PRIMĂRIA BLĂJANI

Comuna este situată în zona de dealuri a Subcarpatilor curburii, între văile râurilor Slănic și Câlnău. Ea este traversată de șoseaua județeană DJ 215A, care o leagă de Posta Câlnău în valea Câlnăului și de Beceni în valea Slănicului.
Scurt istoric:
Conform legendei, satele comunei au fost înființate de ardeleni din zona orașului Blaj stabiliți în Muntenia, care au înființat ceata de moşneni blăjani. Unul din aceștia, pe nume Soare, ar fi fost fondatorul satului Sorești, aflat inițial în jurul schitului Flămânda, o mănăstire demult dispărută, a cărei biserică a devenit biserica de mir a satului.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea aceeași structură ca și astăzi și făcea parte din plaiul Slănic al Judeţului Buzău, având o populație de 1550 de locuitori. În comună funcționau două biserici (una în fiecare sat) și o școală cu 53 de elevi. În 1925, comuna este consemnată în plasa Câlnău a aceluiași județ, având 2139 de locuitori.
În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Cărpiniștea dinregiunea Buzăului, apoi (după 1952) din raionul Buzău al regiunii Ploiesti. În 1968, comuna a revenit la Judeţului Buzau
Deși în 1898 Marele Dictionar Geografic al Romaniei arăta că vinul produs la Blăjani era de slabă calitate și consumat doar local, după replantările făcute în urma epidemiei de filoxera din acea perioadă, comuna a devenit cunoscută pentru vinul rosu produs acolo.