Consiliul Judetean Braila

Cuvântul primarului

Președintele Consiliului Județean Brăila, Domnul Chiriac Francisk-Iulian    

Așezarea geografică

Istoric

BRAILA – PRIVIRE PESTE TIMP

In cele peste sase secole in care a dat sens existentei sale, Braila a stat in fata timpului ca o dovada a rezistentei, tenacitatii si inteligentei de a iesi invingatoare din infruntarea cu istoria. A reusit aceasta admirabil, in ciuda dusmanilor care au incercat de multe ori, in decursul veacurilor sa ii confiste dreptul la propria viata si randuire. Totodata, Braila a dat culturii, stiintei romanesti si universale nume de prestigiu. Miracol? Predestinare? Mai mult decat atat: statornica si neobosita dorinta de afirmare,  permanenta lupta cu impotrivirile timpului si ale oamenilor, temeinica asezare in matca valorilor durabile.

Inceputurile unui oras cu nume misterios

Mentionata pentru prima oara documentar la 20 ianuarie 1368, intr-un Privilegiu acordat negustorilor brasoveni de catre Vladislav Vlaicu –Domnul Tarii Romanesti, numele Brailei apare in doua locuri:”excepta via Braylan” (cu exceptia drumului Brailei) si “per dictam viam Braylam” (pe amintitul drum al Brailei). Intr-o harta din aceeasi perioada, se vorbeste de Brigala, iar mai tarziu de Brillago. O cronica despre istoria otomanilor aminteste despre Ibrail sau Berail. La sfarsitul secolului XIV-lea, Braila este pomenit in relatarea unui bavarez, Johann Schiltberger, care vorbeste despre “ein Stadt Uerebeyl”.

In secolul al XV-lea gasim numele Brailei sub forma Breil, intr-o mentiune a Cancelariei voievodului “tibor din Transilvania”. O alta forma a numelui e prezentata intr-o hart ace insoteste tratatul Codex Latinus Parisinus: Baradigo, “loc desert in care locuiesc numai pescarii”. In surse din secolul al XVI-lea, Braila apare sub forma de Brailano si Brelago.





 

Evenimente in premiera nationala la Braila

Braila a tentat mereu puterile vremii, datorita potentialului sau economic, datorita asezarii sale strategice. Locul unde Dunarea Veche isi da mana cu Dunarea Noua a constituit rascrucea unor drumuri, evenimente si intamplari pe care istoria nu le poate trece cu vederea. Cele trei secole de stapanire otomana (1539-1828) si-au pus amprenta asupra destinului Brailei.

In urma Tratatului de la Adrianopol din 1829, Braila a revenit la tara, cunoscand in perioada urmatoare o reala inflorire. Convietuirea romanilor cu grecii, bulgarii, lipovenii, armenii, evreii a dat portului de la Dunare un parfum pitoresc si o deschidere cosmopolita spre cultura europeana. Cel mai mare progress economic s-a inregistrat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si primele decenii ale secolului al XX-lea.

Conform descrierilor de epoca, la sfarsitul secolului al XIX-lea, Braila avea un aer eccidental evident, locuitorii ei bucurandu-se de prosperitate. Urbea beneficia de existenta mai multor filiale de banci, firme si agentii fluviale si maritime renumite, precum si reprezentante diplomatice de inalt nivel. Portul are o importanta sursa a dezvoltarii, avand o medie pe zi de peste 40 de vase intrate si iesite.

Inceputul secolului al XX-lea gaseste Braila intr-un process de explozie demografica si urbanistica. De altfel, Braila este printer putinele orase din tara dezvoltate dupa un riguros plan riguros plan urbanistic, avand reteaua de strazi sistematizata dupa un model radiar-concentric de tip amfiteatru.

Multe premiere nationale notabile s-au petrecut chiar aici. Braila este unul dintre primele orase romanesti care au beneficiat de iluminatul public cu lampi de petrol (1858). Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oara betonul armat la constructia de cheiuri si dane pentru Portul Braila (1883-1892). Vaporul cu aburi Orient este prima nava romaneasca ce pleaca de la Brail ape Dunare cu transport de pasageri (1895). Tot la Braila s-a pus in functiune prima uzina electrica, la numai 13 ani dupa inventia lui Edison. Primul oras din Romania care a avut tramvai electric a fost Braila (1901). O fabrica de celuloza din stuf –prima incercare de a valorifica stuful  din balta  Brailei, este deschisa tot la Braila (1906). Cel mai mare castel de apa din tara, cu o capacitate de 1200 metrii cubi, este dat in functiune la Braila (1912).

Premiere in istoria unei tari si-au gasit altfel concretetea in acest oras, iar cele aproape sase veacuri si jumatate de existenta consemnate istoric sunt, asemeni vietii unui om, teatrul actelor dramatice, a suisurilor si coborasurilor, a norocului si a nenorocului care marcheaza puncte de rascruce in orice existenta. Astazi, Braila alearga cot la cot cu celelalte orase ale acestei tari pentru a-si defini locul intr-un context modern, democratic, European, individualizand-o propriul destin inefabil si implacabil pe care il traim astazi cu totii, in vartejul unei noi vieti pe care il traim astazi cu totii, in vartejul unei noi vieti pe care o experimentam cu nesat, zi de zi.



