PRIMĂRIA MAVRODIN

Comuna Mavrodin se află situată pe marea unitate structurală Câmpia Română, în mijlocul acesteia, în subunitatea Câmpia Găvanu-Burdea.
Este situată în Regiunea Sud-Muntenia, în partea centrală a județului Teleorman.
Vecinii localității sunt:
La est - comuna Orbeasca, satul Lăceni;
La vest - comuna Nenciulești;
La nord - comuna Călinești;
La sud - comunele Nanov și Buzescu.
Scurt istoric:
Comuna Mavrodin se află în centrul județului Teleorman, în apropierea orașului reședință de județ: Alexandria, la est de șoseaua ce leagă Alexandria de Roșiorii de Vede (vechea reședință a județului).
Denumirea de Teleorman = Deli Orman = denumire cumanică, înseamnă pădure deasă sau pădure nebună. Cumanii au ocupat zona (ca și Moldova, de altfel) un timp îndelungat și în mod durabil, lăsând o amprentă puternică.
Dar istoria locurilor, propice desfășurării vieții comunităților umane, este mult anterioară, urmele de locuire coborând până în preistorie.
Din perioada daco-romană există urme importante în zonă: Valul lui Traian, Cetatea Zimnicea.
Partea de sud a județului a fost vad preferat de migratori, de unde și mulțimea tumulilor (unii dintre aceștia demonstrează și locuirea geto-dacă timpurie în acest areal).
​Județul Teleorman era înființat și avea activitate administrativă la începutul secolului al XV-lea, conform documentelor.
Secolul al XVI-lea documente numeroase vorbesc despre Teleorman, mai ales începând cu epoca lui Mihai Viteazu.
Secolul al XVII-lea călătorii străini: Paul de Alep, Bacșici, transmit informații cu privire la viața comunităților din acest teritoriu.
Secolul al XVIII-lea abundă în informații despre Teleorman, prezența raialei otomane de la Turnu fiind un motiv de permanente acțiuni, atât economice cât și militare.
După ocuparea Olteniei de către austrieci, se extind preocupările cartografilor și  geografilor austrieci și în județul Teleorman: Schulzer în Geschichte des Transalpinsche Dacien 1799, generalul Bauer cu preocupări de istorie și arheologie. Descrierea lui Schultzer de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, încântă cu peisajul pădurilor, care mai existau pe atunci pe suprafețe mari. În următorii 120 de ani ele vor dispărea aproape complet în favoarea terenurilor agricole.
Este descrisă de asemenea câmpia Burnaz (= câmpie (turc), care va ajunge cu această denumire până la noi.
Reședința județului Teleorman a fost, la începutul secolului al XIX-lea, la Roșiorii de Vede, apoi la Zimnicea și apoi la Turnu Măgurele, după desființarea raialei (1839)
1812, 1828, 1877 - trupele au trecut Dunărea prin Teleorman, aprovizionarea armatei se făcea pe aici - s-au mutat sau au dispărut sate.
Legea pentru vânzarea în loturi a moșiilor statului la săteni - se refac și se populează satele și în județul Teleorman.