PRIMĂRIA TUŞNAD

Construcţia bisericii romano-catolice din Tușnad Sat a fost începută în 1802 şi a fost terminată în 1824. În locul bisericii se află o capelă construită dinainte de secolul al XIV-lea, amintită într-un document din 1571. Biserica a fost sfinţită în cinstea lui Sfântul Francisc de Assisi, ziua pelerinajului este la 4 octombrie
Biserica romano-catolică din Tușnadu Nou a fost construită între anii 1873-1897. În 1995 a fost extinsă. Hramul acestei biserici este Sfântul Anton de Padua, pelerinajul având loc în ziua de 13 iunie
Biserica romano-catolică din Vrabia datează din sec. XV-XVI. A fost reconstruită în perioada barocă, dar păstrează multe elemente din perioada goticului târziu. Căpâlna Ingerilor Ocrotitori, construită între anii 1770-1775 păstrază unele elemente ale unei capele vechi, din secolul al XV-lea.
Mlaştina Beneş este alimentată de izvoare de apă minerală. Se pot observa în mai multe locuri depuneri de ocru. Mlaştina se întinde pe malul stâng al Oltului, la o altitudine de 644 m. Multe dintre plantele ocrotite de aici sunt foarte rare. Se găsesc numeroase plante care sunt relicve din vremea ultimelor glaciaţiuni, fiind locul cel mai sudic din Europa, unde pot fi găsite
Muzeul din centrul satului Tuşnad este finanţat de Muzeul Secuiesc al Ciucului. Proiectarea şi fasonarea expoziţiei au fost realizate de Csíki Természetjáró és Természetvédő Egyesület (CsTTE – Asociaţia de Turism şi de Ocrotire a Naturii din Miercurea Ciuc) şi de Fundaţia Ars Topia, cu ajutorul unor designeri şi studenţi din Ungaria şi Transilvania şi cu ajutorul localnicilor
Muzeul de Apă Minerală atrage atenţia asupra valorii apelor minerale ale regiunii, asupra istoriei apei potabile şi asupra culturii balneoclimaterice. Reşedinţa muzeului este satul Tuşnad, o localitate unde localnicii, turiştii şi pasagerii se opresc să ia apă minerală. Astfel, muzeul oferă posibilitatea celor interesaţi să arunce o privire într-un alt tip de turism, care este liniştit şi calm, poartă bocanci şi are o temă specială
Muzeul are ca reşedinţă o clădire în formă de iurtă, deoarece ne este prezentat drumul apei minerale de la băile de abur ale şamanilor scitice şi maghiare până la cultura balneoclimaterică a zilelor de azi. Clădirea are o suprafaţă de 40 de metri pătraţi (suprafaţa expoziţiei interne), iar suprafaţa totală a expoziţiei ajunge până la 60-90 metri pătraţi (suprafaţă internă şi externă)