 

ASEZARE GEOGRAFICA

Judetul Braila este situat in campie, in sud-estul Romaniei cu o suprafata totala de 21.449 ha ( urban - 5.716 ha si rural - 15.733 ha ) ocupa o parte din Lunca Siretului inferior, o parte din Campia Baraganului, mici portiuni din Campia Salcioara si Campia Buzaului. In est, judetul Braila cuprinde Insula Mare a Brailei. El reprezinta 2% din suprafata intregii tari.

Pozitia pe harta Romaniei este data de urmatoarele coordonate:

in Est, punctul extrem este comuna Frecatei, situat la 28 grade si 10 minute longitudine estica;

in Vest, punctul extrem este comuna Galbenu, situat la 27 grade si 5 minute longitudine estica;

in Nord, punctul extrem este comuna Maxineni, situat la 45 grade si 28 minute latitudine nordica, ;

in Sud, punctul extrem este comuna Ciocile, situat la 44 grade si 44 minute latitudine nordica, .

Judetul Braila are ca vecini judetul Galati la nord, judetul Tulcea la est, judetul Ialomita la sud si judetul Buzau la vest. Reteaua de localitati cuprinde trei orase, respectiv Faurei, Ianca si Insuratei si patruzeci (40) de comune dupa cum urmeaza: Baraganul, Bertestii de Jos, Bordei Verde, Cazasu, Chiscani, Ciocile, Ciresu,  Dudesti, Frecatei, Galbenu, Gemenele, Gradistea, Gropeni, Jirlau, Marasu, Maxineni, Mircea Voda, Movila Miresii, Racovita, Rimnicelu, Romanu, Rosiori, Salcia Tudor, Scortaru Nou, Silistea, Stancuta, Surdila-Gaiseanca, Surdila-Greci, Sutesti, Tichilesti, Traian, Tudor Vladimirescu, Tufesti, Ulmu, Unirea, Vadeni, Victoria, Visani, Viziru, Zavoaia.

RELIEFUL

Judetul Braila, fiind situat in campie, are un relief in general uniform, singurele accidente de teren fiind apele curgatoare, crovurile si depresiunile lacustre. Reteaua hidrografica a judetului Braila poarta amprenta climatului temperat-continental si a reliefului alcatuit din campuri relativ netede, in cuprinsul carora sunt schitate vai largi si depresiuni inchise, in care se gasesc lacuri temporare sau permanente.

Cea mai importanta artera hidrografica a judetului este Dunarea cu cele doua brate principale: Bratul Macin (Dunarea Veche) spre Dobrogea si Bratul Cremenea, spre Campia Brailei, inchizind la mijloc fosta Balta a Brailei, care astazi este indiguita. Dunarea are o mare importanta economica, atat din punct de vedere al alimentarii cu apa a municipiului Braila cat si a sistemelor de irigatii.

Raul Siret delimiteaza partea de nord a judetului Braila de judetul Galati, pe o lungime de 50 kilometri. Pe partea dreapta, la Voinesti, primeste ca afluent raul Buzau, care uda teritoriul judetului Braila pe o lungime de 126 kilometri. Intre Jugureanu si Gura Calmatui, pe o distanta de 84 kilometri, curge pe teritoriul judetului Braila, raul Calmatui, care in cea mai mare parte este amenajat pentru irigatii.

In judetul Braila se intalnesc lacuri de stepa si de lunca. O prima categorie o constituie cea a lacurilor cantonate in marele depresiuni de tasare in loess sau crovuri (Ianca 332 ha, Plopu 300 ha, Lutul Alb 357 ha). O alta categorie de cuvete lacustre o formeaza limanurile fluviatile. (Jirlau 1086 ha, Ciineni 74 ha, Ciulnita 92 ha). Lacurile de meandru si de brat parasit se gasesc indeosebi in lunca Dunarii (Blasova 400 ha, Japsa Plopilor 76 ha), pe terasa Calmatuiului (Sarat Batogu, Bentu Batogu) precum si in apropiere de Braila (Lacu Sarat).

Apele din Lacu Sarat - Braila, Sarat Batogu, Tataru-Ciineni si Movila Miresii, au efecte terapeutice, Lacu-Sarat si Ciineni fiind declarate statiuni balneoclimaterice. Lacurile Jirlau, Ciulnita, Lutul Alb, Plopu, Ianca si Blasova sunt amenajate pentru piscicultura. In judetul Braila sunt si lacuri artificiale destinate pescuitului sau irigatiilor: Maxineni, Gradistea, Insuratei, Ulmu, Brotacelu. De asemenea exista si lacuri de acumulare precum lacurile Galbenu si Satuc pe pariul Valea Boului, precum si Mircea Voda pe Buzoel Nord, a caror apa este folosita la irigat.

