul de la Vamă este cel mai vechi pod nituit și sudat din România.

Construit în 1937, acesta făcea legătura între Reșița Română și Reșița Montană, aici aflându-se „vama”,

unde comercianții trebuiau să plătească o taxă de trecere. În prezent, acesta este un pod pietonal care

face legătura între centrul civic la orașului și parcul Cărășana, unde se află un monument al germanilor

deportați în U.R.S.S.

Furnalul și Funicularul

Este locul de unde a pornit istoria industriei reșițene. Furnalul și Funicularul din Reșița reprezintă

adevărate mărturii ale Reșiței industriale. Aprinderea celor două furnale din Reșița Montană, la 3 iulie

1971, este momentul de naștere a Uzinelor de Fier din Reșița. În anul 1991 furnalele au fost definitiv

oprite, iar în anul 2004 ,, Furnalul 1’’ a fost demolat. Furnalul nr. 2, care s-a păstrat a fost declarat

monument istoric.

Funicularul din Reșița, construit între anii 1963-1964, este o „mărturie" a sistemului de transport al

calcarului, ingenios gândit, de la cariera de pe Valea Domanului. Este ca o punte de 3,5 km lungime, din

care 700 m traversează orașul, marcând în aer hotarul dintre Reșița Montană și Reșița Română.

Linia funicularului se încrucișează în zona de centru a orașului cu calea ferată pe care au circulat

„premierele" industriale ale Reșiței: locomotivele cu abur (1872), turbinele hidraulice (1946) și marile

motoare Diesel navale (1977).

Poiana Golului

În zona centrală a Municipiului Reșița, la o altitudine cuprinsă între 357-522 m se află situată Poiana

Golului, unde este amenajat un parc pentru petrecere a timpului liber, atât pentru locuitorii din zonă cât

și pentru turiști. O scurtă drumeție pe traseul pietonal sau rutier, ce ne duce rapid din centrul orașului

direct în natură pentru a admira panorama Reșiței. De asemenea bicicliștii pot admira peisajele și se pot

relaxa în natură pe traseul Reșița-Poiana Golului-Doman, destinat acestora.

În Poiana Golului se organizează, vara, Festivalul Custom unde concertează artiști de talie mondială,

cu cest prilej sunt atrași în zonă turiști de toate vârstele.

Palatul Cultural

Construit în anul 1928, acest monument a fost cunoscut de-a lungul timpului ca Palatul cultural,

Cinematograful cultural, iar astăzi aici funcționează Teatrul de Vest Reșița.

Construcția a fost ridicată în perioada interbelică, după planurile arhitectului lugojean Victor Vlad, prin

contribuția locuitorilor - Asociația Urbarială a Plugarilor Români din Reșița Română (înființată în anul

1892). Arhitectura clădirii se încadrează în stilul neo-brâncovenesc, puțin întâlnit în aceste locuri. În

perioada 2006-2010, clădirea a fost reabilitată, păstrându-se arhitectura originală.

Catedrala Ortodoxă Română Adormirea Maicii Domnului

Construit în anul 1928, acest monument a fost cunoscut de-a lungul timpului ca Palatul cultural,

Cinematograful cultural, iar astăzi aici funcționează Teatrul de Vest Reșița.

Construcția a fost ridicată în perioada interbelică, după planurile arhitectului lugojean Victor Vlad, prin

contribuția locuitorilor - Asociația Urbarială a Plugarilor Români din Reșița Română (înființată în anul

1892). Arhitectura clădirii se încadrează în stilul neo-brâncovenesc, puțin întâlnit în aceste locuri. În

perioada 2006-2010, clădirea a fost reabilitată, păstrându-se arhitectura originală.

Gradina zoologică “ Ion Crișan “ – Reșița

Centrala hidroelectrică Grebla

Este cea mai veche centrală hidroelectrică din țară, construită fiind în anii 1903-1904.

Edificiul centralei, prin caracteristicile sale deosebite, arhitecturale și tehnice, a fost construit cu o

preocupare deosebită pentru aspectul estetic, confort și funcționalitate, din beton si piatră brută și

acoperit cu șarpantă. A fost inclus in lista Monumentelor istorice, având importanță națională.

Centrala utilizează apa Bârzavei și diferența de nivel dintre Văliug și Reșița, transportată printr-un canal

principal de derivație între cele două localități. Apa din acest canal se varsă într-un castel de apă, de

unde este condusa spre uzină, prin trei conducte cu o lungime de 600 m și cu diametrul de 900 mm.

Dotarea tehnică include trei grupuri electrogene cu o putere de 2.500 CP fiecare, formate din: trei

turbine Pelton și trei generatoare trifazice de 1.800 kW, 5 500 V.

Locul este denumit ,,grebla” deoarece acolo se află încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea o

instalație denumită astfel, cu ajutorul căreia erau reținuți buștenii tăiați în amonte și care erau plutăriți

pe Bârzava pentru aprovizionarea uzinelor cu combustibil.

Muzeul Banatul Montan

Atelierul de costume populare

Consiliul Judetean Caras Severin în Ediția tipărită Ghidul Primăriilor