PRIMĂRIA SEGARCEA

Crama "Domeniile Coroanei"
Oraşul Segarcea nu este situat într-o zonă de interes turistic, totuşi, există unele oferte turistice, care ar putea influenţa dezvoltarea agroturismului. Ele ar putea fi:
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" construită în anul 1547. Pe locul de azi al bisericii a existat o bisericuţă din timpul lui Negru-Vodă. La începuturile sale, biserica a fost un schit care, mai târziu, a fost transformat în mănăstire. În timpul lui Mihai Viteazul, la anul 1600, mănăstirea a fost înconjurată şi întărită cu ziduri masive din cărămidă, construite în formă de cruce. Deasupra porţii se află înscrise cele trei cifre române MDC, reprezentând anul construirii acestor ziduri. Chiliile au fost anexate mai târziu. Curtea mănăstirii era loc de popas pentru sărarii care aduceau sare pentru a o vinde în sudul Dunarii. În anul 1620, în timpul Egumenului Ghermanot, mănăstirea a fost dăruită Patriarhiei Alexandriei. Sub stăpânirea austriacă a ars atât mănăstirea, cât şi biserica. În trecut, ea a avut şi un important rol de apărare a populaţiei împotriva năvălirilor turceşti. La 11 decembrie 1863 odată cu secularizarea averilor mănăstireşti, prin actul lui A.I. Cuza, mănăstirea este scoasă de sub dominaţia străină, moşia ei devenind domeniu de stat care, ulterior, în anul 1884, va fi dat regelui Carol I.
Palatul Regal a fost construit în timpul regelui Carol I şi era destinat sejurului familiei regale. Este o clădire masivă, construită în mijlocul unui parc. După anul 1947, a trecut în patrimoniul statului, iar din 1956, aici funcţionează Spitalul oraşenesc Segarcea.
Sediul S.C. CERVINA S.A. – face parte din corpul de clădiri ce a aparţinut Domeniului Coroanei Regale, fiind construit între anii 1902-1908. După 1947, a trecut în patrimoniul statului.
Monumentul eroilor căzuti în primul razboi mondial, operă a sculptorului C. Caranica, a fost realizat în anul 1920.
Şcoala veche a fost construită în anul 1886, fiind înfiinţată de către Adminstraţia Coroanei Regale a României. Între 1906-1945, aici a funcţionat şcoala de fete.
Tradiţiile şi obiceiurile populare sunt păstrate în continuare de către locuitori. Ele au loc pe parcursul întregului an, fiind atât obiceiuri laice cât şi obiceiuri creştine. Printre acestea amintim: obiceiurile de iarnă (colinde, urări cu plugul, sorcova, buhaiul, păzitul fântânilor), obiceiuri agrare (trifonul, paparudele, caluşul, corbanul), obiceiuri casnice (datul copiilor la grindă, vrăjitul fetelor, strigătul fetelor peste sat, botezul casei şi al animalelor, prohorul de Sfântul Gheorghe, primenitul caselor de Florii, Joimarica, nuntă, obiceiuri legate de cultul morţilor şi înmormantare).