CLIMA

Clima este temperat continentala cu nuante mai excesive in vest si mai moderate in Lunca Siretului si Insula Mare a Brailei. Situat in apropierea Marii Negre, judetul Braila are temperaturi medii mai ridicate cu 1,5 grade celsius fata de restul campiei. Temperatura medie anuala este de 10,5 grade celsius, maxima absoluta inregistrata in anul 1951, ajungind la 44,5 grade celsius, minima absoluta scazand pana la 30 grade celsius (1942). Umiditatea relativa anuala a aerului ajunge la peste 72%, iarna depasind 80%, in timp ce vara reprezinta 65%.

Precipitatiile anuale sunt reduse (in medie 456 litri apa/m.p.) si au caracter torential vara. Cantitatea anuala de precipitatii nu acopera necesitatile obtinerii unor productii agricole mari, deficitul de apa fiind acoperit prin irigatii.

RESURSELE NATURALE

Resursele subsolului sunt formate din rezervele de hidrocarburi lichide si gazoase cuprinse in zonele Ianca, Bordei Verde, Ulmu, Jugureanu.

Depunerile loesscide formeaza materia prima pentru ceramica inferioara, iar namolurile terapeutice ale lacurilor sarate constituie baza tratamentului balnear.

Solurile de cernoziom reprezinta 75% din suprafata judetului Braila.

In zonele plane, unde apa a stagnat ca urmare a cresterii nivelului hidrostatic, s-au format zone depresionare cu inmlastiniri, care prin lucrari de desecari au fost redate treptat circuitului agricol pentru amenajari de pasuni naturale. S-au indiguit incintele Calmatui - Gropeni, Braila - Dunare - Siret, Maxineni, Insula Mare a Brailei, a caror suprafata este de peste 119.000 ha. Numai Insula Mare a Brailei detine 60.160 ha, teren scos din inundatiile periodice provocate de Dunare.

In suprafata totala a judetului Braila, terenurile agricole detin peste 84%.

Judetul Braila are o vegetatie caracteristica zonei de campie (95% culturi si suprafete restranse de pajisti).

Vegetatia arborescenta este relativ putin reprezentata.

Padurile ocupa o suprafata de 22.600 ha, majoritatea paduri de lunca. Astfel, in Insula Mica a Brailei, peste 5460 ha, se intind paduri de salcii si plopi. In luncile raurilor interioare, pe circa 1500 ha, se afla paduri formate din plopi, salcii si salcimi, stejari si diverse alte specii.

Flora judetului este completata de vegetatia halofila (rogoz de saratura, ghiriu, saratica) specifica solurilor saraturate, precum si de o vegetatie acvatica intalnita predominant in baltile si lacurile zonei inundabile ale Dunarii.

Fauna este reprezentata prin animale si pasari sedentare cat si prin pasari migratoare.

In rezervatia naturala din Insula Mica a Brailei se gaseste o fauna specifica de delta: diferite specii de rate, gaste, starci, pescarusi, nagati, becatine, sitari, lisite, lebede.

Ihtiofauna este reprezentata prin pesti autohtoni (crapul, somnul, salaul, linul, stiuca, carasul, mreana, obletul, ghibortul) precum si prin pesti migratori ce se reproduc in Dunare (nisetrul, morunul, cega, scrumbia).

In prezent flora si fauna specifice stepei, care predomina in Campia Baraganului, sunt mult modificate. In aceste conditii s-au pus sub ocrotire unele zone, situate pe malul raului Calmatui, o parte din Lacu Sarat, Lacul Movila Miresii, locuri unde ecosistemele naturale se vor pastra nemodificate.

In acelasi scop, Insula Mica a Brailei a fost declarata rezervatie naturala.

Aici, si in jurul lacului Blasova, se vor mai intalni o serie de pasari care in trecut faceau parte din ornitofauna Baltii Brailei, in prezent ocrotite, cum sunt: egreta mica alba, lopatarul, starcul rosu, starcul cenusiu.

In partea de nord-est a Baltii Brailei, se afla "Popina Blasova", inalta de 45 m, constituita din formatiuni vechi, identice cu cele din nordul Dobrogei. Pe aceasta stanca, declarata monument al naturii, se intalnesc flori asemanatoare celor din muntii Macin (clopotei, coada soricelului cu flori galbene si altele).

De asemenea, padurea Viisoara va fi ocrotita, in special pentru stejarul brumariu.

Activitati economice si specifice zonei

STATIUNEA BALNEOCLIMATERICA LACU SARAT

Este o statiune balneoclimaterica permanenta (25m altitudine) în nord-estul Campiei Baraganului, înconjurata de un parc de 40 ha (30 ha padure si 10 ha zona verde ), care atenueaza climatul de stepa, confera un cadru deosebit de pitoresc atat prin monumentalitate, cat si prin vechime si functioneaza inca din prima jumatate a sec. XIX. Fundul lacului est acoperit de un namol terapeutic cu grad foarte ridicat de mineralizare, considerat unul din cele mai valoroase namoluri sapropelice din Romania Factorii naturali de cura sunt: apa minerala din lac clorurosodica, sulfatata, magneziana concentrata; namolul sapropelic din lac; bioclimatul excitant de stepa. Statiunea Lacu Sarat este o adevarata oaza de verdeata cu efecte benefice asupra corpului uman.

