PRIMĂRIA DOBA

Prezentare generală Comuna Doba, este  plasată în Transilvania, în vestul județului Satu Mare, având vecini R.Ungaria la NV, comuna Moftin la SV, comuna Terebești la S, Satmarel la E și comuna Vetis la NE. Orașele între care localitatea este intercalată sunt Satu Mare (15 km) și Carei. Pe fondul climatului temperat continental moderat, comuna Doba se află sub influența maselor de aer vestice (oceanice), umede și cu variații termice moderate ale temperaturii aerului între vara și iarnă.
Este formată din satele Doba, Boghis, Dacia, Paulian și Traian.
Localitatea de reședință – Doba – se află la 47°45\' lat. N si 22°42\' long. E Artera hidrografică principală ce strîbate partea de sud a teritoriului comunal de la est la vest, apoi spre nord-vest, este pârâul Homorod.
Teritoriul comunei face parte din unitatea de relief a Campiei Someșului. Comuna Doba dispune de o rețea de căi de comunicație diversificată formată din DN, drumuri județene, drumuri comunale, străzi.
Comuna noastra este străbătută de DN 19, drum ce trece prin satele Doba, Paulian, fîcând legatura între orașele Satu Mare – Carei. Toate drumurile județene și comunale  sunt modernizate. Rețeaua de străzi din satele componente au o lungime de aproximativ 21.8 km, pe sate se prezintă astfel:
satul Doba – 6.6 km
Boghis – 6 km
Traian – 2.4 km
Paulian – 5.2 km
Dacia –1.6 km, în satul Doba fiind modernizate în anul 2017, în restul satelor drumurile sunt pietruite
Vegetația naturala se încadreaza zonal, unității de silvostepă, asociațiile naturale fiind înlocuite în cea mai mare parte de culturi agricole, alături de care apare azonal, vegetația hidrofilă
​Pădurile sunt reprezentate doar de doua suprafețe forestiere – Pădurea Cherties – situata la NE de localitatea Doba (constituită predominant din stejar) și alta, cu aceeași constitutie, la SE de aceeași localitate
Predomină solurile podzolice argiloiluviale, pseudogleice și pseudogleizate, luvosoluri și stagnosoluri albice (luvosoluri albic stagnice), pe alocuri soluri hidromorfe și nisipoase, acestea din urma sărace în humus. Pe locul vechilor albii părăsite, cu nivelul apelor freatice de suprafață s-au format hidromorfe (hidrosoluri) și de lacoviști (gleisoluri), ca și soluri saraturate (halomorfe)
Utilizarea terenurilor este destinată aproape exclusiv culturilor agricole și fănețelor
Terenurile viticole și pomicole sunt răspândite punctual în apropierea localităților