Indicatii terapeutice

Afectiuni reumatismale articulare degenerative (artroze ale membrelor, tulburari de sciatica ale coloanei vertebrale si ale membrelor inferioare, preartroze la hiperponderali si obezi)

Afectiuni reumatismale articulare inflamatorii (poliartrita reumatoida, spondilita)

Afectiuni reumatismale abarticulare

Afectiuni posttraumatice

Afectiuni neurologice periferice (pareze usoare si paralizii periferice ale membrelor, sciatica, nevrite, poliradiculonevrite, sechele dupa poliomielita, atrofiile muschiulare si mielita cronica)

Afectiuni ginecologice (insuficienta ovariana, metrite, vaginite, cervicite cronice).

Tipuri de proceduri: Laser, bai galvanice, kinetoterapie individuala si în grup, bai de sare la cada, bai de namol, împachetari generale cu namol, cataplasme cu namol, dus subacval, bai de lumina, bai galvanice, diadinamice, ultrasunete, ultrascurte, magneto-diaflux, infrarosii, solux, ultraviolete, acupunctura, iono-galvanizari, aerosoli, masaj, gimnastica medicala, bazin kinetoterapie.

Un sejur placut si reconfortant este asigurat de aceasta statiune, amplasata "… în parcul vechi ce se întinde pana departe cu înguste carari si desisuri pe care noptile de vara le vor fi umpland de o fermecatoare taina" (N. Iorga). Caile de acces sunt: feroviare-garile Lacul Sarat sau Braila pe linia Bucuresti-Faurei-Galati, rutiere-DN 2 de la Buzau sau de la Galati, DN 21 de la Slobozia, DN 22 de la Rm. Sarat. O linie de tramvai face legatura între Lacul Sarat si Braila. 

STATIUNEA CAINENI-BAI

Este o statiune balneoclimaterica sezoniera de interes local, (la 41 km de Rm. Sarat).

Patrimoniul turistic al judeţului Brăila cuprinde: elemente de ordin istoric, etnografic şi folcloric, Casa memorială Panait Istrati, Muzeele din oraşele Brăila şi Ianca, Tabăra de Creaţie Blasova, Galeriile de Artă, Sala “Pro Arte”, Ansamblul Centrului Istoric Brăila, Casa memoriala “Petre Ştefănescu Goangă”.

Principalele zone turistice sunt: Staţiunea Lacu Sărat, Insula Mică a Brăilei, Blasova, Viişoara. Reţeaua de unităţi turistice este formată din: 13 hoteluri, 3 moteluri si hanuri, 4 campinguri, 2 tabere pentru elevi si preşcolari.

 

Obiective turistice

Centrul Istoric al Brăilei se întinde pe o suprafață de peste 160 de hectare și cuprinde adevărate bijuterii arhitectonice de o valoare inestimabilă, construite la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea si este declarat monument istoric de categoria A.

MUZEUL BRĂILEI “Carol I” (fost MARELE HOTEL FRANCEZ) – Muzeul Braileisituat în Piaţa Traian nr. 3, a fost înfiinţat în anul 1881 prin decretul regelui Carol I şi funcționează într-o clădire monument arhitectonic construită în 1870, având destinaţii diverse de-a lungul timpului. În cadrul muzeului funcționează secţiile arheologie, ştiinţele naturii, etnografie şi artă populară, artă plastică şi decorativă. Între 1955-1958, muzeul a funcționat în fostul han Ceapâru, apoi a fost reorganizat începând cu anul 1959 în actualul sediu. În anul 1968 s-au pus bazele structurale ale muzeului, organizându-se secţiile de istorie şi artă, iar în anul 1985, în cadrul secţiei de istorie s-a amenajat o secţiune pentru a ilustra istoria judeţului în context naţional. Toate colecţiile prezentate în muzeu permit vizitatorilor să-şi creeze o imagine unitară asupra evoluţiei civilizaţiei în această zonă, reliefând schimbările petrecute de-a lungul timpului în toate domeniile, de la artefacte la viaţa spirituală şi modernă. Se remarcă în cadrul secţiei de arheologie siturile de la Brăiliţa, Lişcoteanca, Grădiştea, Însurăţei, Siliştea, pot fi admirate vase şi reprezentări figurative din neolitic, atelierul unui bijutier de la Grădiştea, vase romane. În cadrul secţiei de istorie putem admira cărţi vechi şi rare, manuscrise, numismatică, decoraţii şi fotografii de epocă.

CASA MEMORIALĂ D. P. PERPESSICIUS – 

Casa memoriala Perpessicius interiorsituată pe Str. Cetăţii nr. 70 din Brăila, este varianta restaurată a casei în care s-a născut scriitorul Dumitru S. Panaitescu (1891-1971), cel ce-şi va adăuga ulterior pseudonimul Perpessicius. Vechea casă a fost construită în jurul anului 1880, iar scriitorul a locuit în ea cu întreruperi până în vara anului 1921, când îl regăsim profesor de limbă română şi franceză, în cadrul Şcolii Normale din Brăila. În anul 1977, cu ocazia reconstruirii imobilului, după proiectul şi planul construcţiei ridicate pe acelaşi amplasament, cu aproape un secol în urmă, de către familia scriitorului, se atribuie casei statutul de muzeu.

Urmare donaţiei din partea fiului scriitorului a unui număr de 791 cărţi, a unor documente şi piese de mobilier ce au aparţinut lui Perpessicius, se deschide în cadrul Muzeului Brăilei „Expoziţia permanentă cu caracter memorial Dumitru Panaitescu-Perpessicius”. În anul 1982 s-au achiziţionat exponate noi, constând în colecţii de ziare şi reviste, piese de mobilier şi un număr însemnat de cărţi, circa 7.000, din biblioteca personală a lui Perpessicius. Casa se închide temporar, începând cu anul 1990, pentru o restaurare generală, ce va include şi corpul de clădire anexă din curte unde erau amenajate depozitele şi sala de relaţii cu publicul, precum şi chioşcul. În curte se va amplasa bustul scriitorului, executat de sculptorul brăilean Nicăpetre.

Casa memoriala PerpessiciusLucrările de reconstrucţie fiind terminate, se inaugurează în anul 1994 noul corp de clădire şi se redeschide muzeul într-o nouă structură. Imobilul este inclus pe Lista Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice, la capitolul „Clădiri Memoriale”. Muzeul memorial cuprinde un hol, dominat de portretul scriitorului Perpessicius, realizat de Ion Valentin Anestin, şi trei încăperi. Prima dintre acestea este camera de lucru ce reconstituie universul scriitorului. Cea de-a doua cameră găzduieşte manuscrise originale, studii despre Mihai Eminescu, o scrisoare din anul 1932 adresată filosofului Iorgu Iordan. În cea de-a treia sală, organizată ca o expoziţie foto-documentară, remarcăm un portret mărit al lui Perpessicius, ce poartă un autograf al acestuia, vitrine cu primul volum al ediţiei „Opere” de Mihai Eminescu, caietele scriitorului, fotografii cu Eminescu, cărţile cu autograf dăruite acestuia de Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Mihail Sebastian, Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ilarie Voronca, Tudor Vianu. Cunoscut ca eseist şi poet român, critic literar, cercetător şi editor al operei eminesciene, folclorist şi istoric, Perpessicius a fost membru titular al Academiei Române. A debutat ca prozator în anul 1911 cu schiţa „Omida–Din lumea celor care se târăsc”, o replică la volumul „Din lumea celor care nu cuvântă” al lui Emil Gârleanu, iar ca poet în anul 1913 cu poezia „Reminiscenţa”. Perpessicius mai este cunoscut şi ca director general al Bibliotecii Academiei şi al Muzeului Literaturii Române în anul 1957.

CASA MEMORIALĂ PANAIT ISTRATI –

Casa memoriala Panait Istratidin Brăila, a fost concepută „pentru a-l aduce acasă, pentru totdeauna, pe Panait Istrati, cel ce a dus atât de departe numele şi renumele Brăilei”, spunea directorul Muzeului Brăilei, prof. dr. Ionel Cândea, cu ocazia începerii lucrărilor de reabilitare a clădirii. Imobilul ce găzduieşte Casa memorială este înscris în Lista Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice şi este situat în Grădina Publică a oraşului, fiind cunoscut în a doua jumatate a secolului al XIX-lea drept „Casa Grădinarului”. Cu prilejul centenarului naşterii scriitorului (1884-1984), în această clădire a fost amenajată Casa Memoriala „Panait Istrati”, inaugurată la 10 august 1984.

Cu toate că scriitorul nu a locuit niciodată în acest imobil, s-a ales acest loc, ştiută fiind preferinţa lui Panait Istrati pentru spaţiul din vecinătatea casei, de unde contempla Dunărea şi împrejurimile şi pentru apropierea acesteia de Casa Thuringer, loc unde scriitorul a locuit alături de mama sa ce lucra ca menajeră în această casă. În Casa grădinarului s-au reconstituit momente din viaţa scriitorului, prin valorificarea expoziţională a unor manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărţi cu autograf, ediţii princeps, bunuri ce au fost achiziţionate de la ultima soţie a scriitorului, Margareta Istrati. Pot fi regăsite aici pipa, pălăria, ochelarii, trusa de scris, geanta şi pantofii scriitorului, precum şi alte obiecte personale ce l-au evidenţiat în societatea vremii. Muzeul cuprinde o sală foto-documentară şi alte două încăperi reprezentând camera de lucru şi sufrageria. Expoziţia foto aduce în atenţie fotografii realizate de însuşi scriitorul, cuprinzând imagini cu mama acestuia, Joita Istrati, cu familia scriitorului, cu şcoala la care a învăţat în copilărie, cu panoul publicitar pe care îl purta ca fotograf ambulant şi cu imagini ale Brăilei, aşa cum vor apărea în operele sale. Născut la Brăila, oraş asemuit cu „un evantai aproape în întregime desfăşurat”, pe numele său adevărat Gherasim Istrati, copil nelegitim al Joitei Istrati cu grecul Gherasim Valsamis, originar din Kefalonia, scriitorul îşi petrece copilăria la Baldovineşti cu bunica Nedelea şi unchii Dumitru şi Anghel ce i-au ţinut loc de tată. În multe dintre operele sale evocă cu dragoste locurile în care s-a născut şi a copilărit, iar opera lui este adânc impregnată de spiritul literaturii noastre populare şi culte, revendicându-şi înrudirea cu sufletul românesc, continuând o tradiţie în proza românească şi ilustrând o tendinţă specifică în ciuda concesiilor pe care le-a făcut uneori naturalismului. Supranumit un fel de Gorki balcanic din tinereţe, un Tolstoi din povestirile populare, pitorescul vieţii acestui scriitor-vagabond, zugrav, fotograf ambulant, muncitor cu ziua, a cântărit mult în succesul său. Farmecul descrierii peisajului natal din Bărăgan şi bălţile Dunării este ilustrat în cele mai bune povestiri ale sale: „Chira Chiralina”, „Codin”, „Ciulinii Bărăganului”. La fel de valoroase sunt şi povestirile „Moş Anghel”, „Casa Thuringer”, „Nerantula”, „Răsărit de soare”, „Taverna lui Chir Leonida” sau romanul autobiografic „Povestirile lui Adrian Zografi”.

CENTRUL CULTURAL NICĂ PETRE – situat pe strada Belvedere nr. 1, funcționează într-o clădire monument de arhitectură modernă construită după proiectul arhitectului Lazăr I. Predinger în anul 1912. Clădirea a fost sediul firmei Embericos et Co., proprietarul acesteia fiind armator si comerciant, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Brăila. Realizată cu patru faţade principale, în stil istoric, compusă din parter, etaj şi subsol, clădirea se armonizează în jurul unui hol dezvoltat pe două etaje, cu camere dispuse perimetral şi din care se accede la etaj printr-o scară monumentală din marmură. În interior se găsesc câteva elemente de o valoare artistică inegalabilă: vitraliul policrom intitulat „Hermes”, feroneria de excepţie a luminatorului şi uşile cu ochiuri de cristal. Clădirea a funcționat ca expoziţie permanentă din anul 1986 până în anul 1991. Din anul 2001, în clădire funcționează Centrul Cultural Nicăpetre ce administrează toate lucrările artistului donate statului român. Centrul cultural s-a redeschis pentru public în data de 12 noiembrie 2010, după ample lucrări de reabilitare. NicăPetre, pe numele său adevărat Petre Bălănică, s-a născut în Brăila în anul 1936. A urmat cursurile Institutului de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu”din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1964. A ilustrat cărţi, a publicat desene, a avut mai multe expoziţii în ţară, pe vremea când era profesor, putând aminti prima expoziţie „Cariatide” în cadrul galeriei Simeza, sculpturi monumentale la Măgura Buzăului, „A fost aici o dată” (1971), „Zăbală şi paloş” (1979) sau decoraţia exterioară de pe sediul Primăriei Târgu Jiu. În anul 1980, cu ocazia participării la o expoziţie de sculptură în Grecia, nu a mai revenit în ţară, ajungând prin Italia şi apoi în Canada, unde a cerut azil politic. Viaţa lui a fost una tumultoasă, practicând meserii ca dulgher, vopsitor, sculptând în acelaşi timp pentru a-şi câstiga existenţa. A participat la multe expoziţii internaţionale, printre primele fiind cea de pictură şi sculptură din 1982 de la Columbos Center din Toronto, iar în 1985 a deschis expoziţia personală de sculptură la Goethe Institute. Drumul succesului şi recunoaşterea internaţională i-au fost deschise, însă, cu ocazia Concursului Internaţional de Sculptură Henri Moore de la Hakone (Japonia) din 1991, la care a participat cu lucrarea „Adam şi Eva” sculptată în marmură, care a fost cumpărată pentru Muzeul Regal din Tokio. Alte lucrări monumentale sculptate de Nicăpetre sunt instalate în parcuri culturale şi spaţii publice din lume în Grecia, Austria, Germania, Canada. Pentru Centrul Cultural Românesc din Hamilton (Canada), a sculptat busturile lui M. Eminescu şi al lui Nae Ionescu în marmură şi al lui Mircea Eliade în bronz. În anul 2004, artistul a revenit la Brăila pentru un stagiu de lucru. Artistul a decedat la vârsta de72 ani, in anul 2008.

CASA MEMORIALĂ PETRE ŞTEFĂNESCU GOANGĂ –

Casa memoriala Petre Stefanescu Goangaeste situată în Piaţa Poligon Nr. 2. Bunicul dinspre mamă a baritonului a fost pictorul Petre Alexandrescu, cel care a realizat începând cu anul 1864 pictura bisericii „Sf. Nicolae” de pe pe strada Ana Aslan.

Casa a fost construită la sfarşitul secolului al XIX-lea şi a aparţinut bunicului maestrului. În perioada 1899-1902 casa a intrat în posesia părinţilor acestuia, Cecilia şi Gheorghe Ştefănescu Goangă. În anul 2004, clădirea este declarată monument istoric şi este înscris pe Lista Monumentelor Istorice, implementându-se un amplu proiect de reabilitare în anul 2011. Începând cu anul 2013, muzeul memorial este deschis publicului, găzduind şi evenimente de cultură organizate la nivelul municipiului Brăila.

BIBLIOTECA JUDETEANA „PANAIT ISTRATI”, situata in Piata Poligon nr. 4 este găzduita de o clădire de patrimoniu, care apare în planul urbanistic al orașului încă din 1856. Structurată pe două nivele, clădirea este construită în stil neoclasic, sub forma unei case boierești, fiind ridicată și locuită de familia Alexandrescu, importanți negustori din Portul Brăila.

TEATRUL MARIA FILOTTI –

Teatrul Maria Filotti situat pe strada Mihai Eminescu nr.2, datează din anul 1896, fiind cunoscut ca Teatrul Rally, apoi ca Teatrul Comunal, Teatrul de Stat, iar ca instituţie de cultură are o tradiţie de peste 100 de ani, găzduind în această perioadă, pe scena sa, nume celebre ca Haricleea Darcle şi Maria Filotti, al cărui nume l-a luat începând cu anul 1969.

Interiorul clădirii a fost restaurat aşa cum arată astăzi sub îndrumarea artiştilor Virgil Mihăescu şi Nicolae Mitrofan – „Mitro”, devenit un pictor celebru în Franţa care l-a adoptat, recunoscut internaţional, prezent în colecţii private şi galerii de pe toate continentele.

Teatrul dispune de o sală de spectacole decorată în stil Italian, având 369 locuri, sală studio, sală de conferinţe şi foaere unde pot fi organizate concerte, întruniri, evenimente.




 

TEATRUL DE PAPUSI “CARABUS”, situat pe str.Polona nr.2 este unul dintre obiectivele de interes cultural din Braila, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.

Prinzand viata la 1 iunie 1951, Teatrul de Papusi “Carabus” este o universalitate, care se sprijina pe o mare corespondenta cu natura omului insusi. Nimic din ceea ce a putut sa treaca vreodata prin gandirea, sensibilitatea şi actiunea oamenilor nu i-a rămas strain. Primul spectacol a avut loc in anul 1951 si s-a intitulat “Clopotele lebedelor” de I. Brausevici.

PIATA TRAIAN care s-a numit inițial Piața "Sfinții Mihail și Gavril", reprezintă "inima" centrului vechi și se întinde pe o suprafață de 11 mii de metri pătrați. Ea s-a numit cândva Piața Rally, după numele proprietarului Teatrului "Maria Filotti" de astăzi, apoi Piața Dumitru Ionescu, după numele unui primar al Brăilei. Ideea construirii unei piete a orasului, a aparut o data cu eliberarea Brailei de sub dominatia otomana, atunci cand se organiza noul plan de sistematizare al orasului.

PIATA TRAIAN CU CEASUL SI GRUPUL STATUAR CU STATUIA LUI TRAIAN a fost amenajata in anul 1833 si se remarca prin Orologiul realizat in stil baroc de Carol Sakar in 1909, declarat momument istoric care desi are o vechime considerabila, nu a ramas nici un minut in urma, de mai bine de un secol. Ceasul, este o piesă de mobilier urban rară, întrucât erau preferate orologiile din turnurile bisericeşti sau construcţii administrative, şi mai puţin ceasuri individuale. Construcţia are peste 11 m înălţime, fiind executată în stilul Artei anului 1900, orologiul având patru cadrane susţinute de o carcasă metalică, imitând un orologiu de interior. Orologiul din Braila s-a construit cu fonduri lasate in anul 1898 de catre P.Naum Petru, prin testament, statului, in care era cuprinsa suma de 8000 lei in aur, bani necesari pentru ridicarea ceasului, devenit pana in vremurile noastre un adevarat simbol local.In timpul primului Razboi Mondial, trupele sovietice au dorit sa darame orologiul, dar au renuntat, multumindu-se doar, sa atarne in varful lui, insemnele comuniste, secera si ciocanul.

Grupul statuar cu statuia lui Traian a fost ridicat in anul 1906 de Tache Dima Pavelescu, cu ocazia implinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de catre romani.

BISERICA SF. ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL –

Biserica Sf. Arhangheli Mihail si Gavrilsituată în Piaţa Traian din Brăila, datează din 1831, când a fost transformată în biserică ortodoxă după ce funcționase ca geamie turcească în timpul stăpânirii otomane din secolele XVII – XVIII.

Este cea mai veche dintre lăcaşurile de cult existente în oraş şi singura mărturie istorică a împrejurărilor în care, în urma tratatului de la Adrianopol din 1829, oraşul Brăila, pe atunci raia turcească, a reintrat în componenţa principatului Ţării Româneşti.

Funcționând mai întâi ca geamie, aceasta a fost transformată în biserică ortodoxă în două etape, în anii 1808-1810 şi apoi definitiv, după eliberarea Brăilei de sub dominaţia otomană în anul 1831, la iniţiativa Arhiducelui Mihail Pavlovici Romanov, şeful armatei ruseşti, tocmai pentru a aminti eliberarea Brăilei de sub ocupaţia turcească. Vechii geamii musulmane, construite initial din cărămida nearsă, i s-a adăugat absida altarului din cărămidă arsă, ferestrele din partea de răsărit au fost astupate şi s-au înlocuit ferestrele înguste suprapuse de pe faţadele nordice şi sudice cu ferestre largi, de formă rotunjită la partea de sus, aşa cum le vedem şi astăzi.

Minaretul de sud al moscheii a fost înlocuit cu o clopotniţă de lemn în anii 1828-1829, chiar în timpul războiului ruso-turc. Din tunurile turceşti capturate de ruşi în timpul bătăliei de la Silistra, s-au turnat în Rusia, la dorinţa ţarului Nicolae I, cele trei clopote pentru biserică, cu inscripţia: „Acest clopot făcutu-i-s-au din tunuri turceşti ce s-au luat de la cetatea Silistrei în leatul 1829, luna decembrie, de către tutorele Rusieneşti ostiri şi s-au hărăzit spre pomenire de Prea Puternicul a toate Rusii Împăratul Nicolae I la biserica cea nouă din Valahia unde se prăsnuieşte hramul Sfântului Arhanghel Mihail, 1832” (Maistor Grigore Federisev, Petersburg). Clopotele s-au spart când a ars clopotniţa în noaptea de 1iulie 1885. Returnate de epitropie, acestea au fost sparte şi folosite de nemţi, ocupanţii Brăilei în timpul primului Război mondial, pentru fabricarea de armament. Clopotele actuale sunt cele dăruite de ctitorii restauratori ai bisericii, Nedelcu şi Ana Chercea, în perioada anilor 1922-1923.

Potrivit expertului în studiul monumentelor musulmane H. Stănescu, monumente cu specific similar bisericii din Brăila nu se mai află pe teritoriul României, iar în Europa mai există doar două, în fosta Yugoslavie şi în Bulgaria. O altă apreciere notabilă la adresa bisericii este şi cea a prof. Simionescu, făcută în lucrarea sa „Oraşe din România” în care, amintind despre Brăila, spune: „Cum urci în port, pe la debarcader, dai într-o rotundă frumoasă, relativ bine întreţinută, spaţioasă. Dacă n-ar fi vechea geamie, prefăcută în bisericuţă, care să-ţi arate că pe aici a fost o raia turcească, te-ai crede după flori, ca şi după clădirile împrejmuitoare, în vreun oraş din apus”.

BISERICA SF.IERARH NICOLAE se află în centrul istoric al oraşului, pe strada Ana Aslan nr. 10. Este primul monument religios de mari dimensiuni, construit la Brăila, între anii 1861 şi 1864. Pictura bisericii a fost executată în anul 1865, de catre Petre Alexandrescu, bunicul baritonului Petre Stefanescu Goanga. În anul 1894, biserica, numită şi biserica boierească, a primit rangul de catedrală a oraşului

BISERICA ARMENEASCA este amplasată pe strada Galaţi nr. 10. A fost construită la iniţiativa comunităţii armene, între anii 1868 şi 1871, pe un teren donat de Maria şi Hagi Ovanez Bosnechian. Planul bisericii este de tip central, cu cupolă, preluând modelul tradiţional al arhitecturii religioase armene.

BISERICA GREACĂ „BUNA VESTIRE” – situată pe Calea Călăraşilor, a fost ridicată cu sprijinul comunităţii elene din Brăila în perioada 1862-1872, cu aprobarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În februarie 1863, 311 cetăţeni din Brăila s-au întâlnit în aşezământul lui Ion Ralis, punând bazele Comunităţii Elene şi hotărând înălţarea unei biserici în care să se oficieze în limba greacă.

Aceasta ar fi mulţumit atât membrii coloniei greceşti din localitate cât şi echipajele celor aproximativ 800 de corăbii ce soseau în fiecare an în portul Brăilei. Ca urmare, domnitorul Cuza dă imediat aprobare pentru înălţarea lăcaşului şi piatra de temelie este pusă în ziua de 8 septembrie 1863.

Clădirea a fost proiectată într-o îmbinare armonioasă de stiluri (bizantin, neogrecesc, gotic şi de influenţă renascentistă), de arhitectul Avram Ioannidis din Prusa, şi are dimensiuni impresionante: 43, 40 m lungime şi 21,50 m lăţime. Pictura a fost realizată în trei etape, prima fiind terminată în anul 1880, reprezentându-i pe Sfinţii Arhangheli şi cei patru Evanghelişti şi purtând semnatura lui Gheorghe Tattarescu.

Între anii 1900-1902, pictorul grec Liochis a pictat Sfântul Altar şi arcadele mari dinspre răsărit, nord şi sud. Între 1945-1946 s-a finalizat partea a treia, naosul, de către pictorul Belizarie. Un amănunt important de menţionat este faptul că, în perioada efectuării săpăturii pentru fundaţie, în partea stângă a Altarului, cu intrare dinspre curte, s a descoperit un izvor a cărui apă este considerată făcătoare de minuni. De aceea, Sărbătoarea Izvorului Tămăduirilor este una dintre cele mai dragi sufletului drept credincioşilor ce vin aici, căutând mângâierea sufletească şi trupească.